Secțiunea a II-a; Lecția a VIII-a 

Tema: Atracția păcătoasă (David și Bat-Șeba)

Text biblic: 2 Samuel 11 (Iov 31:1)

Verset cheie: Iov 31:1

Ideea centrală: Păcatul are putere de atracție și în cazul oamenilor lui Dumnezeu. Când cineva nu veghează și nu evită pericolele ispitirii, ajunge să cadă în păcat și să experimenteze consecințele păcatului, indiferent cât de credincios ar fi.

Scopul lecției: Să ne avertizeze cu privire la pericolul căderii în păcat atunci când nu veghem cu mare atenție.


Aspect preliminar 1: Înțelegerea vremurilor

În perioada 1950‑1980, a avut loc o mișcare socială numită Revoluția sexuală sau Libertatea sexuală. Imoralitatea și senzualitatea sunt regăsite în fiecare cultură, dar această mișcare a penetrat adânc fibra morală a societății deoarece s‑a dezvoltat concomitent cu folosirea mijloacelor de comunicare în masă. Lucrul aceasta a dus la o tranziție rapidă de la moralitatea creștină tradițională la promiscuitatea seculară. 

În această perioadă tot ce era considerat imoral, tabu sau nepotrivit a devenit „normal” sau normă (ex: relații înaintea sau în afara căsătoriei; pornografie; homosexualitate; avort; etc.). Aspectele vieții umane care înainte erau rezervate intimității au devenit atracții publice. Cultura, moda, televiziunea, internetul s-au transformat în platforme ideale pentru proliferarea păcatelor trupului. 

Într‑un astfel de context este important ca, asemenea fiilor lui Isahar pricepuți în înțelegerea vremurilor (1 Cronici 12:32), să înțelegem că trăim într‑o vreme în care păcatul este extrem de agresiv și îmbracă forme diverse. Ca și creștini suntem chemați să reflectăm slava lui Dumnezeu prin sfințenie în viața noastră, în familiile noastre și în mărturia bisericii. Nu putem să ignorăm faptul că atracția păcătoasă este amplificată puternic datorită imoralității societății în care trăim și datorită accesibilității acestui păcat prin tehnologia pe care o folosim în fiecare zi. Într‑un astfel de context chemarea la veghere este vitală. 

Aspect preliminar 2: Eroii credinței și falimentele lor

David, omul după inima lui Dumnezeu (Faptele ap. 13:22), este un exemplu de credință în multe aspecte. Deși galeria oamenilor credinței din Evrei 11 nu ne prezintă în detaliu viața lui, el este unul din personajele de referință în istoria poporului Israel. Scriptura nu ne prezintă însă versiunea cosmetizată a personajelor, ci realitatea așa cum este ea, cu aspectele ei pozitive, dar și negative. Faptul că Biblia ne prezintă falimentele eroilor credinței, și nu le ignoră, nici nu le ascunde, ne ajută să înțelegem următoarele aspecte:

  • Prezentarea romanțată a vieții de credință poate avea un efect advers

Prezentarea vieții eroilor credinței are ca scop încurajarea noastră prin urmarea exemplului lor. 

Cu toate acestea, prezentarea unor super‑eroi poate produce în noi un sentiment de neadecvare și demotivare. 

Diavolul este extrem de abil în a ne ispiti în multe feluri. El folosește orice exemplu negativ pentru a produce dezamăgire („Vezi că nu se poate?”), la fel cum folosește orice exemplu pozitiv pentru a produce deznădejde („Se poate, dar tu nu vei putea niciodată!”).

  • Prezentarea detaliilor mai puțin plăcute sau chiar rușinoase din viața oamenilor credinței oferă credibilitate Scripturii.

Viața lui David este prezentată cu momentele de înălțare (ex: 1 Samuel 17, David și Goliat; 2 Samuel 6–8, Chivotul adus la Ierusalim și biruințele lui David; 2 Samuel 12, Pocăința lui David; 2 Samuel 19, Întoarcerea la Ierusalim; 1 Împărați 2, David și Solomon), dar și momentele de smerire sau de cădere (ex: 1 Samuel 18–31, Urmărirea lui David; 2 Samuel 11, David și Bat‑Șeba; 2 Samuel 15–18, Uneltirea lui Absalom; 2 Samuel 24, Recensământul).

