Data: 11 februarie 2018
Tema: Nașterea din nou – miracolul vieții noi
Text: Ioan 3:1-13
Verset de aur: 2 Corinteni 5:17
Idee centrală: Regenerarea este un concept biblic vital care subliniază transformarea sau naşterea din nou a ființelor umane, prin lucrarea supranaturală și suverană a Duhului lui Dumnezeu.
Scop: Să explice natura complexă a nașterii din nou, să sublinieze lucrarea de regenerare a Duhului Sfânt și să evidențieze importanța unei transformări lăuntrice autentice.
Explicații contextuale și exegetice
1. Natura obligatorie a nașterii din nou (v.1-3)
Cristos este tranșant cu Nicodim: „Dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu” (v.3). Altfel spus, regenerarea este condiția intrării in Împăraţia lui Dumnezeu. Nimeni nu poate fi în Împărăția lui Dumnezeu dacă nu este născut din nou. Obligativitatea este întărită și în v.7: „Trebuie să vă nașteți din nou”.
Menționarea nopții (v.2), în această evanghelie, nu are doar rolul localizării în timp. Ioan îl folosește în mod metaforic pentru a evidenția întunericul spiritual și moral din lăuntrul lui Nicodim. Acesta, alături de alți conducători religioși evrei („știm”, v.2), manifesta un respect aparte pentru Cristos, dar aceasta nu era îndeajuns. Intrarea în sfera domniei mântuitoare și transformatoare a lui Dumnezeu era și este posibilă doar prin regenerare. Potrivit gândirii religioase predominante din vremea aceea, toți evreii urmau să fie primiți în Împărăție, cu excepția celor vinovați de apostazie intenționată și trăire nelegiuită extraordinară. Însă Cristos stabilește o condiție diferită.
Contextul ne arată că oamenii se pot înşela cu privire la apartenența la Împărăția lui Dumnezeu. Aparent, mulți experimentaseră o formă superficială de credință (vezi Ioan 2:23-25). Pentrucă aparențele îi pot induce în eroare pe oameni, Cristos care este atotcunoscător face lumină şi în acest domeniu. Oamenii pot mima transformarea, când, de fapt, totul este doar o loialitate circumstanțială și superficială. Nici atunci și nici azi, El nu se bizuiește pe declarația acestora de credință pentru că le cunoaște inimile.
2. Natura supranaturală a nașterii din nou (v.4-8)
Împărăția cerurilor este una dumnezeiască, de aceea intrarea în ea necesită o lucrare dumnezeiască. Cristos folosește o expresie sinonimă pentru „nașterea din nou”: nașterea „din apă și din Duh” (v.5). Prima parte („din apă”) este sintagma care a creat cea mai mare confuzie. A fost interpretată felurit:
(i) lichidul amniotic al nașterii naturale. Astfel, ideea ar fi că mai întâi are loc nașterea naturală și apoi vine naşterea spirituală. În contextul larg al Scripturii, „apa” nu este prezentată în sensul acestei interpretări.
(ii) apa botezului creștin. Însă discuția nu menționează deloc botezul, ci lucrarea Duhului (v.8), lucrarea Fiului (v.14-15), lucrarea lui Dumnezeu Tatăl (v.16-17), locul credinței v.15-16).
(iii) Cuvântul lui Dumnezeu. Se face legătura îndeosebi cu Efeseni 5:26. Cristos presupune că Nicodim trebuia să știe aceste lucruri (3:10) în baza cunoaşterii Vechiului Testament. Astfel, interpretarea dată expresiei „din apă și din Duh” trebuie explicată prin intermediul Vechiului Testament pe care Nicodim, un învățător al Legii, trebuia să îl cunoască temeinic. Ezechiel 36:25-27 şi 37:1-10 pare a fi textul aflat la baza cuvintelor lui Cristos. Acolo găsim referirea la apă – „vă voi stropi cu apă curată, și veți fi curățiți” ; și referirea la Duh – „voi pune în voi un duh nou”. Prin urmare, expresia „apă și Duh” vorbeşte despre lucrarea Cuvântului şi a Duhului în aducerea la viaţă a „oaselor moarte”, sau despre curățirea de nelegiuire și transformarea inimii. Este evidențiată o nouă naștere care aduce curățire și înnoire. Mentalitatea de fariseu al lui Nicodim îl făcea încrezător în calitatea ascultării lui de perceptele Legii, nu în recurgerea la pocăință. De aceea, Cristos subliniază adevărul cu privire la naşterea din nou. Natura supranaturală este evidențiată și de analogia cu vântul (3:8). Sunt asemănate efectele lucrării Duhului cu efectele vântului din Ezechiel 37. Vântul nu poate fi controlat de oameni. Lucrarea Duhului este imprevizibilă pentru oameni. Mai mult, nașterea din nou nu poate fi înțeleasă decât de cei au experimentat acest miracol prin lucrarea suverană a Duhului Sfânt.
