Data: 17 mai 2020
Secțiunea a II-a; Lecția a VII-a
Tema: RUT — Alega părtășia cu poporul lui Dumnezeu, nu fericirea lumii
Text: Rut 1:1-22
Verset cheie: Judecători 16:28
Ideea centrală: Alegerile făcute sub imperiul suficienței de sine și sub influența plăcerilor înșelătoare atrag consecințe spirituale devastatoare și conduc la diminuarea eficienței în slujirea creștină
Scopul lecției: Să ne ajute să înțelegem că părtășia cu sfinții conduce spre realizări, atât vremelnice, cât și veșnice, mai durabile decât plăcerile de o clipă ale păcatului.
Cartea Rut este una a deciziilor. În această carte, pe de-o parte, Duhul Sfânt expune alegerile greșite ale câtorva dintre personajele principale ale cărții, aducându-ne aminte că acestea au consecințe dezastruoase. Pe de altă parte, citim despre alegerile corecte ale lui Naomi, Rut sau Boaz, care au avut urmări binecuvântate atât pentru ei cât și pentru urmașii lor.
I. Alegeri greșite urmate de consecințe devastatoare
Vă amintiți câteva decizii greșite relatate în cartea Rut? Ar fi înțelept să ne oprim la câteva dintre acestea, pentru a le analiza și pentru a vedea ce consecințe dezastruoase au avut.
1. Decizia greșită a lui Elimelec de a părăsi Betleemul (Casa Pâinii) și de a-și duce familia în Moab, în ciuda faptului că Dumnezeu le interzisese evreilor pentru totdeauna să aibă legături cu acest popor. De fapt, Moab înseamnă „Adulter”, poporul acesta fiind numit după omul născut din incestul lui Lot cu fiica lui cea mare (cf. Geneza 19:37). Ce ar fi putut Elimelec, un evreu al cărui nume înseamnă „Dumnezeul meu este Rege”, să găsească bun pentru familia sa în Moab? Nimic! Moabul este reprezentarea oricărui loc peste care Dumnezeu nu-Și dă binecuvântarea. Este simbolul lumii păcătoase, al locurilor unde aleargă oamenii pentru a fi departe de El. Este locul plăcerilor fizice dar și al morții. Moabul este locul unde mor tinerii, pentru că întotdeauna când Israel a avut de-a face cu această țară idolatră a plătit cu viețile tinerilor săi.
Care credeți că a fost problema majoră a acestei familii?
În ciuda foametei din Betleem, problema cea mai mare a acestei familii nu era lipsa pâinii, ci lipsa unei relații autentice cu Dumnezeu. Aceasta nu era prima situație de felul acesta din istoria poporului Israel, iar dacă Elimelec ar fi privit înapoi, ar fi văzut că istoria poporului ales a fost una a lucrărilor supranaturale, a providenței speciale a lui Dumnezeu. El nu Și-a lăsat niciodată poporul să treacă singur prin crize, a fost mereu alături de el, atâta vreme cât a existat încredere și ascultare față de El.
2. Decizia greșită a celor doi frați Mahlon și Chilion de a se căsători cu fete moabite.
De ce a fost greșit faptul că s-au căsătorit cu fete moabite?
Nu cred că la exemplul lui Elimelec se referea apostolul Pavel când a scris că tovărășiile rele strică obiceiurile bune (1 Corinteni 15:33), dar cred că în cazul lui Elimelec noile tovărășii din Moab l-au dus la dezastru, atât pe el, cât și pe cei din casa lui, pentru că în cele din urmă Elimelec și cei doi fii ai săi au murit în Moab.
Chiar dacă Dumnezeu a schimbat binele în rău și blestemul în binecuvântare, determinând-o pe Rut să se mute în Betleem, ajutând-o să se integreze în poporul ales, să se căsătorească cu Boaz și să devină stră-străbunica lui David, intrând astfel în spița de neam a Domnului Isus, acest lucru nu anulează interdicția divină ca tinerii credincioși să nu se înjuge la un jug nepotrivit cu cei necredincioși (cf. 2 Corinteni 6:14). În cazul lui Rut Dumnezeu Și-a manifestat harul într-un mod special pentru a le demonstra evreilor că în Împărăția Sa este loc și pentru neamuri (cf. Efeseni 2:11–22).
