0

Explicații biblice 5 aprilie


Data: 5 aprilie 2020

Secțiunea a II-a; Lecția I

Tema: LOT – Alege după criterii corecte, nu după criterii vizuale

Text: Geneza 13:5–18

Verset cheie: Geneza 13:14,15

Ideea centrală: Alegerile pe care le facem, împreună cu criteriul care le guvernează, vor demonstra atât caracterul cât și prioritățile noastre.

Scopul lecției: Să învățăm să recunoaștem spiritul materialist ca prin­­cipiu organizator din viața personală și să îl substitu­im cu spiritul evlaviei și al credinței.


Ce ne învață Biblia despre exercitarea capacității de a alege?

Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa (Geneza 1:26, 27). La căderea în neascultare, omul, în integralitatea lui, a fost pervertit (Romani 7:18) însă păstrează o rămășiță a acelui chip (Geneza 9:6; Iacov 3:9). Iată de ce omul se va afla mereu în această tensiune: dorința de a-și exercita dreptul de a alege și predispoziția înspre alegeri greșite. Istoria vieții lui Lot scoate la lumină aspecte importante ale modului în care deciziile se dovedesc falimentare atunci când sunt guvernate de vizual.

Cine este Lot?

Lot este fiul lui Haran, nepot al lui Avraam și Nahor, fiii lui Terah. El s-a născut în Ur, în Haldeea, înainte ca Domnul să-l cheme pe Avraam să iasă din țara lui și să pornească înspre Canaan. Lot îl însoțește pe Avraam în această călătorie, iar pe parcursul relatărilor biblice el pare să indice profilul creștinului care depinde de și este inspirat doar de credința altora. Alături de Avraam, Lot descopere o perspectivă deschisă atât înspre binecuvântare, cât și înspre blestem. Descrierea declinului lui Lot începe în Geneza 13:5, în contextul în care el împărtășește aceleași circumstanțe de viață cu Avraam.

1. Circumstanțele alegerii lui Lot

Scriitorul biblic evidențiază gradul înalt de similitudine în ce privește circumstanțele regăsite atât în viața lui Lot, cât și a lui Avraam. Cu toate că amândoi beneficiază de aceleași condiții, alegerile lor contrastează puternic.

Ce aspecte din viața lui Lot au fost determinante pentru alegerile pe care le-a făcut

A. Experiența Egiptului (Geneza 13:1–5)

Textul biblic ne spune că Lot a urmat pe Avraam și în Egipt, iar acum se întoarce de acolo tot datorită asocierii cu unchiul său. Ca și pentru Avraam, pentru Lot experiența Egiptului a adus prosperitate. Acolo însă Avraam a înțeles cât de grav este să ignori ceea ce este corect, calculând egoist și cu lașitate costul beneficiului personal. Dumnezeu l-a învățat această lecție și el nu avea de gând să o repete. Avraam a înțeles că acum nu era vorba, de fapt, despre turme și slujitori, ci despre discordie și ceartă. Acestea trebuie să înceteze. De altă parte, Lot a învățat în Egipt că există căi rapide și facile de îmbogățire, de aceea el raportează totul la Egipt. Percepțiile lui sunt formate prin comparația cu Egiptul (Geneza 13:10 – ca țara Egiptului) pentru că Lot are în inimă potențialul de afaceri și materialismul crunt al Egiptului.

B. Escaladarea tensiunilor generate de prosperitatea materială (Geneza 13:5–7a)

La întoarcerea din Egipt, Avraam și Lot sunt atât de prosperi încât apar tensiuni între păzitorii turmelor lor.

Imaginea lui Lot este în multe situații salvată de asocierea cu Avraam, dar există un test care va scoate la lumină pe cei ce sunt ca el: testul prosperității. Pentru Lot, prosperitatea este mai presus decât relațiile armonioase de familie, de aceea el nu ia niciun fel de atitudine pentru rezolvarea tensiunilor.

Avraam, însă, nu va accepta ca normalitate deteriorarea relațiilor din familie și alege calea dialogului pentru a aplana conflictul.

