Data: 24 mai 2020
Secțiunea a II-a; Lecția a VIII-a
Tema: ROBOAM — Alege sfaturile înțelepte, nu pe cele care
gâdilă orgoliul
Text: 1 Împărați 12
Verset cheie: Proverbe 6:23
Ideea centrală: Sfaturile pe care alegi să le urmezi în viață te vor afecta în mod dramatic pe tine și pe cei din jurul tău, deopotrivă, dar vor marca și viitorul tău și al acestora.
Scopul lecției: Să învățăm să alegem în mod responsabil doar sfaturile care vin de la Dumnezeu prin cuvântul Lui.
De ce este important să alegem doar sfaturile care au amprenta cuvântului lui Dumnezeu?
Dumnezeul Scripturilor, Cel care ne-a oferit, în Scripturi, Cuvântul Lui, este sfânt, drept și înțelept și avem garanția că toată Scriptura este de folos ca să ne învețe, să ne mustre, să ne îndrepte și să ne dea înțelepciune în neprihănire pentru ca astfel noi, ca oameni ai lui Dumnezeu, să devenim bine echipați și cu totul destoinici pentru orice lucrare bună (2 Timotei 3:16–17).
Sfaturile care rezultă din cuvântul lui Dumnezeu sunt cu adevărat o lumină; ele ne conduc pe calea vieții (Proverbe 6:23) și ne oferă, nouă și celor din jurul nostru, binecuvântarea lui Dumnezeu pentru prezent și pentru viitor. Sfaturile omenești, care nu poartă amprenta lui Dumnezeu, deși pot fi interesante sau populare, sau chiar benefice în aparență, ne vor aduce întuneric și dezastru.
1. Roboam – beneficiarul unei moșteniri extraordinare
Roboam a fost fiul lui Solomon, marele împărat al lui Israel și nepotul marelui împărat David. El a devenit succesorul celor doi împărați și cel care trebuia să continue planul binecuvântării lui Dumnezeu pentru poporul Israel și pentru lumea întreagă, în baza legământului mesianic, pe care Cel Preaînalt l-a încheiat cu David (2 Samuel 7, 1 Cronici 17). Așadar, destinul lui Roboam era măreț și moștenirea ce o avea de la părinții lui era una extrem de bogată și de binecuvântată.
Roboam l-a avut ca tată pe cel mai înțelept împărat și om din vremea lui; cu siguranță a avut foarte multe de învățat de la părintele său. Șansele lui Roboam de a deveni înțelept ca și tatăl lui au fost mari (vezi toată învățătura lăsată de Solomon ca moștenire pentru fiul lui, în cărțile din Vechiul Testament). El putea decide să se roage Domnului așa cum s-a rugat tatăl său pentru înțelepciune și desigur Dumnezeu l-ar fi înzestrat cu înțelepciunea necesară îndeplinirii rolului său de împărat peste poporul lui Dumnezeu.
Roboam l-a avut ca bunic pe împăratul David și desigur știa multe din experiențele cu Dumnezeu ale acestuia. Putea înțelege astfel din experiența lor cum să devină și el un împărat binecuvântat de Dumnezeu și cum putea la rândul lui să fie o binecuvântare pentru poporul lui Dumnezeu. Nu i-a lipsit nimic din ceea ce ar fi trebuit să fie pentru sine o echipare adecvată omului lui Dumnezeu pentru a fi întrutotul destoinic pentru orice lucrare bună (2 Timotei 3:17).
Ceea ce este cu adevărat important este ce faci cu moștenirea pe care ți-o dă Dumnezeu. Domnul Isus ne spune: Luați seama la ce auziți. Cu ce măsură veți măsura, vi se va măsura și vi se va da și mai mult. Căci celui ce are, i se va da; dar, de la cel ce n-are, se va lua și ce are (Marcu 4:24, 25). Aici avem responsabilitatea personală a fiecăruia. Ce are fiecare, după cuvintele Domnului Isus, nu reprezintă ce moștenim de la predecesorii noștri, ci ceea ce punem într-o inimă bună și curată din cuvântul primit prin moștenirea dată de Dumnezeu (Luca 8:15; vezi și Luca 8:11-18; Matei 7:24–27).