Deseori ateii și agnosticii au argumentat faptul că Scriptura este produsul „propagandei” celor interesați să își prezinte eroii sau să își promoveze agenda personală. Dacă citim scrierile antice în care un anumit personaj istoric este elogiat, acele scrieri nu conțin decât faptele de eroism. Prin contrast, în Scriptură, oamenii credinței sunt prezentați într‑un mod realist, cu plusurile și minusurile lor. Lucrul acesta ne face să înțelegem că avem un text autentic, nu unul fabricat. 

Scriptura nu ne prezintă modul în care Dumnezeu se folosește de oameni puternici pentru a‑i scoate în evidență, ci modul în care Dumnezeul Cel Atotputernic se folosește de oameni slabi pentru slava Sa!

1. Contextul ispitirii (2 Samuel 11:1–4)

2 Samuel 11 ne prezintă unul din momentele din viața lui David care ne‑am fi dorit să nu fi avut loc. 

  • Ignorarea bătăliei spirituale (v.1)

Nu ni se prezintă motivele pentru care David a lipsit de la războiul cu Amon (v. 1), ci doar ni se spune că David a rămas la Ierusalim. Deși David nu este implicat în bătălia fizică pe care poporul o ducea, el era implicat într‑o bătălie spirituală pe care nu o conștientiza. 

Bătălia spirituală este o realitate zilnică în viața de credință. Noi avem de dus o luptă spirituală nu doar când suntem angrenați în tot felul de activități, dar și atunci când suntem într‑o perioadă de relaxare. Datorită acestui fapt, trebuie să veghem nu doar atunci când suntem prinși în activitatea cotidiană (ex: școală, serviciu), dar și în momentele de relaxare (ex: sfârșit de săptămână, vacanță, concediu).

  • Ignorarea păcatului 

Într‑o după amiază spre seară, în timp ce David se plimba pe acoperișul casei împărățești, a zărit de acolo o femeie frumoasă la chip care se scălda. În încărcătura emoțională a momentului, David a dat curs pornirii lui păcătoase, nesocotind faptul că pofta ochilor este un păcat. Dând curs poftei lui, David invadează spațiul intim al unei persoane ignorând faptul că păcatul nu se materializează doar prin acțiune, ci și prin atitudine sau gând. 

Dumnezeu a cerut copiilor lui Israel să poarte un ciucure cu un fir albastru la colțurile veșmintelor lor pentru a nu uita poruncile Domnului, pentru a nu trăi după poftele inimilor lor și după poftele ochilor lor, lăsându‑se astfel duși la curvie (Numeri 15:38–40). În acea după amiază spre seară, David nu a privit la ciucurele de la colțul hainei lui împărătești care îi amintea de Legea Domnului – Lege care îi aducea aminte să nu poftească și să nu păcătuiască, ci a privit în altă parte. David nu a realizat că acea după amiază obișnuită îi va marca semnificativ viața datorită lipsei de veghere. 

David a ignorat toate semnalele de alarmă din jur. Când a întrebat cine este femeia respectivă, i s‑a spus că este Bat‑Șeba, nevasta lui Urie. David a nesocotit atât faptul că femeia era căsătorită, dar și faptul că cel cu care era căsătorită era parte din echipa lui de viteji (2 Samuel 23:29). 

Biblia oferă o învățătură clară cu privire la pericolul atracției păcătoase sau pofta ochilor (ex: Exod 20:14, 17; Romani 1:24–27; 1 Corinteni 6:18; Coloseni 3:5; 1 Ioan 2:16, etc.). Pentru a se păzi de ispita atracției păcătoase, Iov a făcut un legământ cu propriii ochi ca să nu‑și oprească privirile asupra unei fecioare (Iov 31:1), iar Iosif a fugit atunci când stăpâna lui l‑a îndemnat la imoralitate (Geneza 39:12). În predica de pe munte, Domnul Isus a spus că atracția păcătoasă nu este doar un act fizic, ci începe cu o simplă privire (Matei 5:28). Secretul biruinței atracției păcătoase constă în îndepărtarea rapidă de contextul ispitirii. Apostolul Pavel sugerează aceeași strategie în cazul ispitei sexuale (1 Corinteni 6:18; 2 Timotei 2:22).

