0

Explicații biblice 14 martie


Secțiunea I; Lecția a XI-a 

Tema: Superioritatea slujirii noului legământ

Text biblic: 2 Corinteni 3:1–18

Verset cheie: 2 Corinteni 3:18

Ideea centrală: Slujirea lui Dumnezeu în cadrul noului legământ este superioară slujirii din cadrul legământului mozaic datorită promisiunii transformării inimilor prin Duhul Sfânt.

Scopul lecției: Să dezvolte aprecierea credinciosului pentru harul de a fi beneficiar al noului legământ care aduce cu sine posibilitatea transformării crescânde în chipul lui Hristos.


Am ajuns la finalul seriei de studii biblice intitulată Slava lui Dumnezeu descoperită în legăminte. După ce am analizat rând pe rând fiecare legământ major al Scripturii, am ajuns la legământul cel nou ‑ cel inițiat prin jertfa de la Cruce a Domnului Isus, în care am intrat și noi, credincioșii de azi,  prin har. Ponderea atenției arătată acestui legământ în contrast cu alte legăminte biblice este explicabilă datorită accentului pus de Scriptură asupra lui și a faptului că ne privește pe noi, credincioșii din perioada lucrării Duhului. Așadar, avem un interes firesc în a căuta să înțelegem ce înseamnă și care sunt implicațiile legământului.

Pasajul de studiu de astăzi face partea din a doua scrisoare adresată de apostolul Pavel bisericii din Corint, pe care a fondat‑o, dar care la momentul scrierii scrisorii era afectată de învățători falși care îi contestau autoritatea apostolică și pe cale de consecință, mesajul Evangheliei predicat de el. Este o epistolă personală, în care marele apostol dă la o parte perdeaua care acoperă secretele sufletului său apăsat și îngrijorat de relația cu copiii lui în credință care erau acum seduși și întorși împotriva sa. 

Cartea conține multe teme teologice importante, dar și cea mai detaliată descriere a efectelor noului legământ, cu excepția Epistolei către evrei, care se materializează în viața credincioșilor beneficiari ai lui. Pentru apostolul Pavel, slujitorul noului legământ, puterea de transformare la nivel practic a vieților oamenilor este cea mai palpabilă dovadă a superiorității acestui legământ vis a vis de legământul mozaic.

Observații contextuale/exegetice

De ce noul legământ are cu sine putere de transformare a inimilor oame­nilor?

1. Inimile transformate reprezintă scrisoarea lui Hristos către lume (3:1–6)

Slujitorii care intenționau să întoarcă credincioșii la vechiul legământ se legitimau cu scrisori de recomandare (3:1). În apărarea sa împotriva acuzațiilor false apostolul Pavel introduce în discuție nevoia unei noi prezentări față de corinteni (v. 1). Este ca și cum nu s‑ar fi întâlnit niciodată până atunci. Chiar dacă s‑ar părea că nu este necesar, totuși Pavel prezintă toate lucrurile care îl legitimează ca apostor autentic. Întrucât învățătorii falși puneau mare accent pe scrisori de recomandare, Pavel întreabă dacă și el are nevoie de ele. Întrebarea este inutilă, deoarece chiar ei înșiși erau acea recomandare.

Slujitorii noului legământ se validează cu scrisori vii (vs. 2–6). Viața lor schimbată era cea mai clară evidență a lucrării lui Pavel, o epistolă cunoscută și citită de toți oamenii (v. 2). Ei erau epistola lui Hristos, scrisă nu cu o cerneală care se putea șterge, ci cu ajutorul puterii supranaturale a Duhului. (Referința la table de piatră ne duce imediat cu gândul la Decalogul scris pe două lespezi de piatră). Așa cum a promis că va face prin noul Său legământ, Dumnezeu va scrie Legea Sa pe inimile de carne ale celor care cred.

Care este esența mântuirii, dacă nu o inimă transformată de puterea Duhului Sfânt? 

La fel ca apostolul Pavel altădată și noi cei de astăzi, care slujim în perioada lucrării Duhului Sfânt, a noului legământ, putem avea această încredere puternică prin Hristos. Dacă în 2:16, Pavel întreabă cine este de ajuns (suficient) pentru aceste lucruri (cu referire la predicarea Evangheliei care atinge destinul veșnic al oamenilor), acum el este încrezător în lucrarea lui. Suficiența sa vine de la Dumnezeu care l‑a calificat să fie slujitor al unui legământ nou. Iar acest legământ nou nu este al unei litere moarte, ci al Duhului, căci litera omoară, însă Duhul dă viață (v. 6). 

Cum să înțelegem corect rolul Legii? Nu spune oare Deuteronom 30:15–20 că ascultarea de poruncile Legii este viață? Da, numai că, deși Legea divină era sfântă și porunca era sfântă, dreaptă și bună (vezi Romani 7:12), datorită păcatului care este în om (firea pământească) niciun om nu a putut ține Legea, care a devenit un instrument aducător de moarte (vs. 10, 11, 13). De aceea, Legea nu a fost dată spre îndreptățire, ci doar să arate omului realitatea păcatului său. Singura putere de transformare reală aparține lucrării Duhului, care Își face lucrarea supranaturală scriind voia lui Dumnezeu în inimi de carne, ajutându‑i pe credincioși să asculte de voia lui Dumnezeu (2 Corinteni 3:4).