2. Roboam – alegerea lui neinspirată
Ne-am fi așteptat ca Roboam să arate în deciziile sale ca împărat al lui Israel ceva din înțelepciunea tatălui său (vezi, de exemplu, 1 Împărați 3). Atunci însă când Ieroboam a venit la Roboam împreună cu reprezentanții adunării lui Israel, pentru a afla care va fi decizia pentru viitor față de poporul lui Dumnezeu, ne-am fi așteptat ca Roboam să dea un răspuns bine gândit și marcat de înțelepciunea care vine de sus. Ne-am fi așteptat ca Roboam să se roage lui Dumnezeu ca tatăl lui pentru a primi sfat de la El. Ne-am fi așteptat ca el să fi cercetat cuvântul lui Dumnezeu pe care îl avea și, în urma meditării la acest cuvânt, să dea un răspuns potrivit și înțelept reprezentanților poporului Israel. Dar nu vedem nimic din toate acestea.
A. Roboam a mimat înțelepciunea cerând sfatul bătrânilor (1 Împărați 12:3–7)
Procedural, Roboam a acționat foarte bine: a ascultat cererea poporului, a oferit un timp de trei zile pentru analiza cererii, a cerut sfatul bătrânilor poporului, a celor care l-au cunoscut bine pe Solomon și nevoile reale ale poporului. Însă lui Roboam nu i-a plăcut sfatul bătrânilor. Roboam analiza lucrurile după dorințele inimii sale, după poftele firii pământești din inima lui (vezi Romani 8:5–8). Se pare că Roboam a învățat doar să se prefacă, să mimeze pentru a impresiona. Sunt mulți oameni care știu cum să se prezinte bine în fața altora, pentru a fi apreciați de ei; aceasta înseamnă a face o politică bună. Numai că dincolo de aparențe aceștia știu să-și ascundă bine intențiile adevărate ale inimii printr-o procedură aparent corectă. Analizând felul în care a procedat Roboam constatăm că nu a învățat nimic din experiențele tatălui și ale bunicului.
B. Roboam a ales să asculte de sfaturile tinerilor care i-au gâdilat orgoliul (1 Împărați 12:8–15)
N-ar fi fost un lucru greșit ca Roboam să aplece urechile la sfatul tinerilor, dacă acestea ar fi fost în acord cu înțelepciunea divină. De ce însă Roboam a ascultat de sfatul tinerilor și a respins sfatul bătrânilor? Pentru că sfatul tinerilor era marcat de mai multă înțelepciune divină? Nu, ci pentru că sfatul lor a stimulat orgoliul lui Roboam. Pe el nu l-a interesat înțelepciunea cuvântului lui Dumnezeu.
Roboam era solidar cu tinerii, pentru că crescuseră cu ei și erau împrejurul lui. Roboam a vrut să fie apreciat de tovarășii lui de o vârstă cu el. Cu siguranță, a considerat că echipa de tineri îl va lăuda și îl va sprijini în dorințele inimii sale. Acest lucru arată foarte clar ce inimă avea Roboam – o inimă carnală, în care nu era depozitat cuvântul lui Dumnezeu și înțelepciunea acestuia; erau doar dorințe firești, care nu erau compatibile cu obiectivele voii lui Dumnezeu. El vedea viața și viitorul lui și a poporului lui Dumnezeu dintr-o perspectivă firească, pământească, de fapt păcătoasă. Sfaturile pe care Roboam și le-a însușit au fost după chipul și asemănarea inimii lui firești.
3. Roboam – culege ce a semănat
Cu siguranță, Roboam nu a anticipat ce urma să se întâmple în urma alegerii sale. Este interesant să vedem că noi avem libertatea de a alege ceea ce vrem însă nu avem libertatea să decidem și consecințele alegerilor noastre. Acestea sunt hotărâte de Dumnezeu, nu de noi: Ce seamănă omul aceea va și secera. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viața veșnică (Galateni 6:7–8). Roboam a ignorat învățăturile din Proverbe 11:18; 22:8. Desigur, noi spunem că nu poți fi computer ca să asimilezi totul din ceea ce tatăl tău ți-a lăsat ca moștenire; mai uiți unele lucruri. Însă, în fața unei decizii de asemenea anvergură, de care atârna binecuvântarea ta ca împărat și a poporului pe care tu îl conduci (e poporul lui Dumnezeu), tu nu ai voie să fii în afara voii lui Dumnezeu în deciziile tale și în sfaturile care îți călăuzesc aceste decizii.
