Data: 26 mai 2019
Text: Faptele Apostolilor 3:1-11
Verset de aur: Faptele Apostolilor 3:6
Tema: Biserica implicată – mărturie pentru societate: balsam pentru răni
Ideea centrală: Biserica copiază modelul Domnului Isus și al apostolilor de a fi o binecuvântare pentru cei care sunt în nevoi și au parte de suferință.
Scopul lecției: Să înțelegem chemarea noastră de a fi o binecuvântare. Să cultivăm un spirit de dragoste și de milă față de oamenii suferinzi din jur, dar și dorința ca astfel de oameni să audă Evanghelia.
Explicații contextuale și exegetice:
Pasajul pe care îl avem în vedere are loc după coborârea Duhului Sfânt și întemeierea Bisericii. Înainte de versetul 1 al capitolul 3, Fapte 2:47 scrie că ,,Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți”. O întrebare logică pe care trebuie să ne-o punem este cum a ajuns Biserica primară în starea în care zilnic erau convertiți la Hristos? Putem da o serie de cauze: Biserica era însetată după studiul Evangheliei, erau în relații strânse de dragoste, trăiau într-o cercetare continuă înaintea lui Dumnezeu ca să trăiască viața de pocăință adevărată și stăruiau în rugăciune (Fapte 2:42) Pe lângă acestea, capitolul 2 mai prezintă pe acești primi creștini ca fiind oameni care Îl lăudau din toată inima pe Dumnezeu, care slujeau și care își sacrificau bunurile personale în folosul lucrării lui Dumnezeu.
Însă un alt factor important care a avut un mare impact în societate și a adus mulți oameni la Cristos a fost mila Bisericii față de cei care sufereau. Biserica privea spre văduve, spre orfani, spre suferinzi și spre cei bolnavi cu scopul de a-i ajuta după posibilitățile personale și, mai ales, pentru a le vesti acestora pe Cristos. Petru și Ioan, în ceasul rugăciunii (ceasul al nouălea înseamnă ora 3 după-masa) merg împreună înspre Templu pentru a se închina cu întreaga comunitate de oameni care veneau la închinare. Acolo întâlnesc un om paralizat de picioare care era adus zilnic de alții să cerșească (v2). Acolo, Dumnezeu îi folosește pe Petru și Ioan pentru ca acel om să fie însănătoșit. Există câteva lecții practice pentru Biserică care să ne provoace să ne facă pe noi, credincioșii, un balsam pentru rănile fizice și spirituale ale celor din jurul nostru.
În primul rând, vedem că lui Petru și Ioan i-au păsat de starea ologului. Totul începe cu ați păsa de alții. Ei puteau la fel de simplu să treacă pe lângă el, având doar o stare de milă față de suferința lui și atât. Dar s-au oprit în dreptul lui! Când doi orbi au avut nevoie de ajutor și au strigat după Isus, Domnul Isus s-a oprit și a întrebat ,,Ce vreți să vă fac?” Pentru că au avut credință, Domnul Isus i-a vindecat (Matei 20:29-34). Într-un alt caz, Domnul Isus a trecut pe lângă o înmormântare a fiului unei văduve. Atunci Domnul Isus s-a oprit și i s-a făcut milă de femeie. S-a apropiat de ei și a dăruit viață băiatului mort (Luca 7:11-17). În toate cazurile Domnului Isus i-a păsat!
În al doilea rând, Petru și Ioan au oferit din ceea ce au avut. În versetul 5, ei spun că nu au argint și aur, dar adaugă ,,ce am, îți dau”. Pentru mulți există scuza ,,Dacă aș fi avut mai mult, aș fi dat”. Adevărul este că Dumnezeu a fost acela care a hotărât cât avem și ne cheamă să dăruim creștinește în conformitate cu ceea ce avem de la El. Biblia spune ,,Mai mult face puținul celui neprihănit decât belșugul multor răi.” (Psalmul 37:16) Dumnezeu se uită la calitate, nu la cantitate! Cei doi bani dați de văduvă în vistieria Templului au fost considerați de Domnul Isus un sacrificiu mare având în vedere sărăcia ei (Marcu 12:41-44). Domnul Isus a și spus că ,,oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din acești micuți în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata” (Matei 10:42).
În al treilea rând, Petru și Ioan au făcut totul în Numele Domnului Isus. Ei au vindecat pe olog în Numele Domnului Isus, L-au vestit pe Cristos acestui bolnav, după care s-au folosit de acest prilej să vestească pe Cristos celor care au văzut miracolul vindecării. În orice lucru, apostolii au făcut totul în Numele lui Cristos (au ajutat în Numele Lui, au vindecat în Numele Lui, au vestit pocăința în Numele Lui). Numele lui Cristos era în centrul fiecărei preocupări a lor. Nu și-au atribuit meritele pentru vindecare, nu au vrut doar să fie miloși, nu au mers la închinare doar să fie prezenți, ci orice lucru l-au făcut în Numele lui Cristos și pentru Cristos.
Aplicații:
1. Psalmul 142:4 spune ,,Aruncă-Ți ochii la dreapta și privește! Nimeni nu mă mai cunoaște, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.” Lui Petru, lui Ioan și Domnului Isus i-a păsat de cei în suferință și a fost pentru ei o binecuvântare. Oare suntem o Biserică cărora nu le pasă de ceilalți? Oare sunt oameni care se uită la comunitatea creștinilor și spun ,,nimănui nu-i pasă de sufletul meu”? Dacă te lași cercetat și îți dai seama că ai privit mai mult spre tine decât spre nevoile și foloasele aproapelui, cere lui Dumnezeu o inimă plină de iubire, dispusă să ofere și să sacrifice, așa cum a avut Domnul Isus.
2. Cine vrea cu adevărat, va face. Cine nu vrea cu adevărat se va scuza. Cu ceea ce te-a binecuvântat Dumnezeu, fii un om cu spirit milostiv și oferă după resursele și puterile tale. Deși este un sacrificiu să oferi, Domnul Isus a promis ,,Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă” (Matei 5:7).
3. Alege să faci totul pentru slava lui Cristos. Pavel a spus ,,Fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți orice altceva, să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:31).
4. Mulțumește lui Dumnezeu dacă nu treci prin suferință. Fii mulțumitor lui Dumnezeu pentru tot ce El ți-a oferit. Nu lăsa aceste binecuvântări să te facă egocentrist și să uiți că ești chemat de Dumnezeu să fii o binecuvântare.
Sugestii practice:
- Caută să ai o relație strânsă cu Domnul Isus ca să poți avea un duh milostiv. Duhul de milostenie se naște din relația ta cu Mântuitorul.
- Învață să privești spre alții mai presus de tine. Roagă-te lui Dumnezeu să îți răstignești egocentrismul și să ai smerenia să privești spre foloasele altora mai presus de ale tale (Filipeni 2:3-4).
Întrebări pentru discuții:
- Cât de mulți îți pasă de cei din jur? Cât de mult ai ajutat pe cei care aveau nevoie de ajutor? Dacă te-ai afla în situația altora care suferă, ai dori ca alții să se comporte cu tine așa cum tu te comporți cu ei?
- Cât de mult se implică Biserica în viața celor neajutorați? Câte proiecte are pentru oamenii în suferință să îi ajute cu dorința supremă ca ei să audă Evanghelia?