0

Explicații biblice 2 septembrie 2018

Data: 02 septembrie

Text: Galateni 1:11-2:10

Verset de aur: 2 Petru 3:15-16

Tema: Epistolele lui Pavel: Fundamentele Bisericii dintre neamuri

Ideea centrală: Apostolul Pavel își descrie misiunea sa între neamuri (grupuri etnice, popoare, culturi) ca fiind o chemare specială a lui Dumnezeu pentru el: „Dar, când Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între neamuri, îndată n-am întrebat pe niciun om, nici nu m-am suit la Ierusalim, la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia” (Galateni 1:15-17). Un element important al activității sale misionare printre aceste neamuri îndepărtate de Evanghelia lui Hristos, l-a constituit epistolele sale pe care le-a transmis diferitelor Biserici, sau persoane, ca pe niște „scripturi inspirate de Duhul Sfânt), ca răspuns la problemele doctrinare și practice urgente apărute pe câmpul său de misiune. Astfel că, în împrejurări speciale şi pentru clarificarea anumitor nedumeriri din sfera credinţei sau a moralei, a disciplinei bisericeşti, ori a conduitei individuale, Pavel scrie 14 epistole (epistola către Evrei însă fiind indirect atribuită lui Pavel) ce sunt inserate, prin inspirația Duhului Sfânt, în canonul cărților sfinte ale Noului Testament.

În această lecție vom încerca să surprindem câteva dintre temele majore pe care apostolul Pavel le transmite unor biserici dintre neamuri, ce erau confruntate cu opoziție față de Evanghelie sau cu învățături false.

Scopul lecției: Să urmărim într-una din Epistolele lui Pavel (cea către Galateni), modul în care apostolul argumentează faptul că Evanghelia, Vestea Bună a mântuirii pe care el propovăduiește, este un mesaj autentic (venit de sus de la Dumnezeu), conține cel mai important mesaj pentru întreaga lume (evrei și neamuri) și că transformă viața celor ce cred în Isus Hristos, așa cum a fost schimbată și viața sa proprie. Acest mesaj a fost atacat de anumiți învățători falși care au început să proclame „o altă Evanghelie” decât cea pe care a predicat-o Pavel în mijlocul lor (Gal. 1:6-10). Ne putem da seama de gravitatea situației, de îndată ce începem să citim epistola apostolului Pavel către credincioșii din Galatia, constatând imediat că ceva este foarte urgent de comunicat, de vreme ce apostolul nu mai are timp pentru obișnuitele sale formule de început: „mulțumesc lui Dumnezeu” (Rom. 1:8; 1 Cor.1:4). Aceasta s-a întâmplat datorită urgenței cu care Pavel dorea să se angajeze într-o bătălie aprinsă pentru reafirmarea autenticității și suficienței Evangheliei vestite de el în contrast cu cealaltă evanghelie falsă vestită galatenilor de către învățătorii mincinoși. Ideea este că nimeni nu poate trăi o viață de credință autentică dacă nu-și fundamentează convingerile pe Adevărul Evangheliei pe care a revelat-o Isus Hristos.

Explicații contextuale și exegetice:

Epistolele Pauline pot fi clasificate în diferite moduri:

1. O primă clasificare ar fi pe grupe de scrieri:

– Epistolele captivităţii: Efeseni, Coloseni, Filipeni, Filimon

– Epistolele aşa-zise „mari: Romani, I-II Corinteni, Galateni

Epistolele pastorale: I-II Timotei, Tit.

În această clasificare nu se încadrează însă I-II Tesaloniceni.

2. O altă clasificare ar fi în funcție de destinatari:

Epistole adresate unei Biserici locale: Romani, I Corinteni, Efeseni, Filipeni, Coloseni, I-II

– Tesaloniceni

Epistole regionale: II Corinteni, Galateni

– Epistole adresate unor persoane particulare: I-II Timotei, Tit, Filimon.

3. Deosebit de utilă pentru scopuri didactice este împărţirea după caracteristicile doctrinare

Epistole cristologice (în care învățătura majoră este doctrina despre Hristos): Filipeni, Coloseni.

Epistole soteriologice (în care învățătura majoră este doctrina despre mântuire):

Romani, Galateni.

Epistole eclesiologice (în care învățătura majoră este doctrina despre Biserică): Efeseni

Epistole escatologice (în care învățătura majoră este doctrina despre evenimentele zilelor din urmă): I-II Tesaloniceni

Epistole pastorale (în care Pavel instruește lucrătorii spirituali): I-II Timotei, Tit, Filimon (pe acestea le vom aborda într-o lecție viitoare).