2. Consecințele păcătuirii (2 Samuel 11:5–27)

  • De la plăcerea de‑o clipă la starea de păcat pe termen lung

Un impuls de moment are consecințe spirituale mari: de la o privire inadecvată se ajunge la preacurvie.

David, închinătorul, omul după inima lui Dumnezeu (1 Sam. 13:14) a trăit cea mai aridă perioadă din viața lui spirituală. El a descoperit că mai groaznic decât deșertul în care fugea să se ascundă de Saul este deșertul spiritual prin care trece. Psalmii 51 și 32 ne prezintă zbaterile lui David în toată această perioadă de luni de zile de secetă spirituală. 

Închinătorul inspirat devine un păcătos lipsit de sevă spirituală. În toată această perioadă David nu mai scrie nici un Psalm. E o perioadă de tăcere (Psalmul 32:3a), lipsită de vigoare (Psalmul 32:4), plină de remușcări și vinovăție (Psalmul 32:5), marcată de pierderea bucuriei (Psalmul 51:8). 

Diavolul niciodată nu ne va prezenta costul păcatului pe termen lung, ci doar plăcerea de‑o clipă a păcatului. 

  • De la păcat al unei persoane la consecințe comunitare

Rareori păcatul nostru se răsfrânge doar asupra noastră. Păcatul lui David a fost urmat de păcatul Bat‑Șebei printr‑o aprobare tacită. Biblia nu ne oferă detalii cu privire la Bat‑Șeba și la partea ei de implicare sau de vinovăție în această situație. Totuși, în urma păcatului lui David, Bat‑Șeba este afectată, Urie va fi omorât împreună cu mulți alți viteji (v.17), copilul născut în urma acestui păcat va muri, iar o națiune întreagă va avea de suferit. De la un păcat petrecut în intimitate, asistăm la o criză resimțită la nivelul întregii împărății. 

  •   De la plăcerea în privit la crimă cu premeditare

Starea de păcat întotdeauna de dezvoltă exponențial, având efectul bulgărelui de zăpadă. Păcatul lui David crește exponențial de la un verset la altul: v.2 ispitirea, v.3 pofta, v.4 păcătuirea, v.5 consecințele, v.6–9 încercarea de mușamalizare, v.10–12 persistența în înșelarea, v.12 abuzul de autoritate, v.13 determinarea cuiva la beție, v.14 planul uciderii, v.15 desconsiderarea unui viteaz fidel, v.16–17 omorârea lui Urie și a multor altor viteji. Odată ce păcatul a fost înfăptuit, el angrenează alte păcate, o adevărată spirală a nelegiuirii.

3. Confruntare și convertire (2 Samuel 12)

Dumnezeu pedepsește păcatul și nu va trece niciodată cu vederea o stare păcătoasă. David a fost confruntat și pedepsit pentru păcatul lui. Totuși, el este un exemplu prin modul în care a învățat să se pocăiască după ce a păcătuit. Charles Spurgeon a afirmat faptul că Dumnezeu nu va îngădui copiilor săi să păcătuiască cu succes. 

Aplicații practice:

  • Atenție la modul în care ne petrecem timpul liber

Dumnezeu a creat odihna. Odihna e darul lui Dumnezeu și o cerință de la Dumnezeu. Diavolul însă va căuta să ne atace și în cele mai plăcute momente libere. Odihna fizică nu trebuie să fie dublată de o stare de relaxare spirituală în care să lăsăm garda jos. Vegherea este o disciplină pe care trebuie să o exercităm tot timpul.

1 Corinteni 10:12: Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.

  • Recunoașterea puterii păcatului atracției fizice. 

Printre persoanele care au căzut în ispita atracției păcătoase îi regăsim pe Samson – cel puternic –, pe David – cel spiritual – și pe Solomon – cel înțelept. Dacă acești oameni au fost vulnerabili în fața acestui păcat, cu siguranță că atracția păcătoasă poate fi un punct vulnerabil în viața fiecărui creștin. 

