14 iunie 2015
Cei doi datornici – Luca 7:36-50
– aceasta este o parabolă juridică, care are o extensie în versetele 44-46
– iertarea este o eliberare
– putem vedea în contextul acestei parabole asocierea lui Isus cu păcătoșii, deși era în casa unui fariseu
– fariseul nu era obligat să-i spele picioarele lui Isus, să-l ungă cu ulei, și să-l salute cu un sărut, dar putea să-i pună la îndemână lui Isus apă să-și spele picioarele; dacă l-ar fi sărutat ar fi arătat respect și umilință
– a-i unge picioarele lui Isus, a i le săruta, și a le șterge cu părul capului pune audiența într-o situație foarte inconfortabilă; aceste fapte ale unei femei față de un bărbat sunt extreme
– despletirea părului în public era atât un act seducător, cât și unul care arată devotament, jale
– pentru farisei, adesea luarea mesei era o ocazie pentru studiu cu alții pe care îi considerau puri; faptul că Isus o lasă pe femeia păcătoasă să-l atingă provoacă indignare pentru fariseu
– un dinar era echivalentul unei zile de lucru pentru un lucrător
– Isus a mai fost invitat și cu alte ocazii de către farisei să mănânce împreună (Luca 11.37; 14.1)
– faptul că femeia avea la ea mirul ea a venit cu intenția de a-l unge pe Isus; identitatea ei ne este necunoscută, știm că era o femeie păcătoasă
– femeia plânge și lacrimile ei îi stropesc picioarele lui Isus; acest fapt face ca părul despletit și sărutarea picioarelor lui Isus să fie înțelese în contextul jalei și devotamentului
– pentru că Isus îi permite femeii să facă aceste lucruri, el, în ochii fariseului Simon, nu poate fi un profet; pentru Isus sfințenia este mai puternică și mai contagioasă decât pângărirea
– Isus este un profet pentru că știe ce se întâmplă în inima fariseului și în sufletul femeii păcătoase
– fariseul crede că este curat, iar femeia păcătoasă, pe când el este neglijent, iar femeia este iertată
– Isus le spune o parabolă despre iertare; Dumnezeu iartă fără plată, iar cel iertat iubește mult
– recunoștința nu este automată
– această parabolă exprimă harul și bunătatea lui Dumnezeu
– cămătarul îl reprezintă pe Dumnezeu, iar datoriile sunt păcatele, iertarea datoriilor este iertarea păcatelor; femeia corespunde celui cu datoria mai mare, iar Simon celui cu datoria mai mică
– o parabolă care se termină cu o întrebare: „Care dintre ei îl va iubi mai mult?“
– răspunsul este evident, dar atunci când îl dă, Simon oferă o nouă pistă de discuție în care el devine subiectul principal analizat de Isus
– faptele lui Simon sunt comparate cu ale femeii; el nu s-a îngrijit de Isus, pe când ea a fost extravagantă în dragostea ei față de el
– iertarea este sursa dragostei acestei femei; pentru că i s-a iertat mult, iubește mult
[Notițe adaptate după studiul lui Snodgrass, Kline R.. Stories with Intent, A Comprehensive Guide to the Parables of Jesus. Grand Rapids: Eerdmans, 2008.]
