Am găsit o descriere fantastică a creștinismului primar, în forma lui cea mai pură. Îmi doresc din toată inima să ne întoarcem din nou la acest creștinism biblic, simplu și practic:
„Căci creștinii nu se disting de ceilalţi oameni nici prin ţară, nici prin limbă, și nici prin îmbrăcăminte. Ei locuiesc în cetăţile grecești sau barbare, după cum i-a hărăzit soarta fiecăruia, conformându-se obiceiurilor locului de îmbrăcăminte, hrană și mod de viaţă. Oferind, în același timp, exemplul minunatei lor forme de viaţă socială considerată de toţi a fi incredibilă. Ei trăiesc fiecare în propria patrie, dar ca și cum ar fi străini. Se achită cu toţii de toate îndatoririle lor de cetăţeni și suportă toate sarcinile ca și când ar fi străini. Orice pământ străin le este patrie și orice patrie un pământ străin. Ei se căsătoresc ca toată lumea, au copii, dar nu-și abandonează nou-născuţii (aluzie la obiceiul păgân de a practica infanticidul). Ei își impart masa, dar nu și patul. Ei sunt alcătuiţi din carne, dar nu trăiesc potrivit cărnii. Ei își duc viaţa pe pământ, dar sunt cetăţeni ai cerului. Ei respectă legile stabilite, dar cu felul lor de viaţă se ridică deasupra legilor. Ei îi iubesc pe toţi și sunt persecutaţi de către toţi. Într-un cuvânt, creștinii sunt în lume ceea ce sufletul este în corp. Sufletul iubește carnea, carnea îl detestă. Și-și iubește membrele, așa cum creștinii îi iubesc pe cei care îi urăsc. Sufletul este închis în corp, dar sufletul este cel care susţine corpul. Tot așa, și creștinii sunt ţinuţi în lume ca într-o închisoare, dar ei susţin lumea. Dumnezeu le-a atribuit o poziţie atât de înaltă, încât nu le este îngăduit să o abandoneze.”
(Fragment dintr-o scrisoare, din secolul II, primită de demnitarul roman Diocnetus, de la un prieten creștin)
Oare am putea renunța la tot ce suprimă adevărata viață creștină și să redescoperim frumusețea creștinismului autentic? Cu siguranță! Doar să vrem…
Samy Tuțac