C. Expunerea în fața populației mixte (Geneza 13:7b)

Disensiunile apărute între păzitorii vitelor lui Avraam și păzitorii vitelor lui Lot îi au ca martori și pe celorlalți locuitori ai teritoriului: cananiții și fereziții. Menționarea acestora are un dublu rol. Mai întâi, în condițiile discordiei apărute între slujitorii lui Avraam și slujitorii lui Lot, cananiții și fereziții așteptau prilejul potrivit pentru a profita de această neînțelegere. Apoi, conflictul are un caracter surprinzător și un impact negativ, întrucât cei ce asistă la cearta iscată între „frați” sunt niște străini.

D. Existența alternativelor (Geneza 13:8, 9)

Criza generată de înmulțirea bogățiilor reclamă o soluționare urgentă, iar Lot nu propune niciun remediu. Avraam a primit de la Dumnezeu făgăduința că va fi dus în țara pe care Domnul o va da seminței lui (Geneza 12:1–3, Geneza 12:7). Modul în care se adresează nepotului său, Lot, este vrednic de admirație. Promisiunile lui Dumnezeu, respectul cuvenit celui mai în vârstă și tabloul de ansamblu al călătoriei celor doi în care inițiativa a aparținut mereu lui Avraam sunt argumente suficiente pentru ca oricine să fie convins că acesta nu ar fi greșit cu nimic dacă ar fi ales să distribuie fiecăruia ce crede de cuviință.

Însă gestul lui Avraam este plin de mărinimie. Având în vedere că cearta, discordia sau tensiunile nu sunt o opțiune pentru Avraam, lui Lot i se deschid perspective cu totul neașteptate.

Expresia folosită de Avraam, dacă apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta, îi dă lui Lot posibilitatea să exploreze cu atenție alternativele. Pe de o parte, muntele cu resurse limitate iar pe de alta, câmpia bogată a Iordanului cu cetăți înfloritoare.

Se va ridica Lot la înălțimea momentului? Cum și ce va alege?

2. Criteriul alegerii lui Lot

Istoria lui Lot conținută de narațiunea biblică ne dezvăluie foarte clar criteriul fundamental pentru alegerile lui. Lot și-a ridicat ochii, a văzut, și-a ales și a mers spre răsărit. Avraam a ridicat altare (Geneza 13:4, Geneza 13:18). Experimentând aceleași circumstanțe, Lot se dovedește dominat de tentațiile privirii, de vizual, în vreme ce Avraam caută închinarea.

Ce implică criteriul vizual? Ce sacrifică vizualul și care sunt valorile care primează în cadrul lui?

A. Un criteriu în care primează tangibilul în detrimentul evlaviei (Geneza 13:10)

Avraam a lăsat mereu în urma lui altare. Relația cu Dumnezeu pornește de la altar, iar Avraam a recunoscut valoarea și importanța evlaviei. Nici măcar o dată nu este înregistrată în relatările biblice o astfel de preocupare în cazul lui Lot. Pentru Lot contează doar ceea ce aduce satisfacție aici și acum. Câmpia bine udată a Iordanului, cetățile Sodoma și Gomora și perspectivele comparabile cu posibilitățile Egiptului reprezintă tot ceea ce Lot și-a dorit. Gratificarea imediată a dorințelor prin intermediul lucrurilor materiale este și azi la fel de dăunătoare vieții spirituale ca și atunci.

Criteriul vizual, odată adoptat ca principiu determinant în deciziile noastre, nu va avea doar efectul imediat de a ne focaliza exclusiv pe aspectele materiale, ci va avea și efectul inevitabil al distanțării de evlavie: Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt, sau va ține la unul și va nesocoti pe celălalt. Nu puteți sluji și lui Dumnezeu și lui Mamona (Matei 6:24).

B. Un criteriu în care primează egoismul în detrimentul relațiilor (Geneza 13:11)

În versetul 11 este relatată foarte succint separarea lui Lot de Avraam. Pe tot cuprinsul relatării din acest capitol, Lot nu a fost dispus să facă vreun sacrificiu notabil pentru a pune capăt conflictului. Acum, cu ochii ațintiți la bogățiile din câmpie, Lot ignoră cu desăvârșire și fără scrupule ceea ce era atât de evident. Întâietatea cuvenită lui Avraam este nesocotită cu tupeu și obrăznicie. Egoismul îl convinge pe Lot că este justificat să calce peste cadavre pentru a-și atinge interesul personal.
Câtă noblețe în demersul lui Avraam! El caută salvarea relației, chiar dacă faptul acesta presupune separare și, de dragul ei, este gata să suporte costul. Lot sacrifică relația printr-o decizie cinică și egoistă.

