Samuel Theodore Kamaleson s-a născut în 1930, în Vellore, India, într-o familie creștină de șapte generații, însă cu Hristos s-a întâlnit cu adevărat în studenție, pe la 20 de ani, grație mărturiei creștine a unui coleg de cameră. Apoi s-a suprins cântând „El este viu!” în bazarul aglomerat al Madrasului. Aici și-a început și lucrarea creștină, mărturisindu-L pe Domnul pe străzile și în cartierele mărginașe ale orașului (actualmente, Chennai). Chiar dacă își finalizase studiile de medicină veterinară, a început să studieze canto, apoi s-a dedicat studiului teologiei. În 1961 devine pastor în Biserica Metodistă, iar din 1963 preia slujirea de evanghelist al Bisericii Metodiste pentru Asia de Sud. Pe 22 februarie 2021, la vârsta de 90 de ani, robul lui Hristos Samuel Kamaleson a fost poftit să intre „în bucuria Stăpânului” său.

În 1974, evanghelistul Samuel Kamaleson se mută în Statele Unite, împreună cu întreaga familie (soția și cei trei copii), fiind ales vicepreședinte al cunoscutei organizației creștine de caritate World Vision International, cu sediul în Monrovia, California, organizație pe care a slujit-o până în 1996.

Ca evanghelist Samuel Kamaleson a susținut numeroase campanii în Asia, dar și în numeroase alte țări ale lumii. De asemenea, a organizat și a susținut sesiuni de pregătire pentru pastori și lideri creștini din diferite țări de pe toate continentele, inclusiv Rusia și în Europa.

A fost un spirit vizionar care a inspirat mai multe generații de evangheliști și lideri de misiune de pe tot globul. A înființat și a condus două fundații în India, a publicat cărți, a înregistrat muzică sacră, cântând atât în ​​engleză, cât și în tamil, și a încurajat creștinii din întreaga lume, participând la nenumărate adunări pentru pastori și conducători de biserici pe întreg globul. Cu susținerea organizației World Vision International, Kamaleson a condus conferințe pastorale în zeci de țări, ajungând la a susține chiar și 13 conferințe într-un singur an. A fost foarte legat de Bethel Agricultural Fellowship, misiunea caritabilă pe care a înființat-o în India, în 1963, pentru a oferi adăpost și educație copiilor săraci din țară și pentru care s-a întors în India în două rânduri, în 2017 și 2018. În prezent misiunea Bethel dispune de un spital, de o școală, de o bibliotecă și de o fermă agricolă.

În 1978, alături de directorul pentru Europa al World Vision International, Ralph Hamburger, și de cunoscuții pastori români Vasile Al. Taloș (Biserica Baptistă Sfânta Treime) și Iosif Serac (Biserica Baptistă Betania).

România, de care s-a îndrăgostit repede, a vizitat-o în numeroase ocazii, venind aici ca acasă. Prima vizită a avut loc după cutremurul din 4 martie 1977, când organizația pe care o reprezenta ca vicepreședinte, World Vision, a adus în țara noastră ajutoare substanțiale destinate sinistraților. Prin intermediul pastorului Ralph Hamburger, s-au creat relații foarte strânse de prietenie cu pastorii Iosif Ștefănuți din Brăila și Vasile Al. Taloș din București. A revenit în România cu puțin înainte de Revoluția din 1989, susținând o săptămână de evanghelizare în Biserica Sfânta Treime, aflată acum în noua locație.

În 1989, alături de rev. Ralph Hamburger, participând la un program evanghelistic al Bisericii Sfânta Treime din București.

După 1989, a vizitat România în mai multe rânduri, susținând evanghelizări, conferințe pastorale pentru slujitorii și pastorii baptiști români și participând la unele dintre evenimente majore ale Alianței Evanghelice. A participat, ca reprezentant al World Vision International, la conferințe și întâlniri de lucru și cu reprezentanții celorlalte culte din România. 

În 2005 a susținut conferința pentru păstori și lucrători duhovnicești „Biserica în cetate”, organizată de Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România și găzduită de Biserica Sfânta Treime din București. Printre cei care au tradus mesajele înflăcărate ale oratorului s-a aflat și pastorul Onisim Mladin, secretarul general al Uniunii Baptiste în acea vreme. (foto: D. Ungureanu)

Cine dintre cei care l-au cunoscut nu‑și amintește patosul mesajelor lui de chemare la Hristos, de cercetare lăuntrică și de încurajare? Sau profunzimea vocii cu care intona răscolitor vechi imnuri creștine? Și cum, în semn de cinstire pentru Dumnezeu, își scotea încălțămintea înainte de a predica din Cuvânt?