Data: 15 Noiembrie
Tema: Învierea fiului văduvei din Nain
Text: Luca 7:11-18
Verset de aur: Matei 7:16. Toti au fost cuprinsi de frica, slaveau pe Dumnezeu si ziceau: „Un mare proroc S-a ridicat intre noi; si Dumnezeu a cercetat pe poporul Sau.”
Ideea centrală: Prin învierea fiului văduvei din Nain, Domnul Isus își dovedește pe de o parte compasiunea față de suferința umană iar pe de altă parte autoritatea divină asupra morții. În urma acestei minuni oameni sunt invitați să-L slăvească pe Dumnezeu și să proclame lucrarea Lui printre oameni.
Întâmplarea prezentată de Evanghelistul Luca este deosebit de importantă din cel puțin două puncte de vedere. Mai întâi de toate textul scoate în evidență puterea de vindecare a Domnului Isus, putere independentă de acțiunile umane. În al doilea rând, minunea învierii tânărului își găsește ecoul vechi testamentar în istoria învierii fiului văduvei Sareptei de către profetul Ilie. Similaritățile dintre cele două învieri ar trebui să conducă spre validarea Domnului Isus ca Mesia cel așteptat, cel profețit de antetipul profetului Ilie.
Domnul Isus ajunge în minuscula cetate Nain (cetate menționată doar în acest pasaj scriptural), chiar în momentul în care o mulțime de oameni conducea spre mormânt pe singurul fiu al unei văduve. Scena minunii surprinde intersectarea a două mulțimi, una plină de viață condusă de Domnul Isus și cealaltă încețoșată de jelirea morții fiului văduvei din Nain.
Explicații contextuale: Textul din evanghelie parcurge următoarele etape:
DESCRIEREA TRAGEDIEI:
Ireversibilitatea morții – duceau la groapa pe un mort (vs.12). Textul suprinde în câteva cuvinte dure o realitate aparent fără putință de schimbare.
Deznădejdea văduvei – singurul fiu al maicii lui care era vaduvă (vs.12). În societatea evreiască a secolului 1 văduvia atrăgea după sine o serie de probleme sociale și economice. Tragedia morții singurului fiu al acestei văduve reprezenta că singurul ei sprijin în ce privește siguranța și confortul economic s-a prăbușit. O dată cu moartea tânărului, toate speranțele pentru o viața așezată s-au năruit.
Inutilitatea ajutorului uman – si cu ea erau o multime de oameni din cetate(vs.12). Necazul acestei văduve pare să fie împărtășit de mulțimea mare de oameni din cetate.Cu toate acestea, nici unul dintre cei mulți nu au putut să schimbe destinul acestui tânăr.
REACȚIA DOMNULUI ISUS
Isus o vede – când a văzut-o (vs.13) Totul se schimbă în momentul în care această văduvă este zărită de Domnul Isus. Posibil ca această femeie să-L fi văzut pe Domnul Isus, însă fără să realizeze cine este. Frumusețea textului arată că Mântuitorul ne cunoaște și ne privește chiar atunci când nu realizăm prezența și ajutorul Său.
Isus o înțelege – I S-a făcut milă de ea (vs.13) Cuvântul grecesc care descrie mila Domnului Isus surprinde cele mai adânci game ale sentimentelor de compasiune și reprezintă acea disponibilitate de a suferi împreună cu cel în cauză. Puține lucruri demonstrează mai adânc umanitatea Domnului Isus decât compasiunea sa dovedită în cele mai negre situații ale semenilor Săi. O scenă similară a compasiunii este descrisă în casa din Betania în momentul morții prietenului Său, Lazăr. (Ioan 11:33).
ACTUL MINUNII
Isus se apropie și se atinge de raclă – Apoi S-a apropiat si S-a atins de raclă (vs.14). Din punct de vedere ceremonial, prezența Domnului Isus în apropierea unui cadavru era privită ca o sursă de întinăciune. Într-n astfel de context, cel întinat trebuia să se curățească timp de 7 zile. (Numeri 19:11 – 22). În ciuda ritualului evreiesc, Domnul Isus se apropie de coretegiul funerar, și chiar îl oprește, întrucât El nu este întinat de moarte, ci restaurează viața. Atingerea de raclă nu este una profanatoare ci una dătătorare de viață.
