Tema: VINOVĂȚIA. Petru versus Iuda

Text biblic: Matei 26:69–27:91

Verset cheie: Romani 8:1

Ideea centrală: Biblia este o Carte desăvârșită în care Duhul Sfânt nu ascunde defectele, slăbiciunile și păcatele oamenilor lui Dumnezeu, ci le prezintă ca pe un avertisment pentru toți cititorii ei. Unii dintre credincioși, ca o consecință a nevegherii lor, au ajuns să falimenteze spiritual. Aceștia, în urma păcatului lor, au simțit mâna Domnului care apăsa asupra cugetului lor. Vinovăția este acel sentiment de remușcare, regret, rușine și durere pe care cineva îl experimentează în urma unui faliment moral și spiritual. Un om poate răspunde în mai multe feluri atunci când este apăsat de vinovăție.

Scopul lecției: Să învățăm cât de vulnerabili suntem în fața ispitei și să fim permanent veghetori. Însă, atunci când falimentăm, să nu lăsăm ca acea cădere să fie capătul nostru de drum ci, apăsați de vinovăția păcatului nostru, să mergem la crucea Domnului Isus unde putem găsi eliberare și iertare de orice fărădelege.


Explicații:

După Numele Domnul Isus niciun alt nume nu apare atât de des în evanghelii ca numele lui Petru. Niciunui alt ucenic nu‑i vorbește Domnul atât de mult ca lui Petru. Petru are profilul unui lider; în toate listele cu ucenici el apare primul. Petru a experimentat trăiri extraordinare cu Domnul, însă a făcut și greșeli: „să Te ferească Dumnezeu să Ți Se întâmple așa ceva”. Petru s‑a îndoit când a umblat pe ape, a tăiat urechea lui Malhu, iar, în cele din urmă, s‑a lepădat de trei ori de Domnul Isus! Toate cele patru evanghelii relatează căderea lui Petru.

Pasajul acesta însă mai descrie un alt personaj din grupul celor 12 apostoli, pe Iuda Iscarioteanul. Numele Iuda era un nume foarte comun în zilele acelea, iar literal acesta înseamnă: „Dumnezeu fie lăudat!” – ce vise mărețe își vor fi făcut părinții lui Iuda cu el! Unul dintre fiii lui Iacov din Vechiul Testament se numea Iuda, iar în anul 164 î.Hr. Iuda Macabeul a adus independența poporului evreu. Ce miniunat era să te numești Iuda, în Israel.

Iuda a avut cele mai extraordinare privilegii spirituale. El a fost ales apostol, a fost în apropierea lui Hristos. Iuda a fost acolo când slăbănogul coborât prin acoperișul spart a fost vindecat, a văzut când fiul văduvei din Nain a fost înviat, a observat cum femeia gârbovă de 18 ani a fost eliberată de duhul de neputință. Iuda a văzut minunile Domnului însă nu doar atât, ci a și primit putere împreună cu ceilalți să scoată duhurile rele și să facă minuni. Iuda a auzit cele mai frumoase predici care s‑au rostit vreodată: Predica de pe Munte, Predica de pe Muntele Măslinilor și toate celelalte învățături ale Domnului Isus!

Cu toate acestea, Iuda a falimentat teribil – L‑a vândut pe Domnul Isus pentru 30 de arginți. Evangheliile ne prezintă atât falimentul lui Petru, cât și pe cel al lui Iuda.

Cauzele falimentelor din viața lui Petru și din cea a lui Iuda:

1. Încrederea în propriile lor puteri

Mândria spirituală și încrederea în sine l‑au dus pe Petru la lepădare. Acesta a răspuns atunci când a fost avertizat de Domnul: „Eu niciodată!” Pavel ajunge să înțeleagă această realitatea spirituală: „Nimic bun nu locuiește în mine adică în firea mea pământească”. Tot Pavel scria: „Cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă!”

2. Comparația cu ceilalți

Chiar dacă toți, eu…”  Câtă vreme cineva se crede bun sau mai bun decât alții, să se aștepte la înfrângeri și eșecuri.

3. Iubirea de bani

Punctul slab al lui Iuda era banul, iubirea de bani. Istoria biblică ne oferă exemple de oameni care au avut ca slăbiciune iubirea de bogății: Acan, Dalila, Ghehazi, Anania și Safira.

Iubirea de bani i‑a cuprins pe mulți. Oamenii care comit acest păcat nu realizează cât de odios este acesta, ci îl raționalizează și‑l justifică la nesfârșit.

De fiecare dată când Iuda asculta o predică despre iubirea banilor din gura celui mai strălucitor predicator, Domnul Isus, avea inima împietrită pentru că, probabil, știa cum să‑și justifice păcatul.

Mereu și mereu trebuie să medităm la ce ne spune Domnul Isus: „Ce i‑ar folosi unui om să câștige toată lumea dacă își pierde sufletul?” 

