0

EXPLICATII BIBLICE: 10 APRILIE

Calendar biblie librarieFII HOTĂRÂT CA ISUS!
Data 10 Aprilie 2016
Textul biblic: Luca 9:51-56
Versetul de aur: 2 Corinteni 9:7
Ideea centrală a lecției: Hotărârea fermă a Domnului Isus se vede în curajul Său pentru împlinirea voii Tatălui, în corectarea ucenicilor și în compasiunea pentru cei pierduți.

 

După cum un pai ne poate indica din ce direcție bate vântul, tot așa un eveniment neimportant poate avea o semnificație deosebită. Un om scotea draci în Numele Domnului Isus și, câțiva ucenici i-au interzis s-o mai facă (Luca 9:49) motivați de faptul că „nu merge după noi.” În contrast cu atitudinea plină de ranchiună a ucenicilor, este prezentată bunăvoința Învățătorului care permite unui străin să folosească Numele Său. Diferența enormă dintre spiritul Învățătorului și spiritul ucenicilor Săi este mai evidentă în paragraful asupra căruia ne vom opri în continuare.

  1. Hotărârea Domnului Isus. „Isus Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim” (Luca 9:51). Acesta este începutul unei noi secțiuni a Evangheliei. Isus începe lunga Sa călătorie finală spre Ierusalim, cu o hotărâre fermă în ciuda sarcinii dificile ce stătea în fața Lui. Călătoria spre Ierusalim devine o prioritate și un țel bine conturat pentru Domnul Isus încât nici lumea nici iadul nu-l mai pot opri din hotărârea Lui deoarece „s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer.” Aici iese în evidență curajul Mântuitorului asemenea unui luptător ce merge la luptă încrezător în biruința lui. Există două tipuri de curaj: a) curajul de moment, care nu necesită nici o gândire anterioară și b) un curaj „planificat” care vede dificultatea ce stă înainte și mărșăluiește cu fermitate spre el. Isus a avut acest tip de curaj. El a putut vedea crucea la orizont dar Și-a îndreptat fața hotărât să meargă la Ierusalim. El va merge la Ierusalim ca să sufere și să moară în ascultare de voia Tatălui pentru ca prin moarte Sa „să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul” (Evrei 2:14). Domnul Isus s-a dus la Ierusalim foarte hotărât motivat de măreața lucrare înfăptuită cu sacrificiu pe care a săvârșit-o în chip desăvârșit. El știa că vremea este aproape când va fi „luat în cer” (v. 51).

 

  1. Habotnicia samaritenilor. „Ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim” (Luca 9:53). Samaritenii aveau templul lor propriu pe Muntele Garizim și, datorită faptului că Domnul Isus se îndrepta spre casa Tatălui Său, ei n-au găsit de bine să-L onoreze. Această habotnicie de respingere a Mântuitorului se manifestă în multe feluri. Iată câteva motivații ale celor care nu-L primesc pe Domnul Isus:
    1. Pentru că Domnul Isus nu apreciază lucrarea lor. Ei au, asemenea acestor samariteni, templul lor ridicat după gândirea și opinia lor iar dacă Domnul Isus nu-i complimentează într-un anumit fel, nu-L vor primi (Romani 10:2-3; Luca 18:9).
    2. Pentru că Domnul Isus nu merge pe calea lor. Ei și-au setat mintea lor cu privire la modul de închinare pe Garizim și, dacă Isus Hristos nu binevoiește să se întâlnească cu ei acolo, ei nu vor să aibă nimic de-a face cu El. Cei ce au o neprihănire proprie elaborează propriile lor planuri, își determină propriile lor căi, iar dacă Cristos nu este de acord cu aceste planuri ei pur și simplu nu-L primesc și continua în lucrarea și închinarea lor fără Cristos.
    3. Pentru că Domul Isus nu are aceleași valori ca ale lor. Samaritenii nu-l primesc pe Domnul Isus, pentru că El îi favorizează pe cei pe care ei îi disprețuiesc. Domnul Isus Cristos „și-a îndreptat fața hotărât să meargă la Ierusalim.” Evreii nu aveau nimic de-a face cu samaritenii. Ei erau asemeni unor personalități din Biserică care nu au nimic de-a face cu Cristosul ce binecuvântează pe ce-i diferiți de ei. În hotărârea lui de a merge la Ierusalim, El și-a îndreptat fața spre Cruce, care și atunci și astăzi este o nebunie și o pricină de poticnire pentru unii.

 

  1. Hidoșenia ucenicilor. „Când au văzut lucrul acesta, au zis: Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?” (Luca 9:54). Poate că Iacov și Ioan amintit că în apropiere de locul ei se aflau era locul unde Ilie a făcut o astfel de minune (2 Împărați 1:10). Izbucnirea bruscă a ucenicilor dezvăluie cel puțin trei lucruri:
    1. Credința ucenicilor. Ei credeau că cerurile vor răspunde apelului lor, și că focul va coborî la solicitarea lor. O astfel de credință nu este de disprețuit. Oameni de aceiași natură cu a noastră au făcut astfel de lucrări mărețe, prin credință (Iacov 5:17).
    2. Zelul ucenicilor. Indignarea lor a atins cote înalte, când au văzut atitudinea jignitoare a acestor samariteni față Învățătorul lor. Ei nu au putut sta pasivi, ca unii dintre probabil, văzându-l pe Domnul fiind disprețuit și respins fără nici o remușcare.
    3. Ignoranța ucenicilor. Ei nu știau de ce fel de spirit erau mânați, nici modul de manifestare a Învățătorului lor, nici scopul măreț al misiunii Sale. „Eu n-am venit să judec lumea ci să mântuiesc lumea” (Ioan 12:47). Devotamentul pornit din ignoranța duce la orbire și lispă de milă. Râvna fără pricepere duce la bigotism, la hidoșenie.

 

  1. Harul Mântuitorului. „Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască” (Luca 9:56). În timp ce s-a smerit devenind asemenea nou dar fără păcat, Mântuitorul a fost batjocorit dar n-a răspuns cu batjocuri. El a rămas drept în caracterul Său și în misiunea Sa până la capăt pentru că El a venit să iubească, să sufere și să moară (Ioan 3:17). Acum nu este timpul judecății ci vremea acceptării. Prin urmare, și astăzi putem beneficia de îndelunga răbdare a lui Dumnezeu. Dacă cineva nu are comportamentul lui Cristos, nu este al Lui. Așa cum a fost El, așa trebuie să fim și noi în lumea aceasta. Prin urmare, misiunea noastră asemenea cu a lui Cristos este nu să nimicim oamenii ci să-i mântuim.

 

Întrebări pentru discuție

  • Care este atitudinea noastră în fața unor decizii importante din viață? Înțelegem noi cu adevărat vremurile pe care le trăim?
  • Avem curajul să alegem întotdeauna voia lui Dumnezeu indiferent de posibilitățile ce ne sunt la îndemână?
  • Suntem hotărâți să ducem la îndeplinire misiunea încredințată de Domnul nouă?
  • Suntem preocupați de mântuirea celor din jurul nostru?

 

Gigi Dobrin, pastor Biserica Baptistă „Betel” din Mediaș

 

Revista Crestinul Azi

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.