Contextul Evangheliei după Ioan întărește această dimensiune supranaturală. În Ioan 1:12-13, evanghelistul arată că nașterea din nou nu poate fi realizată prin eforturi omenești. Nașterea biologică („nu din sânge”), şi metodele omeneşti („nici din voia firii lor”, „nici din voia vreunui om”) nu pot realiza naşterea din nou. Doar lucrarea supranaturală a lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt în lumina Cuvântului poate realiza acest miracol. În Ioan 2, după prima minune consemnată, evanghelistul introduce discuția despre refacerea templului în trei zile. Referirea era la învierea lui Cristos (2:21). Ioan ne anunță despre atotputernicia lui Cristos care se va dovedi prin învierea Sa viitoare! Discuția aceasta aruncă lumină asupra puterii de a aduce la viață din moarte spirituală natura decăzută a omului. Biruitorul morții în trupul Lui înviat este și biruitorul morții din natura păcătoasă a omului. Numai Dumnezeu poate face posibilă o asemenea lucrare supranaturală.
3. Natura fundamentală a nașterii din nou (v.9-13)
Ultima parte a pasajului ne dezvăluie îndoiala fățișă a lui Nicodim. Neputința lui de a pricepe lucrurile nu a fost una doar la nivelul intelectului, ci şi dificultatea de a crede mărturia lui Isus: „voi nu primiți mărturia noastră”, „nu credeți” (v.11,12). Expresia „lucruri pământești”, sumarizează toată discuția anterioară („v-am vorbit despre”) se referă la nașterea din nou. Aceasta este o lucrare supranaturală pe care Dumnezeu o face aici pe pământ în timpul vieţii biologice. Naşterea din nou este o lucrare fundamentală care face posibilă intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu în manifestarea ei aici în veacul acesta. Dacă Nicodim se poticnea la acest punct iniţial al intrării în Împărăție, la ce i-ar fi folosit ca Domnul să-i vorbească despre manifestările glorioase ale Împărăţiei lui Dumnezeu în veacul viitor, în dimensiunea escatologică a Împărăției („lucrurile cerești”, v12)? În concluzie se poate afirma că informaţiile şi practicile religioase în absenţa naşterii din nou nu pot asigura intrarea în Împarăţia cerurilor şi părtăşia eternă cu Dumnezeul Împărăţiei.
Aplicații
1. Conștientizează că toți oamenii au nevoie de nașterea din nou!
Nicodim manifestă interes față de Cristos. Știe unele lucruri despre Cristos și inițiază o întâlnire și o discuție. Însă, Cristos nu se rezumă la a discuta subiecte teologice cu el și a-i lămuri enigmele despre identitatea Sa. Cristos întoarce direcția discuției înspre inima lui Nicodim. Tonul lui este unul categoric și clar, și la fel trebuie să fie și cel al discuțiilor noastre cu ceilalți. Preocuparea noastră nu trebuie să fie doar de a discuta despre diferențele teologice dintre culte sau doar de a încerca să-i determinăm pe alții să adere la un crez biblic, să facă o mărturisire publică de credință sau doar să devină candidați de botez. Preocuparea noastră trebuie să vizeze adevărata înnoire lăuntrică.