Epistole disciplinare (în care Pavel abordează anumite aspecte cu conţinut moral): I Corinteni.

Epistole apologetice (în care Pavel apără anumite poziții teologice): II Corinteni.

Dar, şi această clasificare are dezavantajul ei, şi anume, acela că, nu epuizează toate caracteristicile doctrinare ale epistolelor.

4. Mai poate fi făcută o clasificare și după ordinea cronologică a apariţiei lor:

– Epistole redactate în a doua călătorie misionară: I-II Tesaloniceni (50-53, în Corint).

– Epistole redactate în a treia călătorie misionară: Galateni (55), I-II Corinteni (56-57),

– Romani (57-58).

– Epistole redactate în timpul primei captivităţi romane (61-63): Coloseni, Filimon, Efeseni, Filipeni (cât priveşte Epistola către Filipeni, majoritatea comentatorilor sunt de părere că ea a fost redactată din Efes, unde apostolul ar fi suferit o scurtă, dar grea captivitate, cândva în anii 56-57).

– Epistole redactate după eliberarea din prima închisoare romană: I Timotei (65), Tit (65).

– Epistole redactate în timpul celei de-a doua închisoare romană: II Timotei (66).

Noi, vom încerca să surprindem aici, un crâmpei din adevărul transmis de apostolul Pavel Bisericii din Galatia pe care el a dorit să o ajute să se fundamenteze pe valorile absolute ale Evangheliei lui Isus Hristos.

Observați în textul pentru studiu modul în care Pavel îi abordează pe creștinii din Galatia pentru a-i convinge că adevărul este cel propovăduit de el prin Evanghelia pe care a primit-o din partea Domnului Isus Hristos:

1. Originea Evangheliei propovăduite de Pavel (Gal. 1:11-12). Pavel argumentează aici faptul că el n-a inventat Evanghelia pe care le-a vestit-o, și nici n-a primit-o de la vreun om, ci a primit Evanghelia „prin descoperirea lui Isus Hristos” (Gal.1:11-12). Atât mesajul cât și slujirea sa au fost de origine divină (1 Cor. 15:1-11), de aceea oricine adaugă sau scoate ceva din Evanghelia proclamată de Pavel, se află în fața judecății divine. Apostolul n-a proclamat ideile sale, ci Cuvântul lui Dumnezeu, prin urmare cei ce resping Vestea Bună a Evangheliei, nu resping opinia unui om, ci planul lui Dumnezeu (Fapte 20:27). De aceea, această Evanghelie, pe care le-a prezentat-o Pavel, este suficientă pentru a cunoaște planul de mântuire a lui Dumnezeu și pentru a trăi o viață de credință autentică (2 Tim. 3:16-17).

2. Puterea Evangheliei propovăduite de Pavel (Gal.1:13-24). Cea mai bună variantă de a-i convinge pe credincioșii din Galatia că Evanghelia sa are putere, a fost să le spună cum a lucrat Dumnezeu în viața lui, plecând de la faptul că ei îi cunoșteau trecutul (Galateni 1:13). Ceea ce nu cunoșteau Galatenii, însă era tocmai modul în care s-a produs această transformare a vieții apostolului, în urma căreia, el a primit atât apostolia cât și Evanghelia sa de la Dumnezeu. Sunt trei tablouri pe care le zugrăvește Pavel aici pentru a descrie această transformare miraculoasă a vieții sale:

a) Statutul său de prigonitor (Gal. 1:13-14). Fiind adânc înrădăcinat în „religia iudeilor” și „însuflețit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoșești”, Pavel (Saul, de altădată) considera că Isus era un impostor iar mesajul Său un mare neadevăr. Tocmai de aceea el a prigonit Biserica lui Dumnezeu „peste măsură de mult” (Gal. 1:13-14). Însă, s-a întâmplat ceva ce i-a schimbat traiectoria vieții, devenind din prigonitor al Bisericii un propovăduitor al Evangheliei. Iar această schimbare a fost spontană și radicală (Fapte 9:1-9). A fost o schimbare generată de Dumnezeu în viața lui, nu o schimbare indusă de alți iudei sau, cu atât mai puțin, o transformare determinată în vreun fel de către Biserică. Convertirea sa a fost un miracol al lui Dumnezeu. Și acest Dumnezeu care i-a transformat viața lui Pavel, i-a dat chemarea de a fi apostol și i-a încredințat mesajul Evangheliei. Or, dacă cineva neagă chemarea sa, implicit neagă și convertirea sa! Aceasta înseamnă, și pentru noi astăzi, că Evanghelia vestită de noi este acceptată și are influență în viața altora când este trăită in primul rand de noi.

b) Statutul său de credincios (Gal. 15-16b, 24). Pavel dorește să comunice că ceea ce predică altora a experimentat el însuși. Iar el a devenit credincios pentru că:

Dumnezeu a inițiat transformarea (15a, 16a). Dumnezeu a fost Cel ce L-a descoperit pe Fiul Său în viața lui Saul.