Domnul Isus poruncește viața asupra morții – El a zis: „Tinerelule, scoala-te, iti spun! (vs.14) Cuvintele poruncitoare rostite de Domnului Isus într-un astfel de context par a fi nepotrivite. (mamei mortului îi spune să nu plângă, iar mortului îi poruncește ulterior să se trezească). Ambele porunci din punct de vedere omenesc sunt imposibil de îndeplinit. Dar, niciodată Dumnezeu nu a poruncit ceva ce nu se poate și îndeplini.
Spre deosebire de minunile profeților vechi testamentari (spre deosebire de învierile realizate de Dumnezeu prin profetul Ilie și apoi Elisei), Domnul Isus nu rostește nici o rugăciune și nici nu realizează un anumit ritual. Simpla rostire a poruncii, îl aduce la viață pe cel decedat.
Domnul Isus își dovedește puterea Lui neasemuită – Mortul a sezut in capul oaselor si a inceput sa vorbeasca (vs.15) La auzul poruncii de viață cel decedat este adus la viață instantaneu, fapt ce relevă puterea deosebită a rostirii divine. Același cuvânt care a declarat să fie lumină și prin care întreaga lume a fost adusă în existență era același cuvânt care a rostit viața asupra tânărului decedat.
Domnul Isus își manifestă compasiunea – Isus l-a dat înapoi maicii lui. (vs.15) Nu doar că mortul a fost adus la viață, ci potrivit Evanghelistului Luca acesta a fost redat mamei sale. Astfel, o procesiune funebră se transformă într-o procesiune a bucuriei.
REZULTATUL MINUNII
Umire și frică – Toți au fost cuprinși de frică (vs.16) Deși Domnul Isus a săvârșit multe alte minuni, puterea de a învia morții făcea trimitere la ultimul eveniment asemănător prezentat în scripturile vechi testamentare – învierea realizată de Dumnezeu prin profetul Elisei (2 Regi 4:18)
Închinare și proclamare – slăveau pe Dumnezeu – Un mare proroc S-a ridicat între noi; și Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.” Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea și prin toate împrejurimile. (vs.16, 17)
Aspecte teologice și aplicații:
COMPASIUNEA DOMNULUI ISUS
Pasajul conține unele dintre cele mai frumoase atitudini și cuvinte dumnezeiești: (13. Domnului, cand a vazut-o, I S-a facut mila de ea si i-a zis: „Nu plange!”). De fiecare dată când Mântuitorul s-a aflat în fața suferinței umane, nu s-a arătat indiferent, ci și-a asumat suferința și a transformat-o.
SUVERANITATEA DOMNULUI ISUS
Nu întâmplător Domnul Isus ajunge în fața coretegiului funerar chiar atunci când acesta se deplasa spre groapă. Potrivit rânduielii evreiești, defunctul, din cauza climei locului, trebuia să fie îngropat în ziua decesului. Cu alte cuvinte, tânărul murise undeva dimineața, exact în momentul în care Domnul Isus și-a plănuit călătoria spre Nain. Textul surprinde suveranitatea lui Dumnezeu asupra fiecărei încercări din viața umană.
În același timp textul arată planul lui Dumnezeu care nu este determinat de acțiunile umane. Dacă în Capernaum Domnul Isus a vindecat robul sutașului ca urmare a rugăminții acestuia, învierea fiului văduvei se face independent de acțiunile omenești.
AUTORITATEA DOMNULUI ISUS ASUPRA MORȚII
De fiecare dată când Domnul Isus asistă la o scenă a morții, singura Lui predică se concentrează în câteva cuvinte dătătoare de viață. În trei ocazii, în Evanghelii, Domnul Isus se intersectează cu moartea însă de fiecare dată procesul morții se reversează întrucât El este Învierea și Viața. (ex. Învierea fetei de 12 ani, învierea fiului văduvei, învierea lui Lazăr).
DOVADA MESIANITĂȚII DOMNULUI ISUS
Întâmplarea învierii se încheie cu această proclamare a identității Domnului Isus. Textul se încheie cu o invitație în a ne alătura grupului de închinători și proclamatori a lucrării lui Dumnezeu printre oameni.
Întrebări pentru discuție:
- În ce fel am putea să ne arătăm compasiunea față de suferințele oamenilor?
- Care ar trebui să fie reacția și atudinea creștinilor față de moarte și față de serviciile de înmormântare?
- În ce fel ar trebui proclamată persoana și lucrarea lui Hristos în serviciile de înmormântare?
- În ce fel și-a dovedit Domnul Isus mesianitatea în contextul învierii fiiului văduvei din Nain?
Radu Cimpean, membru al echipei de redactare a Calendarului de studiu 2015
