Data: 5 Februarie
Tema: Lucrările lui Dumnezeu: creația și providența
Text: Isaia 40:12-31
Verset de aur: Isaia 40:28
Ideea centrală: Supremația lui Dumnezeu peste întreaga creație este percepută mai bine când îl cunoaștem pe Dumnezeu în calitate de Creator și în calitate de Suveran.
Scop: să îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât orice și să ne încredem în promisiunile Lui chiar și atunci când nu vedem cum se pot realiza acestea.
Explicații contextuale și exegetice
Isaia 40 este un poem care înalță supremația lui Dumnezeu în calitate de Creator și Păstrător/Suveran al întregii creații. Dumnezeu se descoperă astfel pentru a se oferi pe Sine ca postament stabil pentru toate promisiunile de restaurare făcute poporului Israel. Cunoscându-L pe Dumnezeu în calitatea de Creator și Suveran al creației și cunoscând lucrările creației și providenței lui Dumnezeu, inimile copiilor lui Dumnezeu se vor încrede mai mult în El.
Creația și Dumnezeul Creator (40:12-22)
Primele două capitole din Geneza îl prezintă pe Dumnezeu în lucrarea de creație. Autorul Genezei nu caută să argumenteze existența lui Dumnezeu, ci o presupune și o afirmă simplu. Dumnezeu este cel care la început a creat cerurile și pământul și apoi a creat tot ce există în șase zile. Toată creația a fost adusă în existență prin puterea Cuvântului divin (Dumnezeu a zis… și a fost!). De la spațiu, timp și energie până la cele mai complexe organisme și vietăți, lumea vizibilă cât și lumea invizibilă, Scriptura afirmă că toate au fost create de Dumnezeu prin Cuvântul Său. La finalul creației, Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a binecuvântat și l-a mandatat să stăpânească peste creație pentru slava lui Dumnezeu. La încheierea creației, Dumnezeu o evaluează și o numește foarte bună, înțelegând prin aceasta că stricăciunea, corupția și suferința universului sunt cauzate de căderea în păcat a omului, și nu de proiectul creației.
Textul biblic neagă câteva perspective despre lume și viață care stau la baza unor sisteme religioase și seculare. În relatarea creației este negat ateismul și politeismul prin faptul că Dumnezeul Triunitar este prezent: Tatăl care creează, Cuvântul prin care creaza și Duhul care însuflețeste creația. De asemenea este negat panteismul (concepția că natura este identică cu Dumnezeu) din moment ce Dumnezeul Creator este separat și diferit de creația Sa. Nici materialismul radical (concepția că materia este eternă) nu poate fi susținut, din moment ce universul este creat într-un anumit moment. Nici naturalismul cu teoria evoluționistă nu pot fi susținute pe baza relatării biblice, deși există și teiști evoluționiști care încearcă o integrare a evoluției cu credința în Dumnezeu. Spre deosebire de concepțiile păgâne, destinatarii primari ai Genezei au avut privilegiul să înțeleagă că lumea nu a apărut în urma unui război dus între zei, ci este capodopera și lucrarea Dumnezeului sfânt al lui Israel.
O serie de întrebări retorice sunt aduse în Isaia 40 pentru a scoate în evidență puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu in creatie. El nu a avut nevoie de ajutoare, nici de sfătuitori în lucrarea de creație (vs.12-14). În comparație cu măreția Sa, creația este nesemnificativă (vs.15-17). Acest adevăr subliniază transcendența lui Dumnezeu, fiind infinit superior creației. De aceea, Dumnezeu este absolut unic și dincolo de orice comparație. Prin implicație, idolatria este nebunească (vs.18-22), rodul minții care nu îl recunoaște pe Dumnezeu (Rom. 1:21).
Providența și Dumnezeul Suveran (40:23-31)
Strâns legată de lucrarea creației este providența lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu este Creatorul, atunci înseamnă că El este și Suveranul creației. Aceasta înseamnă că Dumnezeu nu a creat o lume pe care a lăsat-o să funcționeze de una singură potrivit cu legile naturii implementate în ea (deism), ci este profund implicat în păstrarea și guvernarea universului. Dumnezeu păstrează universul în ființă. Cu alte cuvinte, dacă Dumnezeu ar înceta să susțină creația, tot universul ar dispărea. El este cel care dă suflare de viață, înnoiește creația și face ca fenomenele naturii să își împlinească menirea (Iov 37:6-13), fără a nega cauzalitatea factorilor naturali.
