Data: 4 august 2019
Titlul lecției: Înțelegerea Sfintei Scripturi
Text: Fapte 8:26-40
Verset de aur: 2 Pet.1:20-21
Ideea centrală: Înțelegerea corectă a Scripturii este centrată în Isus Hristos, iluminată de Duhul Sfânt și vizibilă în procesul sfințirii noastre.
Scop: Să ne conștientizeze de nevoia de a interpreta Biblia corect și în părtășia sfinților.
Explicații contextuale și exegetice:
Narațiunea prezentă (Fapte 8:26-40) surprinde tranziția predicării Evangheliei de la comunitățile strict iudaice către cele ale neamurilor (cf. Fapte 1:8). Etiopia era văzută de populațiile mediteraneene, printre care și Israel, ca fiind plasată la marginea lumii cunoscute (ex. Homer, Odiseea 1.23). Venirea etiopianului la Ierusalim, „ca să se închine” (8:27), poate fi interpretată ca un început al împlinirii profeției din Ps. 68:31: „Etiopia aleargă cu mâinile întinse spre Dumnezeu.” Cel mai probabil, demnitarul este un convertit la iudaism („prozelit”) sau este în proces de convertire (un așa-numit „prozelit al porții”). Marginile pământului Îl caută pe Dumnezeu, iar Evanghelia Fiului lui Dumnezeu trebuie să ajungă „până la marginile pământului” (1:8).
Putem să considerăm că deținerea privată a unor copii ale Vechiului Testament era pe atunci ceva rar – copiile erau scumpe și greu de obținut. Faptul că etiopianul deține o copie, dar mai ales faptul că o citește pe drum, în disconfortul unui car în mișcare (dificultatea citirii se vede din faptul că citea cu glas tare; 8:30), arată setea acestuia după Cuvântul lui Dumnezeu (8:28). Dar, deși este însetat după Cuvânt, înțelegerea Cuvântului îi este foarte limitată. După cum el însuși admite, are nevoie de „un ghid” care să-i tălmăcească textul sacru (8:30-31). Demnitarul are înțelepciunea de a ști cât pricepe și cât nu (8:31). Nu este suficient să ne dorim să studiem Scriptura; trebuie să ne propunem să o înțelegem corect.
Filip ajunge la punctul de întâlnire cu demnitarul etiopian tocmai pentru că se lasă condus de îngerul Domnului și de Duhul Sfânt (8:26, 29). Despre Filip știm că era „[plin] de Duhul Sfânt şi înțelepciune” (Fapte 6:3), că era călăuzit de Duhul (8:29) și că era un propovăduitor al Cuvântului, asta însemnând că Îl predica pe Hristos (8:4-5). Or etiopianul are nevoie tocmai de o citire a Vechiului Testament iluminată de Duhul, care să îl conducă la Hristos, la o întâlnire mântuitoare cu Hristos și la o relație transformatoare după chipul lui Hristos. Căci aceasta este citirea corectă a Scripturilor (ex. 2 Cor. 3:12-18). Mai mult, la fel ca în cazul etiopianului, pentru a ajunge la o înțelegere corectă a Scripturilor, trebuie să o studiem (și) alături de alți creștini – oameni născuți din nou, conduși de Duhul lui Dumnezeu.
Pasajul citit de etiopian, Isaia 52:13-53:12 sau „Imnul Robului care suferă”, îi creează lui Filip cadrul ideal de a-L predica pe Hristos (8:35): venirea lui Hristos în lume ca împlinire a Vechiului Testament, patimile și moartea Sa, învierea, înălțarea și revenirea Sa glorioasă pentru judecată – totul culminând cu apelul la pocăință (cf. Fapte 2:22-36; 3:12-26; 4:8-12; 7:2-25; 13:16-41). O înțelegere corectă a Scripturii are în centrul ei Evanghelia Fiului lui Dumnezeu.