2. Acceptă că traseul spiritual pe care-l parcurg oamenii înspre etapa nașterii din nou este diferit!
Pentru unii, ajungerea la nașterea din nou și, astfel, în Împărăție vine căutându-L pe Cristos, punând întrebări, ca și în cazul lui Nicodim. Pentru alții, aceasta vine în mod complet neașteptat și fără o insistență prealabilă, ca și în cazul femeii samaritence prezentat ulterior celui al lui Nicodim. Apostolul Pavel ne amintește profeția dată de Dumnezeu prin Isaia: „Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine” (Rom. 10:20). Unii sunt într-o permanentă căutare, alții nu manifestă nici cel mai mic interes. Dar toți pot experimenta regenerarea spirituală prin credinţa în jertfa ispăşitoare a Domnului Isus Hristos şi lucrarea suverană a Duhului Sfânt.
3. Depinde totalmente de Duhul Sfânt, dar fă-ți partea de a semăna Cuvântul!
Mai multe texte care vorbesc despre nașterea din nou menționează rolul Cuvântului. Ioan 1:12-13 este pus într-un context în care Cristos este numit „Cuvântul”, Iacov 1:18 vorbește despre „Cuvântul adevărului”, iar 1 Petru 1:23 menționează nașterea dintr-o sămânță care nu poate putrezi, „prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac”. Pregătește ogorul spiritual. Seamănă Scriptura, udă inima semănată și depinde de Dumnezeul care poate genera viața spirituală (2 Cor. 2:6-8). Dependența de lucrarea Duhului nu înseamnă pasivitate umană.
4. Nădăjduiește în transformarea pe care o poate face Duhul în jurul tău!
Nu putem prezice locul și timpul în care va lucra Duhul Sfânt la inimile oamenilor, dar putem nădăjdui că intervenția Lui va schimba radical lucrurile. În Ezechiel 37, textul ulterior pasajului care explică expresia „din apă și din Duh”, se remarcă puterea Duhului care, prin Cuvântul Domnului rostit de profet, face ca o vale întreagă de vase să revină la viață. O vale uscată se poate transforma într-o „oaste mare, foarte mare la număr” (Eze. 37:10). Iar o inimă uscată poate deveni locul unui „izvor de apă care va țâșni în viața veșnică” (Ioan 4:14). Să nădăjduim în schimbarea radicală pe care o poate genera prezența și lucrarea Duhului Sfânt în locurile în care este moarte spirituală şi în inimi în care nu crește nimic sfânt.
Sugestii practice
Lecturează: din Mărturisirea de credință a Cultului Creștin Baptist citește secțiunea „Nașterea din nou”.
Împrospătează: contribuie la împrospătarea timpului de rugăciune personală și comunitară. Fă aceasta prin a te ruga și prin a-i încuraja și pe ceilalți să se roage incluzând referiri la pasajele biblice menționate la secțiunea „Nașterea din nou” din Mărturisirea de credință.
Accentuează: în discuțiile cu necredincioșii, pune accent pe dimensiunea personală a mântuirii. Experiența nașterii din nou este o confirmare suplimentară și solidă a validității Evangheliei.
Promovează: imperativul nașterii din nou trebuie afirmat în slujirile pe care le faci. E nevoie de aceasta în lucrarea de învățătură din biserică, în lucrarea cu copiii, în lucrarea cu adolescenții și tinerii, în conducerea ansamblurilor muzicale din biserică.
Perseverează: continuă să mijlocești înaintea lui Dumnezeu pentru persoanele din familia ta care, deși frecventează biserica, nu au trăit încă bucuria nașterii din nou.
Întrebări pentru discuții
Gândindu-te la expresiile diferite care descriu această lucrare supranaturală (naștere din nou, naștere de sus, naștere din Dumnezeu), ce relevanță poți atribui fiecăreia? Ce-ți comunică fiecare despre natura umană?
Cum poate cineva să știe dacă o persoană mimează nașterea din nou sau dacă a experimentat-o cu adevărat?
Dacă nașterea din nou este o lucrare supranaturală care depinde de lucrarea imprevizibilă a Duhului Sfânt, ce rol ar putea avea omul într-un astfel de context? Oare faptul că este o lucrare dumnezeiască înseamnă pasivitate din partea omului?
Cum ai putea explica următoarea situație: cineva pretinde experimentarea nașterii din nou, dar nu este vizibil transformat în toate domeniile. Aceasta deși Scriptura spune că toate se fac noi (2 Cor. 5:17).
Cum s-a manifestat și ce a însemnat nașterea din nou la modul concret în viața ta?
Păstor: Daniel Suciu, Biserica Baptistă „Harul” Tinăud, Bihor
