Data: 9 august 2020
Secțiunea a III-a; Lecția a VI-a
Tema: Protecția lui Dumnezeu pentru poporul Său
Text: Psalmul 125
Verset cheie: Psalmul 125:1
Ideea centrală: Cei care se încred în Domnul sunt în siguranță. Acest lucru nu înseamnă însă că ei pot fi neveghetori și cu privire la pericolul ispitei de a alege calea cea rea.
Scopul lecției: Să ne încurajeze să ne punem toată încrederea în Dumnezeu, înțelegând totodată că, deși avem parte de protecție spirituală, această realitate nu trebuie să ne conducă spre nepăsare sau spre pericolul de a trata protecția divină ca pe un har ieftin, dând curs ispitelor.
1. Credincioșii sunt protejați de Dumnezeu (vs. 1–3)
Protecția divină pentru cei ce se încred în Domnul este ilustrată prin imaginea unui munte care nu se clatină: Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie. (Psalmul 125:1). Metafora muntelui sugerează stabilitatea, trăinicia. Nimeni nu poate înlătura protecția divină de la cei ce se încred în Domnul. Cuvintele apostolului Pavel din Romani 8:31-39 sunt și ele o mare încurajare pentru creștini.
Versetul 2 indică ideea de protecție totală: Cum este înconjurat Ierusalimul de munți, așa înconjoară Domnul pe poporul Său, de acum şi până în veac. Se transmite aici ideea de securitate, de perimetru vital, supravegheat în permanență de Dumnezeu. Am putea spune că, din punct de vedere spiritual, există un „cerc de protecție” în jurul copiilor lui Dumnezeu. În Psalmul 34:7 citim că Îngerul Domnului tăbărăște în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie. Din nou iese în evidență amploarea protecției divine și celeritatea cu care Dumnezeu intervine în favoarea copiilor Săi. Protecția divină nu presupune faptul că cei credincioși sunt scutiți de încercări, ci se are în vedere biruința acestora în mijlocul ispitelor.
Versetul 3 aduce o clarificare legată de intervenția lui Dumnezeu în sprijinirea celor credincioși: Căci toiagul de cârmuire al răutății nu va rămâne pe moștenirea celor neprihăniți, pentru ca cei neprihăniți să nu întindă mâinile spre nelegiuire. „Toiagul de cârmuire al răutății” – o expresie care apare doar aici în Sfânta Scriptură – poate fi o referire la asupritorii străini ai Israelului sau chiar la cei răi din interiorul țării, cei care practică nedreptatea socială și se răzvrătesc față de poruncile divine.
Dumnezeu intervine și înlătură tirania răutății, așa încât ea să nu devină epidemică și să nu devină o cursă pentru cei neprihăniți. Cuvintele din 1 Corinteni 10:13 sunt foarte clare: Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda. Ceea ce garantează că ispitele nu vor depăși puterea omenească este însăși credincioșia lui Dumnezeu. Copiii lui Dumnezeu se află sub protecție divină, fiindcă Dumnezeu este credincios să ducă la bun sfârșit lucrarea începută în ei (vezi și Filipeni 1:6).
2. Credincioșii trebuie să aleagă cum vor să trăiască (vs. 4, 5)
A doua secțiune a Psalmului (versetele 4 și 5) aduce în atenție cele două căi pe care pot merge oamenii: calea bunătății (a neprihănirii) sau a răutății. În versetul 4, autorul psalmului Îl roagă pe Dumnezeu să-i binecuvânteze pe cei ce aleg să meargă pe calea credinței și a bunătății: Doamne, varsă-Ți binefacerile peste cei buni şi peste cei cu inima fără prihană! Nu este vorba aici despre o bunătate meritorie în fața lui Dumnezeu (știm că numai Dumnezeu este bun; conform Luca 18:19), mai degrabă se face referire la bunătate, ca roadă a credinței.
Sigur, există și varianta unora care din start aleg să meargă pe calea rea, iar alții se alătură ulterior pe acest drum al apostaziei: Dar pe cei ce apucă pe căi lăturalnice, să-i nimicească Domnul împreună cu cei ce fac rău! O astfel de alegere atrage după sine judecata divină. Pentru israeliți judecata s-a materializat adeseori prin exil și robie, însă cea mai înfiorătoare judecată va fi la sfârșitul istoriei.
Ultima parte a versetului 5 exprimă dorința psalmistului ca întregul Israel să aibă parte de binecuvântarea lui Dumnezeu: Pacea să fie peste Israel! Am mai întâlnit exprimarea unei dorințe similare în Psalmul 122:6–7. Acolo, autorul spune: Rugați-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc să se bucure de odihnă. Pacea să fie între zidurile tale, şi liniștea, în casele tale domnești! Pacea (shalom) trebuia să fie între zidurile Ierusalimului, în locul destinat închinării înaintea lui Dumnezeu. Acum remarcăm o extindere a păcii la nivelul întregului Israel. Tot poporul va trăi în binecuvântarea divină, în măsura în care va continua să umble pe calea neprihănirii. Putem vorbi, așadar, despre o anticipare profetică a perioadei noului legământ, atunci când binecuvântarea nu mai este asociată cu un anumit loc, ci devine o condiție normală a tuturor credincioșilor (vezi și Ioan 4:23, 24).
Concluzii:
Din acest psalm am învățat că cei credincioși se află în siguranță în mâinile lui Dumnezeu. Viața creștină este o provocare pe acest pământ și trecem adeseori prin tot felul de încercări și ispite. Uneori luptele sunt așa de mari încât avem senzația că ne prăbușim cu totul, că nu mai este nicio scăpare pentru noi.
Dumnezeu nu ne lasă singuri niciodată. El ne înconjoară cu multă iubire și ne protejează de avalanșa ispitelor în plan material sau spiritual. Credința creștinilor este stabilă ca un munte, sub mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu.
Credinciosul trebuie să persevereze și să nu renunțe la credință. Sigur, alternativa – calea cea rea – este mereu o cursă pentru credincioși. Acest lucru înseamnă că trebuie să fim conștienți de pericolul apostaziei și să nu tratăm harul și protecția divină într-un mod superficial. Dumnezeu ne ocrotește cu mână tare, însă datoria creștinului este să vegheze și să lupte în fiecare zi pentru sfințire, să aleagă să umble pe calea neprihănirii.
Aplicații:
• Dacă ești cu adevărat o persoană credincioasă, nimic nu te poate despărți de dragostea lui Dumnezeu. Mântuirea ta este sigură în mâna lui Dumnezeu.
• Dacă treci prin greutăți, să nu crezi că Dumnezeu te-a abandonat. El nu a promis creștinilor o viață lipsită de încercări, dar a promis că ne va însoți în toate circumstanțele vieții și ne va da biruință, ca să trecem cu bine prin necazuri.
• Să fim atenți la anturaje – comportamentul neplăcut lui Dumnezeu este contagios, este o continuă amenințare la adresa integrității noastre spirituale.
• Pacea și adevărata împlinire le găsim în Domnul Isus Hristos. În zadar vom căuta pacea în lucrurile acestei lumi; ea le este rezervată celor ce umblă pe calea neprihănirii.
• Baza mântuirii noastre este credința în Domnul Isus Hristos, dar această credință se face vizibilă prin fapte concrete. Ce spun faptele tale despre credința ta?
• Să nu ne jucăm niciodată cu credința. Urmează ziua judecății, atunci când fiecare dintre noi va trebui să stăm înaintea lui Dumnezeu.
autor: Costel Ghioancă, pastor, Biserica Creștină Baptistă „Adonai” București