Înțelept s‑a rugat Agur, fiul lui Iache: Nu‑mi da nici sărăcie, nici bogăție, dă‑mi pâinea care‑mi trebuie. Ca nu cumva, în belșug, să mă lepăd de Tine și să zic: „Cine este Domnul?” Sau ca nu cumva în sărăcie, să fur, și să iau în deșert Numele Dumnezeului Meu (Proverbe 30:8b, 9).

Acan, Ghehazi, Iuda, Anania și Safira, toți au plătit pentru iubirea lor de bani.

Consecințele falimentelor spirituale

Acestea sunt multiple, însă apăsarea vinovăției este una dintre ele.

Sentimentul de vinovăție este un dar de la Dumnezeu, conștientizarea păcatului este un har primit din partea Domnului, însă modul în care cineva răspunde, gestionează vinovăția face diferența.

Atunci când cineva se simte vinovat în urma păcatului său, Duhul Sfânt vine și îl direcționează prin pocăință spre crucea Domnului Hristos. De partea cealaltă, însă, diavolul, care este acuzatorul, pârâșul, îl va povățui pe păcătos înspre mai mult păcat sau înspre izolare, deprimare, deznădejde, depresie sau chiar sinucidere, spunându‑i că pentru el nu mai este nici o șansă de iertare. 

Atât Petru, cât și Iuda au simțit vinovăția, însă răspunsul lor, reacția lor la această vinovăție, a fost diferită. Banii pe care Iuda i‑a obținut prin trădarea Fiului lui Dumnezeu au ajuns să‑l ardă la mâini. Iuda a început să urască banii pe care i‑a câștigat într‑un mod diavolesc. Mulți oameni păcătuiesc crezând că, dacă fac lucrul nepermis, acela le va aduce fericirea. Dar câștigul pe care păcatul îl aduce ajunge să fie cea mai mare pricină de tortură pentru omul în cauză.

Iuda „s‑a căit” – în limba greacă, metamelomai și nu metanoia. A dus banii înapoi la Templu, iar banii au fost redirecționați spre cumpărarea unui cimitir pentru străini. Iuda s‑a dus cu păcatele sale unde nu trebuia. Noi trebuie să mergem cu pocăința noastră la Domnul Isus.

Chiar și lacrimile noastre de pocăință trebuie spălate în sângele Domnului Isus. Pentru că, de multe ori, sunt lacrimi egoiste. Îmi plâng păcatul pentru că știu care vor fi rezultatele păcatului asupra mea sau pentru că am fost rănit în orgoliul meu („Cum am putut să fac așa ceva? Nu‑mi vine să cred…”) și nu pentru că acel păcat L‑a rănit pe Dumnezeu.

Aplicații:

1. Plânge‑ți cu amar păcatul, așa cum a făcut și Petru. 

Citește cei șapte psalmi de pocăință ai lui David: 6, 32, 38, 51, 102, 130 și 143! Vei înțelege astfel mai bine urâțenia păcatului, consecințele lui, dar și valoarea și importanța unei inimi zdrobite înaintea lui Dumnezeu! 

2. Bucură‑te și însușește‑ți promisiunile iertării lui Dumnezeu din psalmii de penitență și din pasajele biblice care vorbesc despre iertarea celui care mărturisește și se pocăiește.

Trebuie să crezi că Domnul Isus este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, implicit și pe al tău și că El este drept și credincios ca să te ierte și să te curețe de orice păcat! Dacă, atunci când venim cu fărădelegile noastre la crucea Lui și le mărturisim, Dumnezeu nu le‑ar ierta, atunci El nu ar mai fi drept și credincios față de Sine Însuși și față de Jertfa Lui. Jertfa Lui cere iertarea păcatelor noastre mărturisite și anularea datoriei noastre față de El.

3. Dacă ești apăsat de vinovăție în relația cu semenii din cauza unor păcate pe care le‑ai înfăptuit și care îi afectează și pe aceștia, mergi și rezolvă între tine și ei această situație, la fel cum a făcut și Zacheu.

O trăsătură importantă a pocăinței este și repararea, atunci când aceasta se mai poate face: cerere de iertare, restituire, îndreptare și schimbarea în raport cu cei de lângă noi.

Întrebări pentru discuții:

1. Care crezi că sunt punctele tale vulnerabile?

2. Ai probleme cu mândria spirituală? Ai experimentat căderi și falimente în urma unei asemenea atitudini?

3. Care este primul lucru pe care îl faci după ce conștientizezi că ai căzut în vreun păcat?

4. Cum se manifestă vinovăția în propria ta viață?

5. Cum ai procedat până în prezent când ai încercat să îți rezolvi starea de vinovăție?

6. Care este diferența între felul în care Duhul Sfânt și diavolul abordează vinovăția omului?

7. Ai avut vreodată gânduri de sinucidere din cauza poverii vinovăției? 

8. Care sunt pașii biblici de rezolvare a vinovăției?


Autor: Marius Stroia, pastor, Biserica Creștină Baptistă nr.1 Zalău