Spitalizat de urgență ieri dimineață (25.03), starea sănătății agravându-se în noaptea precedentă, fratele Viorel Candrianu, pastor al Bisericii Baptiste Betel din Ipotești, a plecat dintre noi. Să ne rugăm pentru mângâierea familiei, a bisericii pe care a slujit-o și a tuturor celor întristați de această veste.
Luni se prezentase de urgență la secția de boli infecțoase a Spitalului din Suceava, unde i s-au făcut investigații și teste medicale. A fost trimis în izolare la domiciliu, însă a fost internat de urgență ieri dimineață, când starea de sănătate i s-a înrăutățit. După o ușoară ameliorare constatată ieri, situația s-a agravat, fratele Viorel Candrianu plecând dintre noi, probabil în cursul nopții care a trecut. Nu avem în acest moment mai multe detalii legate de circumstanțele și cauzele medicale ale decesului.
Să ne rugăm pentru mângâierea familiei îndurerate, mulțumind totodată lui Dumnezeu că a lăsat printre noi un martor al Său, un slujitor al Evangheliei așa cum a fost fratele Viorel.
Născut în 1957, la Negreni, Botoșani, s-a dedicat slujirii lui Dumnezeu de tânăr. Nu avea pregătire teologică instituționalizată, însă cunoscându-i dedicarea pentru Dumnezeu și pentru vestirea Evangheliei Lui, un grup de păstori din Comunitatea de București l-au cooptat, între 1980 și 1984, într-un stagiu de pregătire biblică, desfășurat în clandestinitate, fără autorizarea statului comunist sau a conducerii de atunci a Cultului, cu sprijinul BEE (Biblical Education by Extension) și al Societății Misionare Române din SUA, care asigurau materialele de studiu.
A participat la lucrările de pe șantierul bisericii din Ipotești, care în anul 1980, după 20 de ani de intervenții fără răspuns pozitiv de la autoritățile comuniste, a decis să înceapă zidirea unui nou locaș de rugăciune care să corespundă cu nevoile crescânde ale bisericii. A fost alături de credincioși când autoritățile statului au trimis angajați ai întreprinderilor din Suceava să dărâme construcția bisericii și când ipoteștenii, cu mic cu mare, cu mame, cu copiii, baptiști și ortodocși, deopotrivă, s-au făcut zid ca să salveze construcția.
A fost ordinat, tot neautorizat, în 1984, ca păstor al acestei biserici aflată acum într-un nou lăcaș de închinare. Ca păstor a slujit și bisericile din Botoșani, Dorohoi, Suceava.
S-a căsătorit cu sora Geta Maftei, ajutorul potrivit alături de care a crescut cele șase fete dăruite de Dumnezeu: Eliza, Ligia, Emanuela, Naomi, Eunice și Miriam. Alături de slujirea bisericii locale, fratele Viorel a avut pe inimă slujirea comuntății baptiste regionale și pe cea națională. A slujit neîntrerupt, ca președinte sau vicepreședinte, comunitatea baptistă suceveană și a primit de trei ori mandat din partea delegaților congresului Uniunii Baptiste de a sluji ca vicepreședinte pentru misiune. Și-a lărgit frontul de slujire și peste hotarele României, călătorind în mai toate comunitățile de credincioși baptiști români din Diaspora, din Australia până în America de Nord. A inițiat organizarea credincioșilor baptiști români plecați peste hotare, în Europa. A vestit Evanghelia pretutindeni unde era invitat, în țară sau în afara ei, ajutând lucrarea lui Dumnezeu din comunitățile baptiste vecine țării noastre, în Moldova de peste Prut și în Ucraina, în Ungaria și Serbia.
Ultima predică a rostit-o la telefon pentru stația de radio Vocea Evangheliei din Suceava. S-a intitulat „Opriți-vă, și să știți că Eu sunt Dumnezeu!” și a avut ca text biblic inspirator versetul 10 al Psalmului 46. (poate fi ascultată aici)
„M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în «ziua aceea» Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui” (2 Timotei 4:7-8).
„Mulțumim, Doamne, pentru fratele Viorel și pentru slujirea adusă bisericii, dar mai ales Ție! (…) Mulțumim pentru exemplul dumnealui de trăire pe acest pământ și sperăm să ne revedem toți acolo sus! Domnul să mângâie familia și să ne întărească!”, scrie pe pagina de Facebook a bisericii pastorul Marcel Lungu, coleg de slujire al fratelui Candrianu în biserica din Ipotești.