Egoismul are același efect coroziv asupra unității credincioșilor sau a familiei. Relațiile din trupul lui Hristos au de suferit atunci când pofta ochilor acaparează inima celor ce-l alcătuiesc; ea conduce la o luptă nemiloasă pentru posesiuni, poziție sau putere. În familii, egoismul este întâlnit frecvent și poate duce la tragedii inimaginabile.

C. Un criteriu în care primează oportunismul în detrimentul credinței (Geneza 13:10, 11)

Verbele întâlnite în textul biblic indică un activism acerb în dreptul lui Lot. Acesta și-a ridicat ochii, a văzut, și-a ales și a mers. Iuțeala mișcărilor lui monopolizează scena. Întreaga acțiune îi aparține. Dacă Lot „și-a ales” partea, Avraam a așteptat să-i fie dată (Geneza 13:14–17). Atitudinea lui Avraam este consecința credinței lui.

Lot nu‑și permite să-i scape vreo oportunitate. La urma urmei, de ce ar refuza o astfel de ocazie? Când se va mai întâlni cu o asemenea ofertă? Criteriul vizual care-l domină pe Lot pare să-i ofere imediat nespus mai mult decât o așteptare nedefinită după Dumnezeu.

Tentația de a acționa impulsiv și oportunist, fără a lăsa loc credinței în Providența divină, constituie o amenințare la fel de reală și pentru credincioși. Vizualul cu tentațiile lui ne expune în permanență la acest pericol și aduce provocări pe care trebuie să învățăm să le biruim: Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor și I-a zis: „Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă te vei arunca la pământ și Te vei închina mie”. „Pleacă, Satano”, i-a zis Isus. „Căci este scris: Domnului Dumnezeului tău să I te închini și numai Lui să-I slujești” (Matei 4:8–10). Pentru mulți creștini este suficient ca diavolul să prezinte puținul ce se poate vedea din pragul casei, și oportunismul îi face suficient de vulnerabili încât să aleagă greșit.

3. Consecințele alegerii lui Lot

Poate cineva scăpa de consecințele alegerilor făcute?

Istoria lui Lot capătă, în narațiunea biblică, accente tot mai dramatice. Există elemente primare ale consecințelor care îl așteaptă pe Lot în capitolul 13, iar în întregul Scripturii aceste consecințe sunt extrem de evidente. Biblia afirmă fără echivoc: Nu vă înșelați: Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va și secera (Galateni 6:7).

Care sunt consecințele alegerii lui Lot? Printre consecințe putem aminti:

a) Adaptarea vieții la contextul socio-cultural al lumii (Geneza 13:12)

Din acest moment Lot a început să-și planifice viața spirituală și de familie operând cu un dat pe care și l-a asumat prin alegerea făcută: proximitatea Sodomei. Lot a locuit în cetățile din câmpie și și-a întins corturile până la Sodoma (Geneza 13:12). Lot se va adapta de acum la contextul socio-cultural degradat și degradant al Sodomei. În scurt timp îl vom găsi șezând la poarta Sodomei, integrat în structurile de autoritate ale cetății (Geneza 19:1). De îndată ce convingerile lui contravin practicilor Sodomei, poziția îi este contestată, convingerile îi sunt discreditate iar siguranța periclitată (Geneza 19:9).

b) Asocierea chinuitoare cu depravarea lumii (Geneza 13:13; 2 Petru 2:7, 8)

Versetul 13 prefațează modul în care Lot va conviețui cu locuitorii Sodomei. Aceștia nu sunt cunoscuți doar pentru atitudinea lor de complacere în păcat. Scriitorul biblic precizează emfatic faptul că atitudinea lor este una de sfidare extremă îndreptată specific înspre Dumnezeu.
Această răzvrătire care și-a atins apogeul este în așteptarea judecății drepte a lui Dumnezeu iar Lot își va chinui sufletul neprihănit în această cetate plină de nelegiuiți.

