Tema: Isus vindecă un lepros
Text: Marcu 1:40-45
Verset de aur: Marcu 1:41. Lui Isus I s-a facut mila de el, a intins mana, S-a atins de el si i-a zis: „Da, voiesc, fii curatat!”
Idea centrală: Domnului Isus își dovedește atât autoritatea supremă prin tămăduirea unei boli incurabile cât și dragostea supremă prin milă arătată unei persoane respinse de întreaga societate.
Explicații contextuale:
Evanghelistul Marcu își începe scrierea prezentându-L pe Domnul Isus ca Salvatorul care va elibera omenirea de păcate. Într-o formă condensată, încă din primul capitol, Evanghelia după Marcu declară autoritatea lui Hristos asupra întregului univers, autoritate confirmată de Tatăl la botez și dovedită de minunile Mântuitorului asupra bolilor și demonilor. În calea lucrării mântuitoare, nici o boală și nici un demon nu-I poate sta împotrivă.
Până la acest pasaj, acțiunile Domnului Isus au fost desfășurate în mijlocul mulțimilor, însă începând cu versetul 40 Scriptura atrage atenția asupra unui eveniment individual al vindecării unui lepros. În altă ordine de idei, deși lucrarea Domnului Isus este publică, impactul acesteia se consumă la nivel individual.
Un lepros se apropie de Domnul Isus, cerându-i milă în cel mai smerit mod posibil. Adânc mișcat de starea leprosului, care în acele zile era izolat de societate considerat fiind necurat,Mântuitorul alege să se atingă de El, oferindu-i vindecarea solicitată.
Aspecte teologice și aplicații
Minunea curățirii leprosului scoate în evidență următoarele idei:
Caracterul iubitor al Domnului Isus. Mântuitorul nu respinge pe nimeni, indiferent cine ar fi
Leprosii, în zilele Domnului Isus erau persoane de evitat și trăiau în comunități la marginea așezămintelor omenești. Când ajungeau în preajma colectivităților trebuiau să strige în permanență necurat, necurat. Erau oameni care trăiau o adevărata dramă personală, fiind afectați din punct de vedere fizic, emoțional, social și spiritual. Leprosul din Marcu 1, dă dovadă de mult curaj înfruntând ostracizările vremii câutându-L pe Hristos. Leprosul nu a pus la îndoială capacitatea de vindecare a Domnului Isus, ci frământarea acestuia avea de a face cu disponibilitatea Mântuitorului de vindecare. (Daca vrei, poti sa ma cureti). Incertitudinea leprosului se spulberă în fața atitudinii pline de milă a Domnului Isus. Răspunsul și mai apoi acțiunea lui Hristos reliefează inima iubitoare și plină de bunăvoință.
Puterea de curăție a Domnului Isus, chiar în situații aparent imposibile
În toată istoria scripturală a evreilor a existat un singur caz de vindecare de lepră, cel al sorei lui Moise, Maria. (Numeri 12:10-15). Lepra reprezenta o situație fără de scăpare cu șanse extrem de mici de vindecare. Cu toate că lepra reprezenta cea mai degradantă stare, prezența Domnului Isus restaurează ființa afectată de această boală. Potrivit cuvântului cheie din Marcu, îndată, l-a lasat lepra, întrucât nici demonii, nici moartea și nici lepra nu pot opri lucrarea lui Dumnezeu.
Asumarea situației umane și restaurarea ei
Potrivit evanghelistului Marcu, Domnului Isus îi face placere să-i atingă pe cei aflați în grea suferință. În evanghelie sunt cel puțin 8 astfel de atingeri a celor aflați în nevoi (1:31,1:41, 5:41, 6:5, 7:33, 8:23, 9:36 9:27), încă nici una dintre acestea nu pare a fi atât de șocantă precum cea din capitolul 1:41.
Din punct de vedere ceremonial iudaic, nimeni nu avea voie să se atingă de un lepros, întrucât devenea necurat. Totuși, spre deosebire de alte vindecări în care Domnul Isus le-a înfăptuit prin puterea cuvântului rostit, în cazul leprosului El alege să se atingă de acesta. Felul în care Domnul Isus îl vindecă pe lepros evidențiază la un nivel mult mai adânc lucrarea substiționară mântuitoare. Imaginea vindecării leprosului reprezintă în mod simbolic ceea ce Hristos a făcut pentru noi la cruce. (2 Cor.5:21)
Dovedirea identității mesianice.
În urma vindecării, Domnul Isus îl trimite pe lepros să se arate preoților. Dincolo de dorința de a împlini cerințele legii prezentate în Levitic 13, trimiterea leprosului înaintea preoților avea și o altă conotație. Deoarece cazurile de vindecare în urma leprei erau extrem de puține, această minune trebuie să fie certificatul de validare a mesianității Domnului Isus înaintea lumii religioase iudaice. Preoții, în urma constatării vindecării leprosului, ar fi trebuit să fie gata să accepte lucrarea publică a Domnului Isus.
Întrebări pentru discuție:
- Ce fel de atitudine ar trebui să avem față de ostracizații vremurilor noastre?
- Care sunt acele persoane greu de iubit și greu de atins?
- De ce i-a interzis Mântuitorul leprosului să spună altora, în afară de preoți, despre vindecarea sa?
- Care este scopul suprem în vindecările săvârșite de Domnul Isus?
Radu Cimpean, membru al echipei de redactare a Calendarului de studiu 2015
Naaman nu făcea parte din poporul evreu.
Naaman, generalul, nu a fost vindecat de lepra?