0

EXPLICATII BIBLICE 28 MAI

Data: 28 Mai

Tema: Biruitor în necazuri 

Text: Faptele Apostolilor 4:1-31 

Verset de aur: Fapte 4:19-20

Ideea centrală: Copiii lui Dumnezeu care doresc să facă lucrarea spirituală cu credincioșie ar trebui să se aștepte la necazuri dar nu ar trebui să se lase opriți sau descurajați de necazuri.

Scop: Să ne motiveze să rămânem tari în credință în momentele de încercare prin care vom trece în viață.

Explicaţii contextuale și exegetice 

Ori de câte ori Dumnezeu binecuvântează, Satan boicotează. El încearcă să împiedice lucrarea de extindere a Împărăției lui Dumnezeu. Cartea Faptele Apostolilor prezintă o lucrare binecuvântată, care adesea este descrisă astfel: Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți (2:47). 

Dacă din punct de vedere spiritual credincioșii experimentau propășire, pe alte planuri ei se confruntau cu probleme. Satan era foarte activ în opoziție. Uneori Satan folosește oameni religioși pentru a împiedica lucrarea Domnului. În textul de față, aceiași oameni, care s-au opus lucrării Domnului Isus, se opun și lucrării apostolilor. Copiii lui Dumnezeu care doresc să facă lucrarea cu credincioșie ar trebui să se aștepte la necazuri, dar nu ar trebui să se lase opriți sau descurajați de necazuri.

1. Necazurile apar atunci când vorbim mereu despre Isus (v. 1-4)

În primele două versete din capitolul 4, apostolii Petru și Ioan ies în evidență, pentru că vorbesc oamenilor despre învierea lui Isus (v.1: pe când vorbea Petru și Ioan norodului; v.2: învățau pe norod și vesteau în Isus învierea din morți).

A vorbi despre Isus era un act de mare îndrăzneală. De ce? Pentru că erau foarte mulți oameni pe care îi deranja acest Nume. Datorită vorbirii au ajuns să fie acuzați de tulburarea liniştii publice. 

Predicarea adevărului revelat a dat naștere la îngrijorare din partea autorităților și din partea conducătorilor religiosi ai vremii. Preoții vegheau peste viața religioasă a Israelului. Căpitanul Templului era responsabil cu liniștea publică şi imediat ce auzea de vreo mulțime adunată, trimitea acolo soldații. Galileenii erau recunoscuţi ca fiind rebeli. Toţi liderii mişcărilor de eliberare au venit din nord. De aceea, când căpitanul a auzit că un grup de galileeni adună mulţime în jurul lor, a venit imediat. Saducheii care nu credeau în înviere au auzit că Petru și Ioan vorbesc despre înviere, așa că au venit și ei. 

Atunci, ca și acum, oamenii voiau să fie lăsați în pace. Cu sentimentul acesta trăim foarte mulți dintre noi și anume: „oamenii vor să fie lăsaţi în pace”. În schimb, Domnul ne-a spus „să nu-i lăsăm pe oameni în pace”. Cu ce îi „tulburau” ei pe oameni? Vorbeau despre Domnul Isus, păcat și mântuire. 

Întotdeauna Evanghelia va deranja pe cineva. Saducheii spuneau: „nu vorbi de înviere, pentru că noi nu credem în înviere”. Alții spun: „Nu vorbi de căsătorie pentru că noi nu credem în ea”. „Nu vorbi de morală pentru că este relativă”. „Nu vorbi împotriva homosexualității pentru că noi suntem de o altă orientare”. „Nu vorbi despre îmbrăcăminte, că-i demodat”. „Nu vorbi despre curvie că nouă ne place”.

2. Biruiești în necazuri atunci când te temi de Domnul, nu de oameni (v. 5-20)

Situația prezentată în acest pasaj nu este deloc ușoară. Petru şi Ioan stau în faţa aceluiaşi tribunal de judecată care L-a trimis la moarte pe Domnul Isus. Despre ce vorbeau apostolii? Despre faptul că Domnul a fost judecat şi condamnat pe nedrept. Istoria se repetă acum, apostolii Petru şi Ioan în faţa lui Ana şi Caiafa. Doi pescari în fața celor mai influenți oameni din vremea respectivă. Ana și Caiafa pun întrebarea: „Cu ce putere faceți aceste lucruri?” Ce fac ei? Petru nu se apără, ci atacă, aceasta fiind, de fapt, cea mai bună formă de apărare. În câteva minute cei doi pescari îi pun la colţ pe cei mai puternici oameni din Ierusalim. 

Care este logica lor? Totul a pornit de la vindearea unui olog (Fapte cap. 3). Întrebarea lor era: „Am făcut ceva ilegal vindecând un slăbănog”? Parcă ar vrea să le transmită: „Ați vrut să scăpați de Isus, dar noi vă spunem că nu aţi scăpat de El, pentru că El a făcut această minune”. Numai Duhul Sfânt poate să dea înțelepciune unui om să se apere în aşa fel şi să-i dea putere să nu se intimideze.

Petru are un curaj ce poate fi catalogat drept nebunie din perspectiva omenească. De unde acest curaj? Petru și Ioan au înțeles că Dumnezeu este mai puternic decât orice om și deasupra oricăror circumstanțe. Pentru ei era mai important să te temi de Dumnezeu decât să te temi de oameni sau de împrejurări: Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu (v. 19). Problemele și necazurile trebuie înfruntate cu mult curaj bazându-ne pe ajutorul lui Dumnezeu, știind că El este mai puternic decât oamenii și deasupra împrejurărilor.