Roboam s-a confruntat cu dezbinarea poporului Israel (zece seminții din poporul evreu formează Regatul de Nord, Israelul, iar Roboam rămâne împărat peste două seminții, peste Iuda și Beniamin, Regatul lui Iuda). Ruperea aceasta a fost extrem de dureroasă pentru popor, dar și pentru regele însuși. Când și-a dat seama ce s-a întâmplat a căutat să repare lucrurile, dar fără nicio șansă (vezi 1 Împărați 12:16–24). Mai mult, sub conducerea lui Ieroboam, cele zece seminții ale lui Israel au fost târâte într-o idolatrie cruntă și, mai târziu, aceste seminții s-au pierdut în robia asiriană.
Alegerea lui Roboam a deschis ușa pentru toate tragediile care au urmat, chiar dacă nu este el autorul direct al fiecărui aspect din această istorie tristă (1 Împărați 12:25–33). Dumnezeul suveran a îngăduit ca Roboam și poporul Israel să secere ceea ce au semănat (vs. 22–24). Când Dumnezeu nu intervine să repare stricăciunile făcute prin deciziile noastre lipsite de înțelepciune, ca în cazul lui Roboam, nu înseamnă că Dumnezeu nu are putere să restaureze ce s-a stricat. Dar restaurarea presupune un proces îndelung, dureros, realizat doar în termenii stabiliți de El (doar prin sacrificiul Domnului Isus Hristos). În acest caz putem observa că stricăciunile pe care deciziile lui Roboam le-a produs se suprapun peste alte stricăciuni – cele ale lui Solomon, și doar Dumnezeu, în harul Lui, mai poate restaura ce s-a stricat. Aceste lucruri, desigur, Roboam le-a conștientizat abia când nu se mai putea face nimic în timpul vieții lui. Rezolvarea există, dar ea este posibilă doar prin harul lui Dumnezeu, în urma unei profunde pocăințe și a credinței în planul de răscumpărare al lui Dumnezeu, în Domnul Isus Hristos.
Concluzii:
Roboam apare în Biblie ca fiul lui Solomon și împărat al lui Israel, după moartea tatălui său. Când însă vorbim despre faptele sale, despre exemplul pe care el l-a lăsat urmașilor lui, nu ni se spune altceva decât că, atunci când trebuia să stabilească viitorul și destinul său ca împărat și al poporului peste care a fost rînduit să fie împărat, a urmat niște sfaturi plăcute inimii lui firești și nu sfaturi marcate de înțelepciunea lui Dumnezeu.
Atât despre Roboam, în istorie.
Este extrem de dureros să se spună despre tine, după ce nu vei mai fi, doar asemenea lucruri. Concluzia este că, dacă nu alegem sfaturile cuvântului lui Dumnezeu în deciziile pe care le luăm în viață, în urma noastră vor rămâne dezamăgiri, suferințe și destine ruinate. Numai harul lui Dumnezeu, manifestat în termenii Săi și arătat în Isus Hristos, ar putea restaura ceea ce s-a stricat. Sfaturile lui Dumnezeu nu sunt pentru noi doar ceva facultativ, ci sunt… lumină… și calea vieții (Proverbe 6:23).
Aplicații:
Nu trebuie să te cheme Roboam și să fii împărat peste Israel ca să ai nevoie, pentru viața ta, de sfaturi marcate de înțelepciunea cuvântului lui Dumnezeu.
• Fiecare dintre noi trebuie să luăm decizii importante pentru viața noastră, pentru familia noastră și pentru cei din jurul nostru, cât și pentru viitor.
• Fiecare dintre noi trebuie să mergem pe calea vieții și să avem lumină pe această cale.
• Fiecare dintre noi este chemat să fie om al lui Dumnezeu și de aceea fiecare dintre noi are nevoie de o echipare potrivită pentru viață, pentru a fi destoinic pentru orice lucrare bună (2 Timotei 3:17).
• Fiecare dintre noi avem nevoie de sfătuirea pe care Dumnezeu ne-o dă în cuvântul Lui pentru orice decizie pentru viața noastră.
Dacă vrem să fim binecuvântați și să fie binecuvântați și cei din jurul nostru și dacă nu vrem ca viitorul nostru să fie întunecos și dezastruos, avem nevoie să alegem doar sfaturile care sunt marcate de Dumnezeu și au girul cuvântului Său, nicidecum sfaturile care fac bine dorințelor firești ale inimii noastre, dar care ne distrug.
autor: Sorin Ghiță, pastor, Bisericile Baptiste Viișoara și Murfatlar, Constanța
