EXPLICATII BIBLICE:13 DECEMBRIE

13 DECEMBRIE 2015

Tema generală a lunii Decembrie este: Miracolul regenerării vieții

Texte: Matei 9:18-26; Marcu 5:21-43; Luca 8:40-56/ Învierea fiicei lui Iair și vindecarea unei femei

Verset de aur: Matei 9:22 22Isus S-a întors, a văzut-o şi i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţai ta te-a tămăduit”. Şi s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.

Ideea principală: Vindecarea sufletului de păcat este cel mai mare miracol

 

Cuvinte cheie:

 

• προσκυνέω (proskuneō): – a îngenunchiat, s-a închinat, a venit în reverență

• σώζω (sōzō): – a se face bine, termenul aici nu se referă doar la vindecare fizică, ci și salvarea sufletului.

• θυγάτηρ (thugatēr): – fiică. În limba greacă adresarea aceasta este plină de compasiune și tandrețe.

• θαρσέω (tharseō): – îndrăznește, ai curaj, mai cu inimă

• πίστις (pistis): – credință, încredere neclintită. În acest pasaj, „încrederea ta te-a salvat”

• θορυβέω (thorubeō): – mulțimea era agitată.

 

Explicarea pasajului

 

• Fruntașul sinagogii apelează la ajutorul Domnului Isus, v. 18a.

• Smerenia fruntașului, v. 18(a). Fruntașul era un om smerit. Ținând cont că Iair, după cum citim în Evanghelia după Marcu, nu era un simplu bătrân respectat, ci chiar administratorul sinagogii din Capernaum, adică cel care răspundea de ordinea și serviciile ce aveau loc în sinagogă, nu i-a fost simplu sa vină și să ceară ajutorul Mântuitorului. Mai mult decât atât, textul ne spune că el a îngenunchiat. De aici învățăm că pentru a avea parte de mila Domnului Isus, trebuie să venim înaintea Lui în smerenie.

• Credința fruntașului, v.18(b). Fără nici o îndoială, fruntașul s-a apropiat de Domnul Isus cu credință. „Fiica mea adineaori a murit; dar vină și pune-Ți mâinele peste ea și va învia.” Cerința fruntașului depășea cadrul natural al împrejurărilor. El nu s-a apropiat de Domnul Isus cum se apropia de un medic obișnuit, ci a recunoscut în El puterea divină. Ori de câte ori cerem ceva în rugăciune de la Domnul Isus, trebuie s-o facem cu credință, crezând că El ne va dărui ce este mai bun pentru noi.

• Compasiunea Domnului Isus, v.19. Scriptura spune că fruntașul sinagogii s-a plecat în genunchi și s-a închinat Domnului Isus. Termenul din original este proskuneō, și se traduce cu: plecăciune din respect profund ori a îngenunchiat cu un sentiment de reverență. Evanghelistul Matei spune că acesta era unul dintre fruntașii sinagogii, adică administratorul sinagogii, iar Marcu îi dă și numele, Iair (Mar. 5:22). Fără îndoială gestul sincer al fruntașului l-a mișcat pe Domnul Isus, de aceea Mântuitorul a reacționat imediat. Ori de câte ori cineva se apropie sincer de Domnul Isus, răspunsul benefic din partea Mântuitorului nu se lasă așteptat.

• Domnul Isus s-a ridicat și l-a urmat, v. 19. Fiind plin de compasiune, Domnul Isus, spune evanghelistul Matei, s-a ridicat imediat și l-a urmat împreună cu ucenicii Săi. Termenul folosit în acest pasaj este egheirō și înseamnă s-a ridicat din poziția confortabilă, și l-a urmat imediat, fiind gata să-i salveze fiica, lăsând gloata de oameni care-L urma. Domnul Isus i-a văzut credința și-a luat ucenicii și a mers să învieze pe fiica fruntașului.

 

• Ritualuri funerare. Așa cum se mai întâmplă și astăzi în Orientul Mijlociu, funerariile în vremea Domnului Isus aveau o semnificație deosebită. În general, funerariile aveau trei ritualuri cheie: în primul rând, avea loc sfâșierea hainelor. Acest ritual era simbolul prin care se exprima durerea sfâșietoare din cauza pierderii unei persoane dragi și era practicată atât de bărbați cât și de femei. În al doilea rând, urma ritualul bocitoarelor. În fiecare localitate era un grup de femei specializate în organizarea bocetului pentru morți. Astfel de bocitoare erau în fiecare comunitate, iar dacă se întâmpla ca satul să fie prea mic, atunci se invitau bocitoare din comunitățile vecine. Al 3-lea ritual era cântatul din fluier. Cântatul din fluier era strâns legat de procesiunile funerare. Atât la evrei cât și la romani, cântatul la fluier era un ritual prin care durerea pătrundea adânc în inimile ascultătorilor. Se spune că la înmormântarea Imperatorului Cladiu, cei care cântau la fluier au reușit să-l impresioneze chiar pe Cladiu.

