Data 19 Noiembrie
Tema: Mărturia creștină începe cu rânduiala din interior, 1:5-16
Verset de aur: Tit 1:5
Ideea centrală: Mărturia creștină începe cu buna orânduire a vieții Bisericii
Scop: Înțelege și contribuie practic la buna rânduială în viața Bisericii
Observatii contextuale si exegetice
După introducerea scurtă, dar caldă și frățească, plină de mărturia credinței bune, Pavel continua cu esența scrisorii sale. Cerința lui Pavel este foarte urgentă și are multă autoritate pastorală – de fapt, apostolică – în spatele ei. Anume, l-a lăsat pe Tit în Creta și i-a dat sub formă de poruncă o misiune foarte importantă, să întărească ce a mai rămas și să pună prezbiteri (inclusiv pastori), oameni cu anumite calități.
Ce înseamnă rânduială? Ca să înțelegem ce spune Pavel, să vedem cum sună versetul în altă traducere: „Cu acest scop te-am lăsat în Creta, ca să îndrepți ce a mai rămas și să numești prezbiteri”. Expresia „să îndrepți ce a rămas” poate fi redată și ca „să pui în orânduială ce a rămas de pus în rânduială”, dar și „să îndrepți ce a mai rămas… (din cauză că nu mai rămăseseră mulți în Biserică)”. Problema este că peste Bisericile din Creta se abătuseră mai multe probleme, neînțelegeri, îndemnuri la viață imorală, învățături greșite care tulburaseră Biserica și aduseseră multă dezordine atât în viața personală, cât și a familiilor și a vieții de închinare, în general. Este posibil ca mulți să fi plecat din Biserică, iar cei ce au rămas să fie puțini. Tabloul situației arăta ca după război, trebuia îndreptat cum se cuvine ce a mai rămas, și trebuia adusă orânduială în viața Bisericii și în viața personală. Soluția pare clară: oameni de calitate la conducere și în toate slujirile Bisericii, și standarde înalte pentru toți membrii Bisericii.
Cuvintele „îndreptare”, „rânduială” ori „ordine” pot să creeze reacții negative, dar sunt niște cuvinte bune. „Ordine” sunt prea militar, de aceea vom folosi „rânduială”. Rânduială ar fi o ordine care arată bună înțelegere, eficiență, corectitudine, curăție, seriozitate, politețe – așa cum vom vedea, toate fiind calități de mare preț într-o viață, sau Biserică, bine orientată în misiunea ei, care știe ce valori are și știe încotro merge, și de ce primejdii se ferește.
Pavel insistă ca să fie puși slujitori integri și activi, hotărâți și înțelepți, iar membrii Bisericii să țintească la aceleași calități, fiind conștienți de capcanele propriilor tendințe și ale ereziilor care îi înconjoară. Vom privi deci la ce presupune „buna rânduială” pentru lideri și pentru membrii Bisericii.
Cerințe pentru slujitori. Lista de calități pentru slujitorii Bisericii cuprinde cerințele din versetele 6-9 și ne indică nevoia ca prezibiterii să fie oameni de mare caracter. Slujitorii trebuie să fie oameni deasupra învinuirilor sau acuzaților, să nu poată fi trași la judecată pentru nereguli sau necinste, sau necuviință. Apoi, trebuie să fie oameni cu familii stabile și armonioase: credincioși soției și fără aventuri extra-conjugale, cu copii credincioși care sunt ascultători de părinți, nu răzvrătiți și neserioși. Apoi, lista calităților include lipsa de aroganță, lipsa de mânie care izbucnește nestăvilit ori necontrolat, lipsa dependenței de vin, lipsa violenței și lipsa implicare în obținerea de câștig necinstit (ilicit, nedrept, înșelător, abuziv, etc.). Tot așa, proactiv, slujitorul trebuie să fie primitor de oaspeți (și Biserica ar trebui să se îngrijească de salariul său, ca să poată primi oaspeți), să fie un om cu maniere bune și politicos (iubitor de bine), înțelept, drept, sfânt, înfrânat – adică fără excese de vreun fel, care se autocontrolează bine. În ce privește învățătura credinței, un bun slujitorr trebuie să o cunoască bine și să o apere bine, să învețe pe alții și să combată eficient, dacă este cazul, pe cei rătăciți.
