Data: 7 Mai
Tema: Recunoaște autoritatea lui Hristos
Text: Ioan 8:12-29
Versetul de aur: Ioan 8:29
Ideea centrală: Domnul Hristos a venit în lume având în Sine autoritatea de Dumnezeu, întărită și mărturisită de Tatăl, o autoritate pe care omul trebuie să o recunoască și să o asume. El a venit în lume ca învingător.
Scop: Ajutor în a înțelege mai clar raportul dintre puterile veacului de acum și autoritatea absolută lui Hristos și de a ne supune celei din urmă
Explicații contextuale și exegetice
Pasajul delimitat de aceste versete constituie premiza pentru orice lucrare făcută de Domnul pe pământ, în mod special cele strict legate de sufletul oamenilor. Spre deosebire de lucrările sporadice ale „eliberatorilor” timpurii care însumau spiritul luptător și dorința de independență al israeliților, Hristos vine într-un mod unic, iar rezultatul prezenței Sale printre oameni va schimba pentru totdeauna fața omenirii.
1. O autoritate reală în fața unui dușman real (v. 12, 13)
Versetul 12 descoperă lumii adevăratul dușman din spatele cotidianului care înfășura mințile și explicațiile savanților religioși, inamicul din cauza căruia niciun efort uman nu se putea solda cu biruință deplină: ÎMPĂRĂȚIA ÎNTUNERICULUI.
În timp ce omul este preocupat cu lupta împotriva unui dușman evident, evanghelistul Ioan este consecvent cu prezentarea făcută în primele 3 capitole motivelor pentru care omul nu este confortabil în prezența autorității Domnului Isus, a motivului pentru care nu o va căuta, nu o va recunoaște de bună voie și nu i se va supune cu plăcere. Omul căzut este părtaș naturii, principiilor și scopului împărăției întunericului. Venirea în lume a Luminii a adus tulburare, fracturare și în același timp orizontul unei noi ere, a Împărăției Luminii, avându-L pe Hristos ca Împărat absolut.
În aceeași notă contrastantă Domnul prezintă această lumină ca trecând de la El spre toți cei care-L urmează, ei înșiși devenind purtători ai luminii vieții și călăuze pentru alții spre adevărata Lumină.
2. O autoritate conferită și confirmată de Dumnezeu Tatăl (v. 14-24)
Punctul de plecare în această argumentare este regăsit chiar în Scripturile Vechiului Testament, acolo unde orice vorbă, afirmație, declarație sau pretenție trebuia să fie întărită pe mărturia a doi sau trei martori.
Cele mai importante momente ale existenței Îi descriu pe Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt ca fiind nu doar de aceeași natură, dar și conlucrând. Evanghelia scrisă de Ioan are de departe cele mai multe menționări ale acestei conferiri și confirmări de autoritate din partea lui Dumnezeu Tatăl către Fiul, în ceea ce privește mesajul (v. 14), motivația (Ioan 4:34) și planul (Ioan cap. 17).
Impresionantă aici (vs. 13-24) este, pe de-o parte claritatea cu care Domnul desparte cele două dimensiuni, cea a Tatălui, a dumnezeirii și cea omului, a limitării, iar pe de cealaltă parte, orbirea lor. Niciun argument nu le-a clintit necredința, ci dimpotrivă le-a fortificat dârzenia în a-L combate.
Logica pe care Domnul o desfășura în fața lor le demonstra că ei nu au nicio legătură duhovnicească cu Tatăl, că, de fapt apelativul este doar unul de circumstanță care nu are esență, ei acumulaseră informații despre Tatăl, dar cunoașterea Lui ar fi trebuit să îi conducă la închinare înaintea Fiului lui Dumnezeu.
3. O autoritate prin sacrificiu personal (vs. 25-29)
Ceea ce declară Domnul spre finalul pasajului este că rătăcirea omului, înrădăcinarea sa în împărăția întunericului, moartea sa spirituală și veșnica despărțire de lumea lui Dumnezeu pot fi schimbate doar cu un preț pe măsură: jertfirea Sa (v. 28). Liderii religioși, în mod special, și lumea primului secol, în general, au eșuat în a descifra scopul final al prezenței Domnului Isus în lume și anume, sacrificiul personal. Autoritatea în acest caz venea din puterea de a proba fără ezitare, limită ori remușcare tot ceea ce a învățat în propria viață, culminând cu moartea pe cruce.
Aplicații
Subliniază autodescrierea Domnului din versetul 12 ca fiind Lumina lumii, venită în tărâmul întunericului. Domnul a folosit această asociere pentru a descrie cât se putea de clar starea morală și spirituală a omenirii. Într-o vreme în care popoarele se lăudau cu realizările lor, cu libertatea câștigată și principiile promovate, Domnul descoperă cele mai mari legături ale păcatului, ale decadenței și înstrăinării față de Dumnezeu.
Atrage atenția asupra importanței de a recunoaște stăpânirea lui Hristos în natură, asupra elementelor creației; în fața păcatului și a stăpânirii întunericului și mai ales în viața noastră. A recunoaște autoritatea nu înseamnă a fi de acord că ea există, ci de a manifesta ascultare și subordonare în fața ei.
Ascultarea este o dovadă a maturității și o raportare corectă față de persoana și lucrarea lui Dumnezeu.
Subliniază, de asemenea, puterea sacrificiului personal. Potrivit versetului 28, Domnul a murit pentru fiecare din noi. Cum poate acest lucru fi transpus în viața noastră de slujire, de închinare? Perspectiva sacrificiului pentru lumea de aici și de acum cere jertfirea altora pentru confortul personal, pe când în împărăția luminii Domnul ne cere să ne sacrificăm pentru alții, să abandonăm piedicile eului, egoismului și vanității pentru câștigarea celor de lângă noi și a unei comori veșnice.
Sugestii practice
1. Mântuirea înseamnă depărtarea de lumea întunericului și de faptele care o alimentează. Dorința celui rău de a împiedica această transformare este mare, de aceea cere puterea salvatoare și stăpânitoare a Domnului peste ființa ta.
2. Întreabă-te dacă există domenii în viața ta în care principiile lumii, dorințele personale ori .pur și simplu, indiferența și nepăsarea sunt pe scaunul central, în locul autorității. Pentru a descoperi acest lucru ai nevoie de un timp de introspecție, de lumină din partea Duhului Sfânt și chiar de ajutorul celor din jur care te cunosc bine.
3. Dacă ești deja copil al lui Dumnezeu, identifică metodele prin care poți crește calitatea vieții de credință, dedicare și slujire.
Întrebări pentru discuții
1. Ești conștient de pericolul real care vizează viața spirituală și veșnicia?
2. Creștin fiind, care sunt câteva din măsurile de precauție luate pentru a te păzi de stăpânirea celui rău?
3. Ce înseamnă practic supunerea față de autoritatea lui Hristos?
4. Cum te ajută modelul lui Hristos de supunere în viața de zi cu zi în relație cu Tatăl?
5. Cum își găsește loc în viața ta practica sacrificiului de sine?
Pastor Ștefan Iluțan
Biserica Creștină Baptistă Providența Oradea
