Data: 5 iunie 2016
Tema: FII IERTĂTOR CA ISUS!
Text: Ioan 8:1-11
Verset de aur: Col. 3:13
Ideea centrală: Dacă credem că Domnul Isus ne-a iertat păcatele prin har, și noi trebuie să iertăm pe cei din jur în același mod.
Explicaţii contextuale și exegetice:
Deși pasajul acestei lecții nu apare în manuscrisele vechi ale Evangheliei după Ioan, el fiind cel mai probabil inclus în textul acesteia prin anul 125 d.C. de către Papias, unul din studenții de la școala lui Ioan din Asia mică, (cf. Gerhard Maier, în comentariul său la Evanghelia după Ioan), caracterul pasajului este demn de încredere, întâmplarea fiind considerată autentică în istoria bisericii și în concordanță cu argumentația lui Ioan, și restul Scripturii. Întâmplarea relatată de text ilustrează perfect ceea ce este scris în Ioan 1:17 “căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Cristos”.
Contextul acestei întâmplări: Era finalul sărbătorii Corturilor, o sărbătoare pe parcursul căreia Domnul Isus își afirmase din nou divinitatea. Unii au crezut, dar mulți L-au respins, mai ales dintre liderii religioși. Domnul revine în perimetrul Templului, din solitudinea de pe Muntele Măslinilor, pentru a învăța din nou norodul, ca și în alte ocazii (Ioan 7:14). Cuvântul propovăduit și nu minunile, era elementul prioritar în viața Domnului Isus.
Lecția despre iertarea oferită de Cristos păcătosului vinovat, pe baza harului și adevărului, conține trei mari principii, aplicabile în orice situație în care credinciosul este chemat să se asemene cu Mântuitorul său în această privinţă.
- Când iartă, Domnul Isus cere ONESTITATE (v. 3-7)
Cărturarii și fariseii au pus la cale un complot, o ispită prin care să-L determine pe Domnul Isus să calce Legea (v. 6), ca să-L poată astfel acuza și omorî. Deși I se adresează respectuos (v. 4 “Învățătorule”), gestul era, evident, o cursă, fiind adusă și rușinată doar femeia prinsă în chiar actul adulterului, nu și bărbatul, aşa cum prevedea Legea (Lev. 20:10; Deut. 22:22).
“Tu, dar, ce zici?” era o întrebare capcană. Dacă ar fi cerut achitarea ei, ar fi călcat Legea, pe care El Însuși afirmase că venise să o împlinească (Mat. 5:17). Dacă ar fi acceptat uciderea ei, nu ar mai fi fost “prietenul păcătosilor”, cel milos care a venit să îi mântuiască (Ioan 3:17).
După un timp de tăcere, în care Domnul scrie ceva pe pământ (Biblia nu ne spune ce), la insistențele acuzatorilor Domnul răspunde în mod surprinzător: “Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea”, cerând onestitate (vs. 7b), adică recunoașterea adevăratei stări personale.
- Când iartă, Domnul Isus oferă LIBERTATE. (v. 8-11a)
Nici un om nu este fără păcat (Rom.3:12,23), atât cei prăpăstioși, cât și cei religioși. Mustrați în cugetul lor, în liniștea așternută după ce Cristos s-a plecat din nou să scrie pe pământ, dar nedorind să-și recunoască starea, au plecat toți acuzatorii, de la cel mai vârstnic până la cel mai tânăr. A rămas în mijlocul norodului doar femeia păcătoasă, smerită și Domnul Isus, Singurul fără păcat (Ioan 8:46; 2 Cor. 5:21; Evrei 4:15).
Fiind singurul demn de a judeca, Domnul Isus îmbină dreptatea și dragostea divină în cuvintele eliberatoare:”Nici eu nu te osândesc”(v. 11). Harul iertării, al eliberării nu doar a acestei femei, ci a oricărui păcătos de sub pedeapsa meritată, a fost darul iubirii lui Cristos, care a plătit pentru aceasta cu însuși sângele Său nevinovat, împlinind Legea. (Evrei 9:22; Is. 53:5; Rom. 3:21-26). Femeia nu și-a negat păcatul, ci uluită de o așa eliberare, ea învață că harul lui Dumnezeu este temelia şi începutul pentru o viață nouă, sfântă.
- Când iartă, Domnul Isus așteaptă RESPONSABILITATE. (v. 11b) (Col. 3:13)
Tocmai de aceea, cuvintele Domnului din finalul v. 11: “Du-te și să nu mai păcătuiești” subliniază principiul vieții noi prin credință. Iertarea nu a fost datorită comportamentului ei, ci oferită fără merit, fiind o motivație pentru o totală schimbare de comportament de atunci înainte. Domnul nu cere o viață perfectă, ci o viață înnoită, dedicată Lui, prin credință, separată de păcat (Rom. 6:11-13) și rodnică prin Duhul Sfânt (Gal. 5:22,23). Acest lucru se va vedea și în modul în care iertăm, așa cum şi noi am fost iertați (Ef. 5:1; Gal. 6:1; Luca 6:37; Mat. 18:21-22).
Aplicaţii:
- Fii gata să te cercetezi în lumina Cuvântului lui Dumnezeu și nu după părerile oamenilor.
- Fii onest și smerește-te înaintea Celui care cunoaște totul, chiar și ce este ascuns. Cere-ți iertare Domnului imediat ce ți-ai dat seama că ai păcătuit.
- Nu fi mai aspru cu alții decât ești cu tine. Nu judeca sau condamna, căci acesta este atributul exclusiv al lui Dumnezeu. Fiecare va da socoteală de sine înaintea Lui. (Rom. 14:10-12)
- Cât de des mulțumești Domnului pentru iertarea primită prin har? Cum aplici Tit 2:11-13 la viața ta?
- Ești gata să soluționezi orice conflict existent conform cu Mat.18:15-20 și să ierți, indiferent de cost (cf. Col.3:13)? Ce vei face în acest sens săptămâna aceasta?
Sugestii practice:
- După o scurtă introducere, citiți pe rând pasajele pentru fiecare punct al lecției, dezbateți folosind întrebările aferente și oferind aplicații. Încheiați prin citirea versetului de aur și punctați pașii practici ai iertării biblice. Încheiați cu rugăciuni personale.
Întrebări pentru discuţii:
- De ce au adus fariseii doar femeia în fața Domnului Isus? Ce spune asta despre inima lor?
- De ce erau cărturarii și fariseii la fel de vinovați ca femeia adulteră?
- În ce mod le oferă Isus șansa acestor farisei să se pocăiască?
- Ce a plătit femeia pentru a fi iertată? Merita ea iertarea? Dar pe Isus ce l-a costat?
- Cum trebuie să iert eu, ca ucenic al lui Cristos? De ce? De câte ori? Mă va costa ceva?
- Care este pericolul lipsei de iertare (cf. Ef. 4:31-32)? Care sunt pașii împăcării?
- Cine câștigă dacă iert pe cei din jurul meu?
Identificarea celui care a scris lecția:
Păstor Doru Butaș, dbutas@gmail.com