În ce sens Hristos ne‑a adus ceva mult mai bun decât Moise? 

2. Inimile transformate manifestă gloria lucrării Duhului în cei credincioși (3:7–18)

În versetele următoare apostolul Pavel pune în contrast Legea lui Moise cu Evanghelia harului din noul legământ pentru a arăta limitele uneia în raport cu măreția celeilalte. Lucrarea Duhului Sfânt în cei credincioși întrece cu mult posibilitățile modeste ale legământului mozaic. Vom înțelege mai bine acest lucru când luăm în considerare contrastele între Lege și Evanghelie.

a. Legea lui Moise:

• Este acompaniată de slavă trecătoare (3:7, 11). Apostolul Pavel nu desconsideră slava Legii, deoarece ea reflectă natura și caracterul divin. Când Dumnezeu a dat legea, slava lui Dumnezeu S‑a arătat pe muntele Sinai (ex. 19:10–25) Mai apoi, fața lui Moise strălucea datorită reflectării slavei lui Dumnezeu, făcând‑i pe Israeliți să nu poată privi mult timp la fața lui (ex. 43:29–35), deși această glorie reflectată era trecătoare Moise fiind el însuși un muritor.

• Este aducătoare de moarte (v. 7a). Legea aduce cunoașterea păcatului și acționează ca un agent al morții, pentru că nimeni nu poate împlini cerințele ei fiind în acest fel condamnat (Galateni 3:22, Romani 8:4).

• A funcționat ca un văl, restricționând slava lui Dumnezeu (3:12–14, 15). Din cauza caracterului temporar al legii, Moise i‑a împiedecat pe israeliți să își lege speranțele de ceva temporar; de aceea, ori de câte ori ieșea din prezenta lui Dumnezeu, el își acoperea fața cu un văl (v.13).

• Nu permite o înțelegere spirituală a Scripturii (v. 14). Acesta este și motivul major pentru care cei mai mulți evrei nu înțeleg încă mesajul spiritual al Vechiului Testament și împlinirea mesianică a acestuia în persoana și lucrarea lui Isus din Nazaret.

b. Evanghelia harului:

• Este acompaniată de slavă superioară – cum n‑ar fi cu slava mai degrabă slujba Duhului? (v. 8) 

• Este eternă– cu mult mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător! (v. 11)

• Conduce la viață–slujba aducătoare de neprihănire (v. 9)

• Produce înțelegere spirituală și libertate (vs. 16, 17) – când un evreu se întoarce la Hristos, vălul este înlăturat și el ajunge să experimenteze libertatea pe care o dă Isus Hristos prin Duhul Sfânt: Căci Domnul este Duhul și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia  (v. 17).

• Produce asemănare cu Hristos în viețile celor credincioși (v. 18).Cea mai mare dovadă a superiorității slujirii Noului legământ este transformarea progresivă a credinciosului în chipul Domnului Isus prin puterea Duhului Sfânt. Atât locuirea Duhului Sfânt în cei credincioși (Ezechiel 36:27a), cât și înnoirea interioară pentru a asculta de Dumnezeu (vs. 26, 27b) reprezintă realități ale noului legământ. Dumnezeu a promis că va scrie Legea Sa înlăuntrul inimii credincioșilor (Ieremia 31:33) în așa fel încât aceștia să poată să Îl asculte pe Dumnezeu, într‑un mod diferit decât cei din perioada mozaică. 

Când Domnul Isus a anunțat venirea Mângâietorului (Paraclet, Duhul Sfânt), El a anunțat locuirea acestuia în credincioși (rămâne cu voi și va fi în voi, Ioan 14:17). În Romani 8:9, locuirea Duhului Sfânt este considerată de Pavel semnul clar al apartenenței la Hristos (dacă nu are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui). Tot în Romani 8 (pasaj care vorbește în detaliu despre procesul de sfințire/asemănare crescândă cu Hristos prin Duhul Sfânt), Pavel afirmă faptul că cei care trăiesc după îndemnurile Duhului Sfânt pot împlini porunca legii, adică pot să Îl asculte pe Dumnezeu (Romani 8:4). Acest lucru nu a fost deloc posibil în perioada Legii (v. 3), dar este posibil acum, când Duhul Sfânt care locuiește în credincioși își desfășoară lucrarea tainică de transformare în chipul Fiului divin, pentru ca Acesta să fie Cel dintâi dintre mai mulți frați (v. 29).