3. Decizia greșită a Orpei de a se întoarce în Moab.
Când Naomi află că Dumnezeu Și-a cercetat poporul și a rezolvat criza din țară, a decis să se întoarcă în Betleem, iar cele două nurori ale sale, Orpa și Rut, s-au oferit să o însoțească.
De ce nu le-a încurajat Naomi pe Orpa și pe Rut să se mute împreună cu ea în țara lui Iuda? De ce le-a cerut să se întoarcă în idolatrul Moab?
Biblia precizează că, după ce au parcurs o bună bucată de drum, Naomi a încercat să le explice nurorilor sale că șansele de a fi fericite pe viitor ar fi fost mai mari dacă ar părăsi-o și s-ar întoarce la părinții lor. Așa se face că Orpa și-a sărutat soacra, și-a luat rămas bun de la ea și s-a întors la vechiul mod de viață din Moab. La fel ca Naomi, nici ea nu-și putea imagina ceva mai bun în Betleem. Orpa face aceeași greșeală pe care o făcuse Elimelec în urmă cu zece ani, alegând să trăiască prin vedere, departe de Dumnezeu și de poporul Său, decât prin credință alături de El. De fapt, numele ei vorbește clar despre atitudinea față de lucrurile cu adevărat importante: „îndărătnică” sau „cea care dă înapoi”. Orpa s-a întors la poporul ei și la dumnezeii ei (1:15) și din acest moment Scriptura nu mai vorbește niciodată de ea.
II. Alegeri corecte urmate de binecuvântări vremelnice și veșnice
1. Decizia lui Naomi de a se întoarce în țara lui Iuda
Unul dintre cele mai uimitoare lucruri pe care le aflăm din istoria vieții lui Naomi, este plângerea legată de prezența lui Dumnezeu, nu de absența Lui. Dumnezeu este prea aproape de ea ca să-i fie bine. În realitate, Dumnezeu se apropie atât de mult de ea încât începe să-L vadă așa cum nu-L văzuseră niciodată înainte: ca pe un Dumnezeu suveran peste întreaga Sa creație. Și de-acum totul începe să se schimbe.
Deși mâna Lui a apăsat greu asupra ei, lăsând-o cu mâinile goale (1:21), Naomi reprezintă cea mai frumoasă imagine a omului care este gata să accepte voia suverană a Creatorului, știind că nimic din ceea ce face El nu este lipsit de sens. Naomi devine tipul omului care acceptă prin credință că Dumnezeu are în vedere ceva mai bun pentru noi (Evrei 11:40).
2. Decizia lui Rut de a-și părăsi religia idolatră și poporul păgân pentru a intra în poporul lui Dumnezeu
Dacă Orpa s-a întors la casa părinților ei și la religia ei idolatră, lacrimile ei nefiind suficiente pentru a o ține departe de dumnezeii și poporul Moabului, Rut a stăruit de soacra ei să o lase să meargă alături de ea în Țara lui Iuda. Rut i-a zis soacrei sale: Nu sta de mine să te las și să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge și eu; unde vei locui tu, voi locui și eu; poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri și eu și voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărți de tine decât moartea! (1:16, 17).
Atât Orpa, cât și Rut au plâns, dar cât de diferite au fost lacrimile lor! În ce a constat deosebirea dintre cele două nurori?
Părerea de rău pentru trecutul păcătos nu este suficientă pentru a dovedi nașterea din nou a unei persoane, ci se impune și părăsirea lui pentru totdeauna. A face doar un pas sau doi pe calea către cer nu înseamnă că am și ajuns la destinație. Pentru aceasta este nevoie de multă chibzuință și răbdare, pentru că doar aceia care perseverează până la sfârșit vor fi mântuiți (cf. Matei 10:22).
