Data: 25 noiembrie
Tema: Sfinţirea poziţională şi practică
Text: Romani 6:1-23
Verset de aur: Romani 6:11
Ideea centrală: Fiind socotiţi neprihăniţi prin credinţă, suntem sfinţiţi poziţional prin Hristos, însă trebuie să ajungem şi la sfinţirea ca rod, adică sfinţirea practică şi asta se realizează prin unirea noastră cu Hristos.
Scopul: Să înţelegem că harul primit în Hristos ne uneşte cu El în toată lucrarea Lui şi ne determină să ne dăruim întreaga viaţă în slujba lui Isus Hristos.
Observaţii exegetice şi contextuale:
Întrebarea majoră la care răspunde Romani 6 este: Cum trăim în starea de har în care suntem, conform cu cap 5:2? Capitolul 5, se încheie cu adevărul că harul lui Dumnezeu este măreţ şi din abundenţă. Unde păcatul este mult, harul este și mai mult. Însă, întrebarea care se ridică este: „Cum ne raportăm la abundenţa şi măreţia harului lui Dumnezeu?”
Sunt două mari opţiuni:
-Liberalismul şi libertinismul, numit şi antinomianism (împotriva legii, sau a limitelor), păcătuiesc să se înmulţească harul. Suntem în har, trăim cum vrem, dacă oricum e har. Aceasta este o opţiune greşită care trădează o neînţelegere a harului.
-Ascultarea din dragoste şi recunoştinţă. Aceasta este opţiunea creștină corespunzătoare. Aceasta ne duce la sfinţire, prin ascultare din dragoste şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu, aşa se realizează sfinţirea noastră practică.
Cum putem trăi într-un mod corespunzător ca răspuns la harul divin şi să unim sfinţirea poziţională cu cea practică? Pentru aceasta este necesară conştientizarea următoarelor realităţi:
1. Relaţia noastră cu Hristos, v.1-5.
Suntem într-o relaţie de unire cu Hristos, o unire care implică eliberare/iertare şi separare de păcat. Am văzut în ultima parte a cap.5 că iniţial am fost uniţi cu Adam în păcat, însă acum suntem uniţi cu Hristos. Aceasta este o unire despre care textul spune două adevăruri:
a. Realizată prin Duhul Sfânt, v.2.
b. Reprezentată prin botezul credinţei, v.3-5.
– Unire în moartea Lui;
– Unire în îngroparea Lui;
– Unire în Învierea Lui.
Ne-am făcut una cu El! Aceasta este ideea, aceasta este relaţia!
2. Răstignirea noastră cu Hristos, v.6-10
Caracteristici:
a. Poziţională, sprituală, v.6.
Cum am murit? Nu fizic, ci spiritual, poziţional. Cine a murit? Omul nostru cel vechi. Care înseamnă personalitatea noastră veche, ceea ce înseamnă gândirea noastră veche, sentimentele noastre vechi, şi voinţa, şi acţiunile noastre vechi. Într-un cuvânt, a murit omul adamic – omul căzut în robia firii pământești.
b. Eliberatoare, v.7.
c. Definitivă, v.9-10.
Galateni 2:20; Poţi spune ceea ce spune Pavel? Atunci eşti în har şi trăieşti cu adevărat în har!
3. Raţiunea noastră faţă de Hristos, v11-12.
Aici e vorba de o acţiune a raţiunii. În tărirea noastră cu Dumnezeu, cu Hristos, foarte mult contează mintea noastră. Mintea ne determină cursul vieţii, nu simţămintele. Ce gândesc? Implicaţii:
a. Recunoaşterea continuă a morţii faţă de păcat, v.11.
b. Rezistenţa continuă împotriva păcatului, v.12.
Aceasta trebuie să fie raţiunea noastră faţă de Hristos!
4. Răspunsul nostru la viaţa nouă în Hristos, v.13-14.
Răspunsul nostru este consacrarea. Aspecte:
a. Modalitatea consacrării: ca vii, din morţi cum eraţi, v.13.
b. Menirea consacrării: mădularele să fie unelte ale neprihănirii, v.13.
Să luăm spre exemplu limba, mădularul acesta mic: ce a vorbit înainte? Ce trebuie să vorbească acum? Am dat limba în slujba lui Dumnezeu? Ochii noştri ce au vizionat înainte, ce vizionează acum?
c. Motivaţia consacrării: Suntem sub har, v.14.
5. Responsabilitatea continuă faţă de Hristos, v.15-19.
Responsabilitatea este ascultarea continuă. Observaţii:
a. Efectul ascultării şi neascultării, v.16-19.
Ascultarea ne face robii celui de care ascultăm. Toţi oamenii ascultă de ceva, de cineva.
b. Evaluarea ascultării şi conformării lor, v.17
Este din inimă? Despre cei din Roma, Pavel spune că au ascultat din inimă. Tu cum asculţi?
6. Rodul (rezultatul) final în Hristos, v.19-23.
Detalii:
a. Statutul – robi ai lui Dumnezeu, v.22;
b. Substanţa – sfinţirea, v.22;
c. Sfârşitul- viaţa veşnică, v.22-23.
Noi merităm moartea veşnică, aceasta este plata cuvenită pentru păcat, însă Dumnezeu ne dă darul Său fără plată, pe care nu îl putem şi nu avem cu ce îl plăti, care este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul Nostru! De aceea, ca recunoştinţă, trebuie să rodesc sfinţirea, prin ascultare de Domnul!
Aplicaţii:
1. Mulți credincioși confundă sfințirea pozițională cu cea practică. Ei nu înțeleg distincția dintre ce suntem deja în Cristos și idealul pentru care trebuie să luptăm, să ne dăm silințele. Asigură-te că ai înțeles corect distincția și faptul că întotdeauna practică creștină izvorăște din poziția noastră în Cristos.
2. O legitimare a trăirii continue în păcat pe baza harului primit este o flagrantă contradicție de termeni și denotă chiar o minte neregenerată. Înțelegerea corectă a harului presupune o trăire corespunzătoare în sfințenie.
3. Conștientizarea rațională a unirii cu Cristos („știm” v.6) va conduce la acțiuni specifice – de a ne considera morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu (v.11) și de a ne preda membrele trupului nostru în slujirea lui Dumnezeu (v.13).
Sugestii practice:
– Mulţumeşte-i lui Dumnezeu pentru harul Său, în Hristos, har prin care te-a unit cu El, în moartea şi învierea Lui!
– Conştientizează unirea ta cu Hristos, crede în Hristos, consideră-te mort faţă de păcat şi viu pentru Dumnezeu, şi dedică-te în întregime lui Hristos! Aceasta va duce la sfinţirea ta!
– Ascultă din inimă de îndreptarul învăţăturii primite prin Cuvânt!
Ai înţeles harul lui Dumnezeu corect? Trăieşti corespunzător cu harul măreţ al lui Dumnezeu? Urmăreşti sfinţirea în practică?
Dovada cea mai clară a înţelegerii harului este considerarea realităţii şi consacrarea pentru Hristos, v.11-13.
Întrebări pentru discuții:
1. Care sunt opţiunile unui credincios ce este în starea de har?
2. Care sunt realităţile care-l determină pe un credincios să trăiască în sfinţire practică?
3. Ce imagini foloseşte apostolul Pavel pentru a îndemna pe credincioşi la sfinţire?
Ilie Bledea,
Păstor la Biserica Baptistă „Betel”, Făget, judeţul Timiş