– Dumnezeu a făcut aceasta prin harul Său (15b). Mântuirea este oferită de Dumnezeu prin harul Său (Efeseni 2:8).

– Dumnezeu a făcut aceasta prin Isus Hristos (16a). Dumnezeu L-a descoperit pe Hristos pentru Pavel, în viața lui Pavel și prin viața lui Pavel.

– Dumnezeu a făcut aceasta de dragul altora (16b). Dumnezeu L-a mântuit pe Pavel ca el să devină o unealtă a lui Hristos pentru mântuirea altora (a celor dintre neamuri mai exact).

– Dumnezeu a făcut aceasta pentru gloria Sa (24). „Slăveau pe Dumnezeu din pricina mea”.

c) Statutul său de predicator (Gal. 1:16c-23). Imediat după convertirea sa, Pavel nu s-a consultat cu niciun om, n-a „întrebat pe niciun om” (nu a profitat de reputația altor oameni credincioși care să-l fi sfătuit în ce trebuia să facă). Având statutul pe care-l avea anterior, Pavel n-a putut să se bucure de credibilitatea liderilor din Biserică pentru ca aceștia să-i confere autoritate apostolică. Așa ceva, omenește vorbind, era foarte puțin probabil. Așadar, nimeni dintre oameni nu l-a sfătuit pe Pavel ce să facă, în sensul în care să-l manipuleze pentru beneficiul Bisericii, ci el s-a dus întâi în Arabia pentru părtășie cu Domnul, pentru creștere spirituală și pentru vestirea Cuvântului (17b). Apoi s-a dus în Damasc, unde probabil că liderii religioși îl considerau pe Pavel ca un oponent al lor acum, dar, în schimb, au putut să vadă transformarea reală ce s-a produs în viața apostolului. După aceea, Pavel se duce în Ierusalim să se întâlnească cu Petru (și Iacov), unde a stat doar cincisprezece zile. Dacă ar fi fost ca cineva să creadă că Pavel a primit încredințarea de slujire din partea acestor apostoli, atunci, cu siguranță, oricine ar fi spus că este imposibil să se întâmple așa ceva într-un interval atât de scurt de timp și într-un context încă ostil din partea Bisericii față de el (Fapte 9:26-28). Prin urmare, logic, apostolia și Evanghelia sa le-a primit de la Domnul. Iar apoi, Pavel spune că s-a dus în locul său de baștină (Cilicia) trecând mai întâi prin ținuturile Siriei (v. 21) propovăduind Evanghelia. Iar Biserica lui Hristos, deși nu avea încredere deplină în Pavel și experiența sa, totuși a certificat faptul că Pavel vestea acum Evanghelia.

Important de notat este faptul că Hristos pe care Pavel L-a întâlnit și de la care a primit apostolia și Evanghelia sa, este Hristos al celor patru Evanghelii și Hristos al epistolelor sale, așa cum precizează apostolul Petru (2 Petru 3:15-16). De aceea, Pavel spune credincioșilor din Galatia: „Dacă vă propovăduieşte cineva o evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!” (Gal. 1:9)