A fi asemenea Orpei înseamnă să te oprești în fața primului obstacol și să spui: „Asta n-o pot face! Este prea de tot!” (Ioan 6:60). În schimb, a fi asemenea lui Rut înseamnă să mergi cu Dumnezeu până la capăt, în ciuda înțelegerii limitate, ba chiar a neînțelegerii Lui. Rut a înțeles că „acum” este timpul cel mai potrivit să ia o decizie corectă, care să-i schimbe viața pentru totdeauna. Nu a fost ușor pentru Rut să-și lase părinții, rudele și tot ce avea în Moab și să o însoțească pe Naomi într-un loc necunoscut, cu oameni necunoscuți, cu o religie despre care (probabil) nu știa mare lucru. Dar a avut curajul de a risca și înțelepciunea necesară de a discerne chemarea lui Dumnezeu.
Cât de departe suntem dispuși să Îl urmăm pe Dumnezeu?
Ce credeți că a determinat-o pe Rut să caute un adăpost „sub aripile Domnului”?
Cartea Rut menționează în capitolele următoare câteva lucruri care au atras-o pe Rut să se mute împreună cu soacra ei în Betleem.
a. Un Refugiu sigur. Mai întâi Rut avea nevoie de un loc unde să poată uita complet de Moab. Ea îi spune soacrei sale, care insista să îi spună că alături de ea nu va fi fericită: Nu sta de mine să te las și să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge și eu, unde vei locui tu voi locui și eu (…). Rut a dorit să împartă aceeași locuință cu Naomi, să fie unde era Naomi, să adoarmă și să se trezească în casa soacrei sale, să se odihnească unde se odihnea aceasta. Tocmai de aceea, atașamentul ei față de Naomi va fi considerat de locuitorii Betleemului și, în mod special, de Boaz ca fiind față de Dumnezeu Însuși (2:11, 12). De fapt, numele lui Rut, care înseamnă „Cea care se alipește”, „Cea credincioasă” sau „Prietenă”, spune totul despre ea. Rut dorea să stea alături de soacra sa pentru că știa că-L va găsi pe Dumnezeu în compania acesteia. În casa lui Naomi, Rut va găsi binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că binecuvântările lui Dumnezeu sunt în casa celor drepți (Proverbe 3:33).
b. O Religie sacră. Rut se săturase de religia ei idolatră, care îi ținea pe oamenii din poporul ei robi unor dumnezei falși, făcuți de mâini omenești, din aur și argint, care au gură, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu văd, au urechi, dar n-aud, au nas, dar nu miros, au mâini, dar nu pipăie, picioare, dar nu merg, nu scot nici un sunet din gâtlejul lor (Psalmul 115:4-7). Rut nu mai voia o religie seacă, ci una sacră: (…) poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu.
Problema nu este dacă avem o religie sau credem în ceva, ci dacă putem spune că Dumnezeul pe care-L urmăm este Cel adevărat și ne permite să avem o relație personală cu El; dacă este „Dumnezeul meu”. Atât în Vechiul Testament cât și în Noul Testament esența legământului cu Dumnezeu a fost relația personală cu El: Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu (Geneza 17:7; Ieremia 31:33). Într-un astfel de legământ dorea Rut să intre. Yahweh, Dumnezeul lui Israel era acum Dumnezeul ei.
Este o învățătură biblică clară că Dumnezeu locuiește cu poporul Său și, dacă vrem să-L găsim și să locuim cu El, trebuie să fim acolo unde este poporul Lui. Îl vom găsi pe Yahweh în compania copiilor Săi. În același fel, Sulamita, din Cântarea Cântărilor strigă: Spune-mi tu, pe care te iubește inima mea, unde îți paști oile, unde te odihnești la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarășilor tăi? (1:7). Ea își caută cu disperare iubitul, regele păstor, și știe că dacă îi va găsi turma, îl va găsi și pe el.