Botezul credinței trebuie să fi fost un subiect atins în predica lui Filip, iar reacția etiopianului este imediată, acesta solicitând botezul la prima ocazie ivită (8:36). Mărturisirea de credință este una dreaptă (8:37), prin urmare botezul are loc de îndată (8:38). O înțelegere corectă a Scripturii este esențială pentru un crez creștin autentic.
Cerând botezul, demnitarul etiopian nu se mulțumește cu o înțelegere teoretică a Scripturii. Ceea ce cunoaște este pus cu grabă în practică (8:35-38). Scriptura ne-a fost dată nu pentru a ne îmbogăți cunoștințele, ci pentru a ne transforma viețile: scopul ei este transformarea, nu informarea (cf. 2 Tim. 3:16). Astfel, înțelegerea corectă a Scripturii implică punerea ei în practică sau trăirea ei zilnică.
În scrierile lui Luca, „bucuria” devine un fel de garant al autenticității experienței, un semn imediat al prezenței și al lucrării Duhului (ex. Fapte 8:8; 13:52). Bucuria demnitarului etiopian (8:39) este semnul experienței autentice; iar la baza acestei experiențe produse de Duhul stă predicarea Cuvântului lui Hristos. Autenticitatea experiențelor personale poate fi evaluată printr-o cunoaștere profundă și o înțelegere corectă a Scripturii.
Aplicații:
1) Nu este suficient să ne dorim să studiem Scriptura; trebuie să ne propunem să o înțelegem corect.
2) Înțelegerea corectă a Scripturilor este cea iluminată de Duhul, care conduce la Hristos: la o întâlnire mântuitoare cu El și la o relație transformatoare după chipul Lui.
3) O înțelegere corectă a Scripturii are în centrul ei Evanghelia Fiului lui Dumnezeu.
4) Uneori, pentru a ajunge la o înțelegere corectă a Scripturilor, trebuie să o studiem alături de alți creștini – oameni născuți din nou, conduși de Duhul lui Dumnezeu și care au chemarea și calificarea de a da învățătură.
5) O înțelegere corectă a Scripturii este esențială pentru formarea unui crez creștin autentic sau a unei doctrine corecte.
6) Înțelegerea corectă a Scripturii implică punerea ei în practică în trăirea noastră de zi cu zi.
7) Doar printr-o cunoaștere profundă și o înțelegere corectă a Scripturii putem discerne autenticitatea experiențelor personale.
Sugestii practice:
1) Organizați cu biserica (sau cu bisericile din regiune) un curs introductiv de interpretare biblică. Cursul vă poate ajuta să deprindeți acele metode de interpretare care să faciliteze înțelesul textului biblic.
2) Deveniți parte a unui grup mic de studiu. Astfel, veți putea citi Biblia în dialog cu frați de credință, învățând unii de la alții (Col. 3:16).
Întrebări pentru discuții:
1) Evaluați-vă singuri setea după Cuvânt: când ați citit ultima oară Biblia cu efort, în locuri sau contexte incomode?
2) Cum procedați atunci când dați peste texte biblice pe care nu le înțelegeți? La cine apelați pentru lămuriri? Aveți un exemplu recent – un text pe care nu l-ați înțeles, dar care v-a fost tălmăcit de altcineva?
3) Cum procedați atunci când auziți de la amvonul bisericii dumneavoastră texte biblice interpretate eronat? Abordați persoana care a comis eroarea, „spunându-i adevărul în dragoste” (Efes. 4:15); sau ignorați situația, mai ales dacă nu a fost atins un crez central al creștinismului? Care este abordarea optimă?
4) Care sunt resursele pe care le folosiți, pentru a obține o mai bună înțelegere a Scripturii? Cum decideți ce comentarii biblice consultați sau ce cărți creștine citiți, având în vedere că unele scrieri accesibile pe piața românească conțin crezuri și învățături nebiblice?
Amiel Drimbe, Institutul Teologic Baptist București
