Secțiunea a II-a; Lecția a VII-a
Tema: BUCURIA Învierii (Sărbătoarea
Învierii Domnului)
Text biblic: Matei 28:1–20
Verset cheie: Matei 28:8–9
Ideea centrală: Învierea lui Isus Hristos din morți a fost și este unprilej d e imensă bucurie pentru toți urmașii Lui.
Această bucurie aduce o transformare radicală și profundă în viața celor ce‑L iubesc pe Domnul.
Scopul lecției: Să descoperim care sunt motivele pentru care Învierea Domnului Isus generează în toți cei ce‑L iubesc o iubire deplină.
Observații contextuale și exegetice:
Toate cele patru Evanghelii ale Noului Testament scot în evidență personalitatea minunată a lui Isus, cât și minunata lucrare mesianică, dumnezeiască, pe care El a făcut‑o pe pământ. Tot ceea ce El a făcut și a spus (inclusiv moartea Lui pe cruce) a fost o desăvârșită împlinire a cuvântului lui Dumnezeu revelat prin Legea și prin proorocii Vechiului Testament. El a demonstrat că a fost cuvântul întrupat al lui Dumnezeu (Ioan 1:14). Ucenicii Lui, cei care L‑au urmat în toată perioada lucrării Sale mesianice, au ajuns să‑L iubească cu toată inima și și‑au pus toată încrederea în El, convinși că este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu (Matei 16:16).
A venit însă vremea să pătimească mult în Ierusalim, „din partea bătrânilor, din partea preoților celor mai de seamă și din partea cărturarilor”. A ajuns în final să fie condamnat la moarte și să moară în chinuri groaznice pe cruce, așa cum El a spus‑o de mai multe ori (Matei 16:21; vezi și Matei 27). Dușmanii lui Isus au avut grijă ca, prin condamnarea Sa la moarte și prin tot ceea ce a presupus moartea și chiar îngroparea Sa, El să fie văzut de întreaga societate iudaică ca unul lepădat de Dumnezeu și de întregul popor. (vezi în special Matei 27:62–66). Prăbușirea, durerea și timorarea ucenicilor Lui au ajuns să fie foarte mari.
Numai că Isus a înviat glorios din morți exact așa cum El a spus – a treia zi (Matei 16:21). Isus a înviat în glorie și învierea Lui a călcat în picioare toate lucrările pe care Satan le‑a făcut pentru a distruge credința în sufletele ucenicilor Domnului. Bucuria pe care a adus‑o învierea Lui în viața ucenicilor a fost justificată de Biruința Domnului asupra păcatului, a morții și a iadului. Bucuria învierii lui Isus Hristos este atât de puternică încât putem vorbi despre o naștere din nou în cei care cred în Hristos (vezi 1 Petru 1:3).
1. Bucuria învierii lui Isus înlătură orice teamă în cei ce ce‑L iubesc pe El (v. 5)
Ni se spune, la începutul cap. 28 că femeile, care L‑au urmat pe Domnul Isus din Galileea până în Ierusalim ca să‑L slujească (vezi Matei 27:55–56), voiau să termine lucrarea de îmbălsămare a trupului lui Isus la sfârșitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii (v. 1). Le‑a trebuit mult curaj acestor femei să meargă la mormântul care era închis cu o lespede mare de piatră și sigilat apoi de autoritățile romane. Deși au avut curajul de a risca să meargă la mormânt, totuși teama nu le‑a părăsit. Toate temerile legate de împrejurări, legate de demersul autorităților care, desigur, voiau să distrugă mișcarea mesianică inițiată de Isus, legate de frământările provocate de neputința lor de a da piatra la o parte, cât și durerea mare produsă de moartea lui Isus, toate aceste frământări erau în sufletele lor.
Dar, iată că:
- Piatra fusese dată la o parte cu mare putere, prin intermediul îngerului din cer (v. 2);
- Străjerii fugiseră îngroziți, din cauza înfățișării glorioase a îngerului (vs. 3‑4);
- Mormântul nu‑L mai avea pe Cel care fusese depus în mormânt pentru că El înviase și femeile au fost întâmpinate de înger cu un mesaj uimitor – Domnul înviase, așa cum El le‑a spus, și ele nu mai aveau ce să mai caute acolo. Trebuie neapărat să meargă și să le spună ucenicilor că Isus înviase și Îl vor întâlni în Galileea, așa cum El le spusese când era viu.
Toate acestea au produs teamă și uimire în inimile femeilor, pentru că ele nu se așteptaseră la așa ceva, însă mesajul îngerului a schimbat totul: „Nu vă temeți!” (v. 5). Câtă nevoie aveau femeile de un asemenea mesaj din cer. O asemenea întâmpinare a femeilor era menită să spulbere orice teamă din suflet, pentru că liniștirea lor avea un fundament dumnezeiesc. Învierea Domnului a pulverizat pur și simplu orice motiv de teamă pentru urmașii Lui. Desigur, fiind ființe umane, femeile aveau acum un amestec de frică și de bucurie (v. 8), dar cu siguranță nu mai era acea frică negativă care le împovăra sufletul. Era mai degrabă o frică determinată de manifestarea divină plină de putere a lui Dumnezeu prin ceea ce s‑a petrecut la mormânt în acea dimineață.