3. Autenticitatea Evangheliei propovăduită de Pavel (Gal. 2:1-10). Apostolul Pavel argumentează aici faptul că atât chemarea sa cât și Evanghelia sa au fost autentificate (aprobate) de către Biserică. Dacă, în capitolul anterior, Pavel argumenta că a fost chemat independent de ceilalți apostoli, aici, în acest capitol, Pavel demostrează că propria sa chemare pentru proclamarea Evangheliei este în interependență cu ceilalți apostoli. După 14 ani de predicare a Evangheliei printre neamuri, Pavel (însoțit de Barnaba și Tit) s-a dus în Ierusalim pentru a da socoteală „celor mai cu vază” despre mesajul pe care el îl propovăduia printre neamuri (Gal. 2:1-2). Deși, Pavel a fost nevoit să îndure mărturia „fraților mincinoși” care încercau să arunce o lumină negativă asupra mesajului proclamat de Pavel, totuși, liderii Bisericii din Ierusalim au aprobat Evanghelia lui Pavel și s-au opus celor ce se țineau de tradiția iudaică (Gal. 2:3-7). Ba mai mult, liderii Bisericii au încurajat pe Pavel, potrivit chemării sale, să predice această Evanghelie neamurilor așa „cum lui Petru îi fusese încredințată Evanghelia pentru cei tăiați împrejur” (Gal. 2:7-8). Liderii Bisericii au recunoscut, astfel, că Dumnezeu a ales diferite persoane pentru diferite zone culturale de slujire: Petru și-a centrat slujirea sa printre evrei, în mod prioritar, iar Pavel a fost desemnat să fie ambasadorul lui Hristos printre neamuri. Aceasta n-a însemnat că Pavel n-a încercat niciodată să-i câștige pe evrei pentru Hristos. Dimpotrivă, așa cum spunea el: „am o mare întristare și am o durere necurmată în inimă” pentru „frații mei, rudele mele trupești” (Rom 9:1-3). Însă, în mod prioritar misiunea sa avea să fie dezvoltată printre neamuri, un „apostol al neamurilor” (Gal.2:8). De aceea, liderii Bisericii i-au dat lui Pavel și lui Barnaba „mână dreaptă de însoțire” ca să meargă și să propovăduiască Evanghelia (Gal. 2:9). Ce binecuvântată este unitatea slujitorilor lui Hristos când aceștia depășesc spiritul de competiție și când Îl înalță pe Hristos, nu pe ei înșiși! Și ce important este faptul că deși se predică Evanghelia în zone culturale diferite, totuși rămâne același mesaj al planului lui Dumnezeu de mântuire al tuturor oamenilor.

Aplicaţii:

1. Studiază cu atenție Epistolele lui Pavel și descoperă temele majore ale acestor scrisori.

2. Fă-ți timp să memorezi în întregime una dintre Epistolele lui Pavel (Efeseni, de exemplu). Ai să fii surprins de bogăția mesajului din această Epistolă!

3. Crede cu tărie că Scriptura este insuflată de Dumnezeu și că ea este singura autoritate în materie de credință.

4. Verifică modul în care trăiești practic mesajul Scripturii. Vezi dacă prin „venele” tale curge sânge „impregnat” cu Scriptură. Altfel, vorbirea noastră din Scriptură devine ridicolă înaintea oamenilor. Oamenii, astăzi, nu vor să știe atât de mult ceea ce știi tu din Scriptură, ci cum trăiești tu după Scriptură!

5. Fii gata să dai socoteală Bisericii sau altor lideri despre mesajul pe care-l dai altora din Scriptură.

Sugestii practice:

1. Scrie-ți mărturia întoarcerii tale la Domnul și împărtășește-o altora.

2. Identifică cele mai mari probleme cu care se confruntă Bisericile din România astazi. Ce Epistolă sau Epistole a (ale) lui Pavel ar răspunde cel mai bine acestor probleme.

3. Identifică-ți chemarea pe care o ai de la Domnul și așteaptă în tăcere ca Biserica să autentifice (confirme) asta.

Întrebări pentru discuţii:

1. Cât de important este să ne fundamentăm viața pe adevărul Evangheliei lui Isus Hristos?

2. Este Sfânta Scriptură suficientă pentru a înțelege și urma planul lui Dumnezeu pentru mântuire? Sau mai avem nevoie și de alte descoperiri adiționale?

3. De ce l-a chemat Dumnezeu pe Pavel să fie misionar printre neamuri?

4. Care este Epistola scrisă de Pavel ce se potrivește cel mai bine provocărilor pe care le aveți acum ca Biserică? Ce lecție majoră puteți învăța din asta?

5. Ce se poate întâmpla dacă cineva vestește Evanghelia fără să aibă parte de transformarea vieții pe care o face Hristos prin credință?

6. Ce dovezi poți aduce în sprijinul transformării radicale pe care Dumnezeu a făcut-o în viața ta?

7. Este nevoie astăzi de confirmare din partea Bisericii pentru anumite forme de slujire? Care sunt acestea? Cum poate fi acordată confirmarea?

8. Cât de importantă este unitatea slujitorilor în proclamarea Evangheliei?

9. Care sunt cele mai mari obstacole cu care se confruntă liderii Bisericii în slujirea pe care aceștia o fac împreună?

10. Care sunt temele majore ale Epistolelor lui Pavel?

Echipa de redactare a Calendarului de Studiu Biblic 2018

Revista Crestinul Azi

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.