Domnul Isus ne‑a avertizat cu privire la pericolul unei abordări permisive cu păcatul: mai bine să intrăm în viață numai cu un ochi, decât să avem amândoi ochii și să fim aruncați în focul gheenei (Matei 18:8). Acest îndemn este interpretat simbolic – nu vedem în jurul nostru exemple de interpretare literară. Cu toate acestea, este foarte important să nu pierdem din vedere pericolul folosirii mădularelor nostru pentru distrugerea sufletului nostru. Trupul nostru trebuie folosit în sfințenie (Romani 6:13; 1 Corinteni 6:15–19; Coloseni 3:5).

  • Importanța Studierii Cuvântului

O publicație creștină a realizat un studiu privitor la cazurile în care oamenii cad în ispită. Rezultatele sunt următoarele: 81% au cedat ispitei atunci când au neglijat timpul de părtășie cu Dumnezeu, iar 57% când erau obosiți din punct de vedere fizic. În ce privește mijloacele prin care credincioșii au rezistat ispitei: 84% prin rugăciune, 76% prin evitarea circumstanțelor compromițătoare, 66% prin studiul biblic și 52% prin a da socoteală cuiva. Oricât de precise sau imprecise sunt aceste procente, e important să înțelegem că sunt lucruri de care trebuie să ne păzim și lucruri pe care trebuie să le păzim.

Când Domnul Isus Hristos a fost ispitit, secretul biruinței Sale vine în contextul plinătății Duhul Sfânt și a Cuvântului (Răspunsul comun în fie­care ispitire: Este scris!)

  • Protecție pentru a nu fi ispitiți:

Toate studiile care s‑au făcut cu privire la păcatul pornografiei în rândul creștinilor arată faptul că acest fenomen este o realitate și o problemă (atât pentru tineri, cât și pentru adulți, pentru bărbați ca și pentru femei). 

Este foarte important să veghem asupra curăției morale personale și familiale, luând toată armura spirituală de care avem nevoie (Efeseni 6:10–20). Practic acest lucru poate însemna un program de control parental al dispozitivelor electronice folosite.  

Care sunt măsurile de protecție pe care le‑am luat pentru copiii sau tinerii noștri?

La ce imagini privești pe internet sau ce filme urmărești pe Netflix?

  • Protecție pentru a nu ispiti pe alții:

Ca și creștini trebuie să ne păzim de ispita atracției păcătoase, dar trebuie să veghem și să nu devenim noi mijloc al ispitirii. Curvia, pornografia, obscenitatea sau voieurismul reprezintă forme evidente de păcat. Pe de altă parte, păcatul atracției fizice se manifestă și prin senzualitate sau lascivitate. Aceste forme subtile de păcătuire sunt regăsite uneori în pozele postate pe conturile sociale ale celor creștini.

Sunt potrivite unui creștin pozele pe care le‑am postat pe pagina de socializare?

Cât de mult îi ajută spiritual pozele din vacanță, în costum de baie, pe cei care le privesc?

Ai luat poziție față de un prieten(ă) creștin(ă) care a postat poze în poziții senzuale?

Scriptura ne îndeamnă să veghem unii asupra altora (Evrei 10:24). Omul de stat britanic Edmund Buke a spus că „singurul lucru necesar ca răul să prevaleze în lume este ca oamenii buni să nu facă nimic!”

  • Pocăința: singura soluție de ieșire din starea de păcat

Singura metodă de ieșire din capcana atracției păcătoase este pocăința de păcat. Pocăința trebuie să fie motivată de păcat, nu de consecințele acestuia. În ciuda tuturor încercărilor lui David de a mușamaliza evenimentul, păcatul lui devine unul dintre cele mai cunoscute păcate din întreaga Scriptură. David a ajuns să recunoască faptul că păcatul este, mai întâi, îndreptat împotriva lui Dumnezeu: „Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit…!” (Psalmul 51:4). Orice altă soluție omenească înseamnă doar mușamalizarea consecințelor, dar nu și renunțarea la păcat.


autor: Ovidiu Hanc, pastor, Biserica Creștină Baptistă „Dragostea” Arad