Domnul a dorit să risipească orice teamă negativă din sufletul ucenicilor Săi (vezi toate relatările evangheliștilor despre evenimentul învierii Sale). Aceasta ne face să vedem că noi, ca și urmași ai Domnului Isus, avem înlăturată orice teamă și orice motiv de teamă, din cauza învierii Sale.
2. Bucuria învierii lui Isus ne face parte de a‑L întâlni și vedea oricând și oriunde (v. 9)
Moartea pune capăt oricărei relații cu persoana iubită. Așa credeau și ucenicii după moartea Domnului. Dar, iată că Isus a înviat din morți. Și femeile L‑au întâlnit pe Domnul Isus, pentru că El le‑a întâmpinat (v. 9). Isus cel înviat cunoaște tot ce se petrece în sufletul femeilor care au venit la mormânt. Isus Cel viu le‑a întâmpinat în drumul lor către casă (v. 9). Bucuria lor a fost foarte mare pentrucă puteau fi din nou în prezența lui și peteau să I se închine. Mai mult, primesc asigurarea că ucenicii Îl vor vedea din nou în Galilea. Timp de 40 de zile Isus li s‑a arătat ucenicilor Lui de multe ori și în multe feluri (Faptele ap. 1:3). A discutat cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu. După înălțarea lui Isus la cer, a venit pe pământ Duhul Sfânt ca să fie cu ucenicii și cu toți urmașii Lui (Ioan 16) până la sfârșitul veacului.
Deși Isus șade acum la dreapta lui Dumnezeu în glorie și noi nu‑L putem vedea cu ochii fizici, El totuși este cu noi, cu toți cei care Îl iubesc pe
El, 24 de ore din 24, în fiecare zi, pentru că așa ne‑a promis (Matei 28:20). Bucuria de a ne întâlni cu Domnul Isus, de a avea părtășie cu El, de a vorbi cu El și de a ne vorbi fiecăruia dintre cei care sunt ai Lui este pe deplin reală, pentru că Isus Hristos este viu în vecii vecilor și poate să ne ajute în orice moment. Nimeni nu poate să ne ia această bucurie a părtășiei prin Duhul Sfânt cu Domnul nostru.
3. Bucuria învierii lui Isus ne dă puterea să fim martorii Lui în toată lumea (vs. 19–20)
Mai întâi trebuie subliniat contrastul între reacția și atitudinea preoților celor mai de seamă, la raportul adus de străjerii de la mormânt (vs. 11–15) și reacția și atitudinea celor unsprezece ucenici în fața lui Isus cel înviat din morți (vs. 16–20). Contrastul este puternic. Putem spune că paragraful din Matei 28:11–20 reprezintă concluzia întregii Evanghelii după Matei.
• Marii preoți, la auzul raportului străjerilor, par a fi total debusolați. Învierea Domnului Isus și faptul că trupul Lui nu mai era în mormânt
i‑a luat prin surprindere pe conducătorii iudei și, în loc să creadă sau măcar să cerceteze lucrurile, ei aleg să respingă toate evidențele unui fapt care s‑a întâmplat cu adevărat. Toate demersurile lor împotriva lui Isus s‑au prăbușit ca un castel de nisip și au fost astfel obligați să pună la cale un plan care să contracareze vestea că Isus este viu într‑un mod extrem de șubred, fără nicio consistență. Mituirea străjerilor cu bani pentru ca ei să răspândească zvonul că trupul lui Isus ar fi fost furat de ucenici în timp ce ei dormeau, demonstrează o atitudine total reprobabilă și fără nicio consistență la o analiză atentă. Aceasta arată că, atunci când oamenii aleg să nu creadă faptele evangheliei, respectiv adevărul învierii lui Isus, ei se văd pur și simplu încurcați și vor acționa fără sens. În același timp ei arată o atitudine păcătoasă fără nicio justificare înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. Ei ajung astfel să‑și complice viața și să fie chinuiți cu consecințe care le distrug viața și destinul veșnic. Acești oameni nu vor experimenta niciodată adevărata bucurie a vieții.
• Ucenicii L‑au întâlnit pe Domnul lor înviat în Galileea. Deși „unii s‑au îndoit” (v. 17), totuși realitatea învierii lui Isus le‑a risipit orice îndoială.
Bucuria că Isus este viu le‑a inundat pe deplin inimile și au fost dispuși să împlinească cu toată ființa lor însărcinarea pe care Isus le‑a dat‑o – aceea de a se duce în toată lumea ca să facă ucenici din toate neamurile prin vestirea că Isus Hristos este viu și că, prin credința în El, oricine are iertarea de păcate și viață veșnică. Mai mult, însărcinarea ucenicilor includea și învățarea celor care urmau să creadă în Hristos a tot ceea ce El a învățat.
