Mai 2014
Data: 31 Mai
Tema: Pogorârea Duhului Sfânt
Text: Fapte 2:1-21
Verset de aur: Fapte 1:8 “Ci voi veți primi o putere, când se va pogorâ Duhul Sfânt peste voi, și-mi veți fi martori în Ierusalim, în toata Iudeea, în Samaria și pînă la marginile pământului.”
Ideea centrală: Prin credința în Isus Hristos și prin puterea Duhului Sfânt, biserica poate fi cel mai puternic agent de schimbare în lume.
Scopul lectiei: Este important să ințelegem cele mai importante lucruri despre Cincizecime, pentru a înțelege persoana și lucrarea Duhului Sfânt în biserică, în viața celor credincioși și în lume.
Introducere
Capitolul 2 din cartea Faptele Apostolilor înregistrează un eveniment deosebit de important, ce constituie punctul culminant spre care s-au concentrat profețiile Vechiului Testament, pogorârea Duhului Sfânt, momentul nașterii Bisericii creștine.
Explicaţii contextuale si exegetice:
Cartea Faptele Apostolilor este continuarea istorică a celor patru Evanghelii și formează fundalul și cadrul pentru majoritatea scrierilor apostolului Pavel. Nu întamplător această carte este plasată în Biblie între evanghelii și epistole. Faptele Apostolilor le oferă creștinilor informații de bază despre biserica primară și marchează tranziția de la lucrarea locală a lui Dumnezeu printre evrei la întemeierea Bisericii sale universale. Cartea începe cu un scurt sumar al ultimelor zile ale lui Isus Hristos pe pământ, împreună cu ucenicii săi, înalțarea lui la cer și o scurtă relatare despre înlocuirea lui Iuda Iscarioteanul, pentru ca apoi Luca, autorul cărtii, să treacă rapid la subiectul dominant al cărtii, răspândirea evangheliei și creșterea bisericii.
Sărbătoarea Cincizecimii, scoasă în evidență de pogorârea Duhului Sfânt (2:1-13) și de predica plină de putere a apostolului Petru (2:14-42), marchează începutul bisericii. Sarbatoarea Cincizecimii era o sarbatoare anuală cu pelerinaj, care urma sărbătorii primelor roade la șapte săptămâni, motiv pentru care se mai numea și sărbătoarea Săptămânilor (cf. Levitic 23:15-22). Numele “Cincizecime” derivă de la un cuvânt grecesc care înseamnă cincizeci, pentru că era a cincizecea zi după Sărbătoarea primelor roade. (Levitic 23:16)
(2:1-13) Pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime
Duhul Sfânt s-a pogorat peste evrei și neamuri, prezenți la Ierusalim la această sărbătoare. Aceasta a fost împlinirea cuvintelor lui Ioan Botezatorul cu privire la botezul cu Duhul Sfânt și cu foc (cf. Luca 3:16) și a profeției lui Ioel cu privire la revărsarea Duhului Sfânt (cf. Ioel 2:28-29).
De ce limbi ca de foc? Limbile simbolizează vorbirea și comunicarea evangheliei. Focul simbolizează prezența purificatoare a lui Dumnezeu. Pe Muntele Sinai Dumnezeu a confirmat validitatea legii Vechiului Testament prin focul care s-a coborât din cer. La Cincizecime Dumnezeu a confirmat validitatea lucrării Duhului Sfânt prin limbile ca de foc. Pe Muntele Sinai focul s-a coborât într-un singur loc, la Cincizecime focul s-a coborât asupra multor credincioși, simbolizând că prezența lui Dumnezeu este accesibilă tuturor celor ce cred în El. La sarbatoarea cincizecimii din Ierusalim erau tot felul de oameni, de diferite naționalități, de diferite limbi. (2:9-11). Aspectul care iese în evidență în mod clar, este uimitoarea unitate produsă de Duhul Sfânt prin sudarea laolaltă a celor credincioși ca mădulare ale trupului lui Hristos. In ziua cincizecimii, vâjâitul acela de vânt și limbile de foc atrag atenția în mod special asupra botezului cu Duhul Sfânt în unitatea trupului, la inaugurarea bisericii. Un lucru deosebit, accentuat la Cincizecime este acesta: Isus Hristos a sfârșit lucrarea de mântuire și a înviat ca să devină cap al Bisericii. Biserica devine trupul Lui, iar Duhul este dat ca să umple trupul. Umplerea cu Duhul Sfânt este separată de botezul cu Duhul Sfânt. Botezul cu Duhul Sfânt este o experiență unică pentru fiecare credincios în momentul mântuirii (cf. Fate 11:15-16; Romani 6:3; 1 Cor. 12:13; Col. 2:12.) dar umplerea cu Duhul Sfânt poste avesa loc și în alte ocazii după mântuire. (cf. Fapte 4:8; 31; 6:3, 5; 7:55; 9:17; 13:9, 52).
(2:14-21) Predica de la Cincizecime
Predica lui Petru are o temă fundamentală: Isus este Mesia și Domnul (v.36). El accentuează în predica lui, cele mai importante motive pentru care cei din audiență ar trebui să asculte mărturia celor credincioși. El începe prin a argumenta că evenimentul la care aceștia sunt martori reprezintă o împlinire a profetței din Vechiul Testament. (v.15-21) Apoi le vorbește despre lucrările lui Isus Hristos și învierea lui, care atestă că El este Mesia (v. 22-32). In finalul predicii, el arată că Isus Hristos, Mesia cel glorificat, a turnat Duhul Sfânt care poate transforma și viețile lor (v.33-36). Versetele 37-40 conțin aplicația predicii lui Petru. Lucrarea de convingere a Duhului (cf. Ioan 16:8-11) în inima lor a fost deosebită.
Aplicatii:
- Noi biserici creștine continuă să se formeze în lume. Prin credința în Isus Hristos și prin puterea Duhului Sfânt ele pot schimba lumea.
- Pogorârea Duhului Sfânt demostrează că nașterea și lucrarea bisericii în lume sunt supranaturale.
- Duhul Sfânt ne dă motivația, energia și puterea de a duce vestea bună a evangheliei în toată lumea.
- Creștinismul nu se limitează doar la anumite rase. Isus Hristos oferă mântuirea tuturor oamenilor. indifferent de rasă și naționalitate.
Întrebări pentru discutii:
- Dumnezeu și-a manifestat prezența în mijlocul grupului de credincioși adunați la sărbatoarea Cincizecimii, la Ierusalim, într-un mod spectaculos. (Fapte 2:2-4) Ai dori să ți se descopere Dumnezeu în astfel de moduri? Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce?
- De ce sunt menționate toate locurile din care proveneau pelerinii de la Ierusalim cu ocazia Cincizecimii? (Fapte 2: 7, 8)
- Care este locul tău în planul lui Dumnezeu de răspândire a Evangheliei în toată lumea?
- Cum ne ajută Duhul Sfânt în mărturisirea Evangheliei?