 

• Domnul Isus și mulțimea agitată. După cum citim în text, Familia era îndoliată, mulțimea agitată, iar procesul funerar era aproape pe sfârșite. Din cauza căldurilor mari, în țările din Orientul Mijlociu înmormântarea are loc în aceeași zi, mai ales dacă persoana a decedat până la amează. Ținând cont că cei care bociau și cântau din fluier nu erau parte directă a durerii familiei și știind ce are de gând să facă, Mântuitorul liniștește mulțimea agitată, spunându-le că fiica nu a murit, ci doarme, v.24. După ce a izgonit mulțimea gălăgioasă, Domnul Isus a luat fetița de mână și aceasta sa reîntors la viață.

• Vindecarea femeii de scurgerea de sânge

• Starea disperată în care se găsea femeia, v. 20. Pe lângă faptul că femeia suferea greu din cauza bolii, starea ei era dificilă încă din alte două motive; ea devenise o femeie săracă, evanghelistul Marcu scrie că ea a cheltuit tot ce avea v. 26; în al 2-lea rând, în toată perioadă bolii ea nu putea să viziteze lăcașurile sfinte, deoarece, conform legii, era necurată.

• Credința femeii, v.21. Având o credință autentică, ea s-a atins de colțul hainei Lui, fiind încredințată că poate fi vindecată. Credința că Domnul Isus poate s-o vindece a jucat rolul cheie. Este important să observăm că starea dificilă a femeii a împedicat-o să se adreseze direct, dar a avut credință că poate fi vindecată doar atingându-se de colțul hainei Lui. Aici avem o manifestare plenară a harului divin, care s-a manifestat chiar și prin colțul hainei Mântuitorului.

• Favorul deosebit acordat femeii, v. 22. Termenul folosit de evanghelistul Matei este σώζω (sōzō), care simbolizează faptul că femeia s-a făcut bine, dar mai cu seamă a fost salvată, aceasta reiese și din adresarea Mântuitorului.

• Mântuitorul s-a întors s-o vadă, v. 22. Domnul Isus s-a întors s-o vadă, dar nu a suspendat puterea ca femeia să fie vindecată, dimpotrivă a dorit s-o asigure că credința ei a salvat-o și de păcate. Deși de cele mai multe ori noi căutăm vindecarea fizică, totuși, din răspunsul Domnului Isus, învățăm că cel mai important favor nu este vindecarea fizică ci iertarea păcatelor și asigurarea cu viață veșnică.

• Încurajarea femeii, v. 22. Prin faptul că Domnul Isus a expus public cazul femeii, El nu a căutat s-o facă de rușine, ci dimpotrivă a declarat-o curată în primul rând, apoi a mângâiat-o și încurajat-o în al 2-lea rând.

• Acceptarea și mângâierea femeii, v. 22. Faptul că Mântuitorul a accepta-o reiese din adresarea plină de tandrețe și compasiune; fiică θυγάτηρ (thugatēr), în limba Greacă, termenul este o adresare plină de tandrețe. Aici Domnul Isus își arată compasiunea, descoperindu-și atributul de părinte al făpturii căzute.

• Iertarea și vindecarea sufletului femeii, v. 22. „Isus S-a întors, a văzut-o şi i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţai ta te-a tămăduit”. Şi s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.” Fără îndoială, scopul Domnului Isus a fost restaurarea sufletului și împăcarea cu Dumnezeu, iar tămăduirea bolii a slujit ca simbol al iertării și vindecării sufletului împovărat de păcatele trecutului. Ce minune, Hristos a întors bucuria mântuirii în viața femeii, iar efectele nu s-au lăsat așteptate; de acum ea se putea întoarce în comunitate, merge la sinagogă și chiar la templu, bucuria ei nu avea margini.

 

Aplicarea învățăturii Domnului Isus

Discutați în grup semnificația versetului: 22Isus S-a întors, a văzut-o şi i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţai ta te-a tămăduit”. Şi s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.

Vindecarea femeii de o boală incurabilă de care a suferit timp de 12 ani, a fost o mare încurajare și a contribuit la creșterea credinței lui Iair, a cărui fetiță avea 12 ani. Discutați în grup despre importanța acestui pasaj cât și despre rolul miracolelor în viața fiecăruia.

Haideți să ne verificăm dacă avem o credință autentică, apoi haideți să ne încurajăm unii pe alții, mărturisind despre vindecarea sufletelor noastre de boala păcatului.

 

Întrebări pentru discuție

Discutați contrastele dintre versetele:

 

• 22Isus S-a întors, a văzut-o şi i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţai ta te-a tămăduit”. Şi s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.

 

• 24le-a zis: „Daţi-vă la o partel, căci fetiţa n-a murit, ci doarme!” Ei îşi băteau joc de El. 25Dar, după ce a fost scoasă gloata, Isus a intrat înăuntru, a luat pe fetiţă de mână, şi fetiţa s-a sculat.

1. Care ar fi fost reacția fruntașului sinagogii la momentul vindecării femeii; – De  altfel, care sunt reacțiile oamenior la vindecarea bolnavilor?
2. Care este influența miracolelor asupra credinței noastre?
3. Care este cel mai mare favor acordat de Domnul Isus?
4. Ce rol au miracolele în viața noastră?
5. În care din compartimentele vieții voastre simțiți nevoia unui miracol?