c) Accelerarea declinului spiritual, moral și material (19:12–14)

Pentru Lot, scara rulantă a declinului se mișcă într-un ritm accelerat. Prăbușirea spirituală a lui atinge cote de nebănuit. Desconsiderarea fățișă a sodomiților pentru omul care a căutat recunoaștere în Sodoma fără a adop­ta valorile ei pălește în fața atitudinii de desconsiderare a ginerilor săi care, atunci când somați fiind să părăsească Sodoma ca să nu piară odată cu cetatea, credeau că totul e o glumă.

Alături de limitele spirituale, meschinăria negocierii unui compromis cu îngerul pentru a se salva în Țoar și pierderea uzului rațiunii în aburii alcoolului sunt întrecute de abisul moral al incestului. În planul material Lot a pierdut în egală măsură. Pe perioada coabitării cu sodomiții, Lot a cunoscut rușinea robiei, și-a pierdut de două ori averile, și-a pierdut soția (transformată într-un stâlp de sare) și demnitatea. Asemeni lui Dima, Lot a iubit lumea, dar, ca și în cazul acestuia din urmă, nu există vreun indiciu că ar fi și câștigat-o (2 Timotei 4:10).

Lui Avraam, Dumnezeu îi promite că toată țara (Geneza 13:14–17) o va da seminței lui, pe care o va înmulți nespus de mult. Altarul îl apropie și mai mult de Dumnezeul care cheamă, promite, mustră, iartă și răsplătește.

Concluzii:

Ce putem învăța din istoria lui Lot?

Lot și Avraam experimentează circumstanțe de viață similare. Modelul pozitiv oferit de unchiul său, Avraam, nu îl determină pe Lot să îi calce pe urme. El nu atribuie circumstanțelor rol pedagogic, de aceea nu învață nimic din ele pentru a câștiga pe plan spiritual, ci rolul circumstanțelor în viziunea lui Lot este de a furniza experiențe palpabile. Această convingere îi guvernează alegerile. E dispus să sacrifice evlavia, relațiile și credința, mânat de tangibil, egoism și oportunism. Consecințele sunt însă dezastruoase. Lot este dovada vie a dezastrului spiritual, moral și material care însoțește, mai devreme sau mai târziu, tentația vizualului.

Aplicații:

  1. Din experiențele Egiptului, învață să accepți, ca Avraam, mustrarea Domului și refuză contaminarea cu concepțiile întâlnite în Egipt (de exemplu, gândește-te la o mentalitate nepotrivită sau practică dăunătoare din viața personală pe care ai adoptat-o din sfera necreștină și mărturisește-o Domnului cu pocăință. Ar putea fi chiar egocentrismul ?)
  2. Fii cu băgare de seamă la efectele pe care le are prosperitatea materială asupra caracterului și relațiilor tale (de exemplu, scrie pe o foaie de hârtie cum arată programul tău obișnuit dintr-o săptămână, pe ore. Cât timp acorzi zidirii unui caracter evlavios prin comuniune cu Domnul și cât timp de calitate acorzi familiei și legăturilor frățești?)
  3. Fii mereu conștient de nevoia unei bune mărturii în fața celor necredincioși (de exemplu, identifică cel puțin o persoană față de care ai compromis mărturia creștină și decide ce vei face pentru a îndrepta situația.)
  4. Pune evlavia mai presus decât lucrurile materiale și pe ceilalți mai presus decât tine însuți (de exemplu, nu umple timpul pentru închinarea publică în adunarea credincioșilor cu ore suplimentare de muncă sau de odihnă și relaxare!)
  5. Fă dovada credinței prin răbdare și evită oportunismul (de exemplu, fă-ți timp pentru slujire, cu încrederea că Dumnezeu îți va asigura resursele materiale. Hotărăște ca, pe lângă întâlnirile bisericii, săptămânal să dedici câte o oră pentru evanghelizare personală și pentru vizitarea și ajutorarea celor suferinzi sau aflați în dificultate).

autor: Viorel Corneliu Ile, pastor, Biserica Baptistă „Sion” Oradea


Revista Crestinul Azi

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.