Dumnezeu este cel ce guvernează universul. El își exercită autoritatea și conducerea universului în calitate de Suveran, astfel că nimic nu se întâmplă fără voia lui Dumnezeu. Chiar cei mai înalți conducători ai lumii sunt în mâna lui Dumnezeu (v.23-24), El ridică și coboară pe cine vrea (Ps. 75:6-7; Dan. 4:34-35). Până și inima și planurile omului sunt direcționate tot de Dumnezeu (Ier. 10:23; Prov. 16:9; 20:24). Toate aceste lucrări sunt exercitate într-un mod compatibil cu responsabilitatea și alegerile omului, deși modalitatea în care se relaționează între ele rămâne un mister pentru noi. Nimeni nu îl poate egala pe Dumnezeu în tăria, puterea și înțelepciunea Sa de vreme ce este Creatorul și Suveranul tuturor lucrurilor.
Aplicații
O închinare exclusivă față de Dumnezeu
Isaia 40 scoate în evidență superioritatea lui Dumnezeu față de toți idolii neputincioși creați de oameni. Prin urmare, închinarea față de idoli este o nebunie. Deși lumea modernă nu se mai închină atât de mult idolilor făcuți din piatră sau metale, realitatea este că purtăm idoli în inima noastră. Idolul este lucrul sau persoana din creație pe care o prețuim mai mult decât pe Dumnezeu. Am putea descoperi idolii din inimă atunci când ne gândim la lucrurile care ne dau fericirea și satisfacția cel mai mult. Dumnezeu ne cere o inimă neîmpărțită în ce privește închinarea față de El. Bucuria și satisfacția noastră cea mai mare trebuie să se găsească în puterea, înțelepciunea și bunătatea Dumnezeului Creator.
O încredere neclintită în promisiunile lui Dumnezeu
Ca urmare a providenței divine, atât peste lucrurile din creație cât și peste evenimentele care se întâmplă, noi putem avea deplină încredere în faptul că Dumnezeu își va împlini promisiunile Sale față de noi în Hristos Isus. Adesea vin peste noi tot felul de necazuri, probleme și greutăți. Îngrijorările ne copleșesc inima și îndoiala se strecoară înăuntrul nostru, gândindu-ne dacă Dumnezeu e cu adevărat bun sau dacă El poate să împlinească ce a promis. Privind la suveranitatea Sa și la grija pe care o are față de creație, în mod special față de copii Săi, putem să ne încredem deplin în El. Calea noastră nu e ascunsă de Domnul, nici dreptul nostru uitat de El (v.27). El este cel care ne întărește în mijlocul neputințelor noastre și ne face să rămânem în picioare. Cei ce se încred în Domnul vor propăși datorită faptului că Dumnezeul Suveran îi va înnoi. Așa că încrederea noastră nu trebuie pusă în abilitățile și resursele noastre, ci în abilitatea și resursele lui Dumnezeu.
Sugestii practice
Gândește-te la două lucruri fără de care nu poți trăi. Apoi gândește-te la suficiența și măreția lui Dumnezeu în relație cu ele.
Completează următoarea frază: „Aș fi cu adevărat fericit și împlinit dacă…,” sau „Aș fi complet distrus dacă aș pierde…”
Încurajează pe cineva care trece prin greutăți, vorbindu-i despre suveranitatea și providența lui Dumnezeu folosind câteva versete biblice.
Întrebări pentru discuții
Cum putem folosi apologetica în mărturisirea Evangheliei?
Crezi că există compatibilitate între credința creștină și știință? Explică!
De ce este important să cunoaștem providența lui Dumnezeu peste creație?
Cum ai explica cuiva relația dintre suveranitatea lui Dumnezeu și responsabilitatea omului?
Păstor: Betuel Vararu
Biserica: Biserica Baptistă „Sfânta Treime” Brăila