Potrivit cu 2 Corinteni 3:18 această transformare are câteva trăsături esențiale:

• este valabil pentru toți credincioșii, nu doar pentru o elită spirituale (noi toți)

• se petrece în timp ce privim (contemplăm) slava Domnului revelată în Scriptură (vezi v. 15)

• privirea noastră este cu fața descoperită, spre deosebire de cei din vechiul legământ

• schimbarea este realizată din interior spre exterior (metamorfozați indică o schimbare din interior)

• modelul (prototipul) schimbării este chipul Domnului Isus (Romani 8:29; 1 Corinteni 15:49; Coloseni 3:10 etc)

• caracterul schimbării este progresiv – din slavă în slavă (de la un nivel de slavă la alt nivel)

• puterea schimbării este de natură supranaturală: prin Duhul Domnului (nu efortul uman, nu regulile impuse din exterior, ci puterea interioară a Duhului Sfânt rezident în cel credincios îl transformă pe acesta, dându‑i putere să biruiască păcatul din carnea sa).

Concluzie: 

Faptul de a beneficia și de a putea sluji lui Dumnezeu în cadrul noului legământ inaugurat prin jertfa Domnului Isus reprezintă un avantaj și privilegiu considerabil pentru orice credincios. Pavel a fost conștient de această realitate și a încercat să o facă de cunoscut și credincioșilor din Corint. Cea mai mare binecuvântare rezultă din posibilitatea transformării credincioșilor prin lucrarea supranaturală a Duhului Sfânt care locuiește în cei credincioși. Pe măsură ce un credincios își fixează atenția asupra slavei lui Hristos revelată clar în Scriptură, Duhul Sfânt care locuiește în El îl va transforma în mod progresiv în chipul binecuvântat al lui Fiului divin.

Aplicații practice:

1. Cea mai importantă validare a unui slujitor al lui Dumnezeu reprezintă efectul cuvântului predicat asupra inimilor ascultătorilor săi. Pavel nu a simțit nevoia să își valideze lucrarea cu nimic altceva decât cu acest lucru, pentru că a avut încredere în lucrarea lui Dumnezeu în inimile oamenilor. Atunci când suntem credincioși predicării curate a Cuvântului, acest Cuvânt își va face lucrarea în viețile oamenilor.

2. O înțelegere a diferențelor dintre legăminte este esențială pentru o slujire biblică. De exemplu, a înțelege corect funcțiile și limitările legii mozaice în contrast cu realitățile noului legământ are implicații și consecințe extrem de practice. Vom încerca să impunem niște reguli legaliste sau imperative morale unor oameni care nu au fost regenerați de puterea Duhului Sfânt sau ne vom asigura că acești oameni au înțeles corect Evanghelia și au experimentat schimbarea pe care o produce noul legământ?

3. Lucrarea de sfințire  a credinciosului este o realitate progresivă și nu una care depinde de anumite „chei speciale” („a doua binecuvântare”, „botezul Duhului Sfânt”, „renunță și lasă‑L pe Dumnezeu” etc) pe care anumite concepții greșite despre sfințire le‑au promovat în cadrul mișcărilor evanghelice de‑a lungul timpului. A înțelege corect doctrina sfințirii progresive este important, deoarece ne va păzi de a promite oamenilor și promova modele de sfințire nebiblice și nerealiste. 

4. Sfințirea depinde de interacțiunea credinciosului cu slava lui Hristos oglindită în Cuvânt (v. 18). De aceea, orice model de sfințire care nu pune pe primul loc rolul Scripturii în viața creștină trebuie privit cu suspiciune și respins de credincios. A căuta gloria lui Hristos pe fiecare pagină a Cuvântului scris pentru a crește în înțelegerea ei, trebuie să fie rugăciunea și dorința inimii noastre, ori de câte ori interacționăm cu Scriptura. Vechea rugăciune a omului lui Dumnezeu din trecut (Arată‑mi slava Ta, Exod 33:18) rămâne și astăzi tânjirea inimii adevăratului credincios atunci când citește și studiază Cuvântul lui Dumnezeu.

5. Scopul interacțiunii noastre cu Biblia nu este informarea, ci transformarea lăuntrică.

Întrebări de discuție/reflecție personală:

• Ce pot citi oamenii din lumea privind la viața noastră ca epistole ale lui Hristos?

• Avem încredere în efectul Cuvântului predicat de noi în viețile oamenilor?

• În ce sens putem înțelege expresia: „slova (Legii) omoară, dar Duhul dă viață”?

• De ce este dificil pentru un evreu să înțeleagă corect mesajul Vechiului Testament și împlinirea lui cristologică fără lucrarea de iluminare a Duhului?

• Ce înseamnă libertatea Duhului (v. 17)? Poate fi această libertate răstălmăcită sau abuzată? Dacă da, cum ne putem proteja să nu ajungem în această situație?

• Cum lucrează Duhul Sfânt în tandem cu Scriptura inspirată de El pentru a ni‑L prezenta în mod clar pe  Hristos și a ne schimba progresiv în chipul Lui?


autor: Marius Birgean, pastor, Biserica Creștină Baptistă „Emanuel” Timișoara; e‑mail: marius.birgean@gmail.com


Revista Crestinul Azi

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.