Cred că este un principiu fundamental, care este subevaluat astăzi. Prea mulți creștini neglijează părtășia cu biserica locală, crezând că au motive întemeiate pentru asta. Dar este foarte important să accentuăm natura biblică a Bisericii. Biserica sunt copiii lui Dumnezeu, răscumpărați prin harul Său, prin jertfa Domnului Isus Hristos. Și unde este poporul lui Dumnezeu acolo este Însuși Dumnezeu (1 Împărați 6:13; 2 Corinteni 6:16).
Rut ne învață că în căutarea noastră după Dumnezeu și în umblarea noastră cu El, trebuie să ne alăturăm poporului lui Dumnezeu și să petrecem timp în compania celor credincioși. Vom descoperi că Dumnezeu este în compania lor, în închinarea lor, în starea lor de părtășie.
c. O rezolvare satisfăcătoare pentru toate problemele sale. Rut nu mai voia să trăiască fără un scop în viață. Avea nevoie de o nouă perspectivă: Unde vei muri tu, voi muri și eu și voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărți de tine decât moartea! Perspectiva morții și a îngropării alături de Naomi nu o înfricoșa mai mult decât viața în Moab. Nimic nu o mai putea convinge că Moabul este o afacere mai bună. Nimeni nu-i mai putea schimba convingerile: Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă despărți de tine decât moartea.
3. Decizia lui Boaz de a se căsători cu Rut
Boaz avea să fie binecuvântarea pregătită special de Dumnezeu pentru Naomi și Rut. Ca rudă a lui Elimelec, el le putea oferi tot ce aveau ele nevoie. În plus, faptul că Boaz era rudă cu Naomi după bărbat nu este lipsit de importanță. Boaz nu avea o relație de rudenie directă cu Naomi, ci o cunoscuse doar datorită lui Elimelec.
Ce importanță are acest lucru? Foarte mare, pentru că doar rudele foarte apropiate din partea bărbaților puteau îndeplini rolul de go’el, de răscumpărător. Rudele femeilor nu puteau face asta, pentru că ar fi înstrăinat moștenirea bărbaților și, perpetuând acest obicei, unele triburi riscau să se micșoreze în favoarea altora. Boaz era omul cel mai potrivit pentru ca Dumnezeu să-Și poată împlini planul cu cele două femei.
Rut era o femeie specială, căreia Dumnezeu îi pregătise un bărbat special. La ieșirea din Moab, Naomi îi spusese atât ei cât și Orpei că nu le mai poate oferi nimic, că resursele ei fizice și emoționale sunt terminate, că alături de ea, Orpa și Rut vor fi condamnate la singurătate și neîmplinire. Și poate că așa ar fi fost, dacă Dumnezeu nu avea un plan cu ele. Ceea ce nu știa Naomi, însă, era faptul că Domnul nu leapădă pentru totdeauna, ci, când mâhnește pe cineva, Se îndură iarăși de el, după îndurarea Lui cea mare (Plângerile lui Ieremia 3:31, 32). Atât ea, cât și Rut făceau parte din planul extraordinar al lui Dumnezeu de a mântui lumea; prin urmare, El avea să le poarte de grijă, potrivit îndurării Sale.
Concluzii:
Una dintre lecțiile majore pe care Duhul Sfânt vrea să le învățăm din cartea Rut este că alegerile noastre au consecințe. Alegerile greșite Îl dezonorează pe Dumnezeu și duc întotdeauna la ruină fizică, emoțională și spirituală. În schimb, alegerile corecte Îl onorează pe Creatorul nostru și au urmări binecuvântate, și aici pe pământ, și în veșnicie.
Aplicație:
Gândiți-vă la câteva decizii greșite pe care le-ați luat în viață și la consecințele acestora, pe de o parte, dar și la câteva decizii corecte și la urmările lor, pe de alta. Dumnezeu nu dorește să ne grăbim când e vorbă să luăm decizii importante, nici să ne lăsăm dominați de emoții, de circumstanțe, de părerile altora sau de alți factori mai mult sau mai puțin subiectivi, ci să căutăm voia Lui, în post și rugăciune, înainte de a face alegeri decisive.
autor: Bebe Ciaușu, pastor, Biserica Baptistă „Harul’, Ineu, jud. Arad