Deși o asemenea însărcinare este una imposibil de realizat prin mijloace omenești, deși aceasta este o sarcină extrem de periculoasă din cauza oamenilor necredincioși și ostili (ei urmau să fie ca niște oi în mijlocul lupilor, Matei 10:16), deși o asemenea viață de supunere față de Domnul cel viu presupune multe și mari sacrificii, totuși, urmașii Domnului acceptă cu multă bucurie o asemenea viață și însărcinare pentru că ei experimentează o viață din belșug pe care lumea nu o poate pricepe. Ei sunt conștienți că slujesc pe Cel care a biruit pe deplin păcatul și moartea și este viu în vecii vecilor. Ei au de partea lor autoritatea absolută a Domnului care șade la dreapta lui Dumnezeu și prezența și împuternicirea Duhului Sfânt cu ei (Faptele ap. 1:8). Astfel, succesul misiunii lor este garantat, pentru că Dumnezeu lucrează prin ei și El îi va răsplăti veșnic. Ei se vor bucura de o moștenire veșnică și nestricăcioasă care este în ceruri pentru ei (1 Petru 1:3–9). Și ei se vor bucura de o înviere asemănătoare Domnului lor (Filipeni 3:20–21). De aceea, urmașii Domnului se bucură că au harul de a‑L sluji pe Domnul lor care este viu.
Aplicații:
Aplicațiile care rezultă din lecția noastră pot fi următoarele:
• Un adevărat credincios, chiar dacă în calitatea sa de ființă omenească are multe și diverse temeri, își poate aduce toate aceste temeri spre rezolvare înaintea Domnului. El, care este viu, este cu noi în fiecare zi, așa cum ne‑a promis și, datorită autorității pe care o are (v. 18), poate veni în ajutorul nostru.
• Loialitatea noastră față de Domnul trebuie acordată conform voinței Lui. Femeile care veneau la mormânt aveau de gând să îmbălsămeze trupul lui Isus. Faptul că El a înviat, a făcut ca ele să renunțe la planul lor inițial; în schimb, ele au primit o nouă poruncă – să se ducă repede la ucenici și să‑i anunțe de învierea Lui. Și noi trebuie să îndeplinim acele faptele bune care sunt în acord cu noul statut al Domnului (vezi Efeseni 2:10).
• Din moment ce Domnul nostru este viu, noi trebuie să dezvoltăm părtășia cu El.
• Chemarea pe care noi acum o avem în lume este să‑I fim martori și să vestim cuvântul Evangheliei tuturor oamenilor, pentru ca, dintre ei, Domnul să facă ucenici ai Lui; să‑i învățăm apoi pe aceștia să păzească tot ce El ne‑a poruncit. Fiecare credincios, acolo unde l‑a așezat Domnul, este chemat să fie martorul Lui.
Sugestii practice:
• Caută să împărtășești cu cineva apropiat ție (prieten, vecin, rudă etc.) faptul că Isus este viu și că El este acum Mântuitorul și Domnul vieții
tale; caută să faci permanent acest lucru.
• Ocupă‑te de cineva care este dispus ca să‑L înveți cuvântul lui Dumnezeu și, în acest fel, să devină ucenicul Domnului. Dacă ai copii, fă aceasta cu copiii tăi; fă lucrul acesta cu cei de lângă tine care au disponibilitate.
Întrebări pentru discuție:
• De ce crezi că femeile au venit la mormântul lui Isus de dimineață?
• Cum a fost înlăturată piatra de la intrarea în mormânt? Ce fenomene au însoțit înlăturarea pietrei? (vs. 2–3)
• Ce s‑a întâmplat cu străjerii, atunci când piatra a fost dată la o parte? (v. 4)
• Ce descoperi în mesajul îngerului adresat femeilor? Ce este cu adevărat interesant în acest mesaj ? (v. 5–7)
• De ce crezi că Matei menționează gestul femeilor de îmbrățișare a pcioarelor lui Isus, atunci când El le‑a întâmpinat? (v. 9)
• Ce poruncă au primit femeile de la înger și de la Domnul Isus? (v. 7, 10)
• Ce anume arată că preoții cei mai de seamă au refuzat în mod deliberat să creadă că Isus a înviat din morți? (vs. 11–15)
• De ce explicația pe care trebuiau să o dea străjerii celor care ar fi întrebat despre evenimentele de la mormânt este una șubredă? (vs. 13–14)
• Care este motivul pentru care ucenicii trebuiau să meargă în toată lumea pentru a face alți ucenici din toate neamurile? (v. 18–20).
• Ce legătură vezi tu între porunca dată de Domnul Isus ucenicilor și prmisiunea făcută lor? (vs. 19–20)
autor: Marian Ghiță, pastor, Biserica Creștină Baptistă „Sfânta Treime” Constanța; e-mail: famghita@gmail.com