3. Biruiești în necazuri atunci când folosești puterea părtășiei frățești (v. 21-23) 

Citim în versetul 23: După ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor şi le-au istorisit tot ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă şi bătrânii.

Cei doi, Petru și Ioan, au fost reținuți temporar de autorități. În momentul în care au fost eliberați s-au dus direct la frații de credință. Orice om atunci când are anumite necazuri simte nevoia să împărtășească problemele cu cineva. Cei mai potriviți oameni cu care să îți împărtășești necazurile sunt frații de credință. 

Biserica este și o familie în care membrii simt unii cu ceilalți, se ajută și se susțin reciproc. În cazul bisericilor mari este foarte important ca fiecare credincios să aparțină unui grup mai mic, să dezvolte relații sănătoase cu cei din biserică și să nu trăiască o viață izolată, pentru ca atunci când vin necazurile să nu fie doborât de ele.

4. Biruiești în necazuri atunci când folosești puterea rugăciunii (v. 24-28)

Versetele relatează ceea ce au făcut ucenicii imediat ce au aflat despre problemele cu care s-au confruntat Petru și Ioan. Rugăciunea rostită de ei poate fi un model pentru cei care trec prin necazuri. 

În această rugăciune ei afirmă că Dumnezeu este Stăpânul și Conducătorul întregului univers (v. 24) și că tot ceea ce se întâmplă este știut mai dinainte și îngăduit de El (vs. 25-28). După această introducere, ei îi cer Domnului concret ceea ce doresc să se întâmple. Versetul 31 arată că rugăciunea lor a fost ascultată și că Dumnezeu a ținut să îi asigure de ascultarea rugăciunii, cutremurând locul unde erau adunați.

Orice credincios care trece prin necazuri trebuie să practice atât rugăciunea personală cât și rugăciunea colectivă, adică să ceară și altor frați și surori să se roage înpreună cu el pentru soluționarea problemelor.

5. Biruiești în necazuri atunci când slujirea este mai importantă decât siguranța (v. 29-31) 

Aspectul acesta este evident în cererea pe care o formulează în rugăciunea pe care ei o înalță. Le este amenințată viața și ei se roagă pentru îndrăzneală. Sunt amenințați cu moartea și ei se roagă pentru biserică (v. 29: Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala).

Câte din rugăciunile noastre sunt pentru noi și câte din rugăciunile noastre sunt pentru lucrare? Câte sunt pentru sănătate, pace, liniște, pentru ca să intre copiii la facultate, să obțină un serviciu bun, să-și cumpere apartament ieftin etc?

Rugăciunea continuă în v. 30: şi întinde-Ți mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus. Dorința lor nu era ca Domnul să facă minuni de dragul minunilor, ci să facă minuni pentru ca oamenii să creadă în Isus Cristos, Fiul Lui. Oamenilor le era greu să creadă în Isus, de aceea ei se roagă pentru puterea extraordinară care să-i însoțească pentru ca ei să creadă.

Aplicaţii 

Una din cele mai atractive idei pentru foarte mulți oameni este să creadă că, dacă trăiești aproape de Isus, atunci vei fi scutit de necazuri. Nimic mai neadevărat. De fapt, Însuși Isus le-a spus ucenicilor Săi: În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea (Ioan 16:33).

Nu lipsa necazurilor este un semn al credincioșiei față de Dumnezeu, ci biruința în mijlocul necazurilor. Nu vei reuși să ocolești necazurile, dar vei reuși să biruiești necazurile atunci când apelezi la sprijinul fraților de credință, atunci când te rogi și când implici și pe alții în rugăciune și când dorința arzătoare a inimii tale este să vestești Evanghelia cât mai multor oameni. 

Când valurile de probleme au apărut pentru tânăra biserică, ei nu s-au lăsat intimidaţi și nu au căzut în deznădejde. Un val menit să îi distrugă, să îi măture pentru totdeauna, a devenit valul care i-a ajutat să înainteze mai repede și mai departe în credință. Ucenicii au avut curajul să meargă mai departe și să nu se lase doborâți. Tu ce fel de creștin ești: sub val sau deasupra valului? 

Sugestii practice 

Atunci când vin necazurile în viața ta, încrede-te în Dumnezeu și nu uita că El este mai mare decât orice necaz.

Asigură-te că ai la cine alerga în vremuri de necaz. Poate ai credincioși pe care poți conta în propria ta familie. Pe lângă asta, integrează-te într-un grup de părtășie și rugăciune, pentru ca atunci când vine un necaz, să nu îl duci singur.

Nu uita că Dumnezeu este mai mare decât Ana și Caiafa, Așa că, teme-te mai mult de El decât de oameni.

Fii disciplinat cu viața de rugăciune. Urmărește cu consecvență un program de rugăciune. Te va ajuta enorm în vremurile grele de încercare a credinței.

Întrebări pentru discuţii 

Oare de ce avem puține necazuri din pricina Evangheliei? Doar din pricină că trăim vremuri de libertate sau pentru că nu mai vestim așa mult Evanghelia?

Ar trebui să căutăm să avem necazuri? 

Care este scopul cu care Dumnezeu îngăduie necazuri în viața noastră?

Cum putem fi biruitori în necazuri?

Păstor Romică Iuga 

Email romicaiuga@gmail.com 

Revista Crestinul Azi

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.