Se poate spune că buna rânduială începe cu buni slujitori, prezbiteri și pastori, dar, cu siguranță, ea continuă cu buni membri ai Bisericii. Care sunt primejdiile și capcanele care pot strica echilibrul spiritual și relațional al unei Biserici? Răspunsul e în versetele 10-16.
Avertizări pentru membrii Bisericii. Credinciosul , ca membru într-o Biserică locală, trebuie să știe că există două primejdii majore în viața unei Biserici.
Mai întâi sunt învățători falși, închipuiți, care se cred spirituali (ca iudeii din această epistolă) și care refuză autoritatea păstorilor, vorbesc lucruri ieftine, vrute și nevrute, înșeală pe oameni și umblă să facă vreun câștig oriunde se poate (bani pentru misiuni închipuite, comerț de tip bisericesc, etc) și caută să își facă adepți care să îi sprijine financiar (tulbură familii întregi, în acest scop).
A doua primejdie vine din propriile tendințe ale oamenilor din zonă. Pentru cretani, Pavel citează un poet filosof de al lor, Epimenides, care a rămas faimos în istorie pentru caracterizarea cretanilor ca mincinoși (aici citatul îi acuză că sunt mincinoși, violenți și leneși). Defectele poporului trebuiesc cunoscute pentruca pot influența o Biserică în rău, dacă oamenii nu se pocăiesc de ele, ci zic: „păi, așa fac toți!”.
Învățătorii falși dintre iudei veneau cu idei ciudate, povești și basme de tot felul despre Scriptură, dar moștenirea culturală a cretanilor îi făcea să fie înclinați puternic spre minciună, ceartă, violență chiar, și lene. Cine nu se curățește de aceste lucruri, trăiește în neorânduială, și devine un om neascultător, dezordonat, necontrolat, chiar dezgustător prin faptul că își urmează patimile, și pur și simplu nu este în stare să facă un lucru bun și serios, de la început până la sfârșit. Dumnezeu ne vrea oameni de caracter care trăiesc în bună rânduială viața creștină.
Aplicații
Să ne păzim de învățătorii falși și felul în care ei pot strica viața Bisericii. Să chemăm în lucrare (să ordinăm) oameni care sunt la înălțimea condițiilor spuse aici pentru slujitori : deasupra corupției, cu familii frumoase, fără excese și abuzuri, ci controlați de Duhul Sfant, buni la învățătură și de caracter, pregătiți să fie un exemplu și să apere bine credința în fața învățătorilor falși și a oamenilor cu intenții murdare.
Creștinul trebuie să cunoască defectele „naționale” și să se ferească de ele. Curăția afectează totul: minte, conștiință, sentimente, fapte. La fel și necurăția, întinarea, destrăbălarea. Să fim curați!
Sugestii practice
Ce defecte naționale crezi că au românii și cum pot afecta ele viața Bisericii? Fă o listă și gândește-te cum poți să te rogi și să ceri putere să te corectezi.
În funcție de naționalitate, pune aceeași întrebare pentru etnia din care faci parte (maghiară, germană, sârbă, bulgară, italiană, romă, etc.).
Numește câteva măsuri practice ca să ne corectăm și să nu lăsăm defectele și tendințele „naționale”, „culturale” să afecteze Biserica.
Întrebări pentru discuție
Cum aplicăm standardele pentru prezbiteri și păstori?
De când trebuie să fie cineva credincios și cel fel de viață să aibă ca să intre în comitetul Bisericii?
Ce înseamnă „soț al unei singure soții”? Care este diferenta intre sotul caruia i-a murit sotia si cel care a divortat de sotie?
Ce înseamnă „câștig mârșav” și ce forme poate lua astăzi?
Păstor Octavian Baban,
Biserica Creștină Baptistă „Sfânta Treime”, București
