Data: 12 aprilie 2015
Tema: Învierea Domnului
Text: Ioan 20:1-18
Verset de aur: Ioan 20:18
Ideea centrală: Învierea lui Isus este certificată de mărturia celor prezenți, de detaliile aparent nesemnificative și de puterile cerești.
Explicaţii contextuale și exegetice:
Dacă Evanghelia după Ioan s-ar fi încheiat la capitolul 19 am fi avut în fața ochilor un text absolut normal; toate biografiile oamenilor se încheie la moarte. Diferența dintre o biografie și Evanghelia după Ioan este că în timp ce o biografie redă viața unui om, Evanghelia ne spune istoria vieții lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, iar un astfel de text nu poate și nu trebuie să se încheie la mormânt. Isus, Fiul lui Dumnezeu a înviat și este viu în vecii vecilor, iar ultimele capitole din Evanghelia după Ioan redau acest eveniment unic.
Capitolul 20 descrie o serie de evenimente care au avut loc în ziua de duminică, cu excepția versetelor 30-31. În aceste versete este descrisă o succesiune de evenimente care redau sumar ceea ce s-a întâmplat în acea memorabilă zi de duminică.
Maria Magdalena ajunge la mormânt unde descoperă că piatra care sigila mormântul fusese mutată. Anterior, pe drumul spre mormânt citim din evangheliile sinoptice că femeile care mergeau spre mormânt erau îngrijorate cu privire la greutatea pietrei și la posibilitatea de a folosi mirodeniile pentru îmbălsămarea trupului.
Contextul istoric ne ajută să înțelegem cele doup motive de îngrijorare: (1.) greutatea pietrei care le bloca accesul. Dar aceasta era, se pare, cea mai mică problemă; (2.) un decret din timpul Împăratului Claudiu descoperit la Nazaret stipula foarte clar că persoanele care distrugeau mormintele sau rupeau sigiliile ori furau trupurile depuse în morminte erau pedepsite cu moartea. Prin urmare, femeile, înainte de a ajunge la mormânt își puneau problema legalității accesului, iar după ce au ajuns acolo s-au văzut puse în fața riscului de a fi acuzate de furt.
În versetele următoare ni se spune că Maria a anunțat rapid ucenicii cu privire la acest fapt. Pentru ca mărturia mormântului gol să fie luată în seamă în fața instanțelor de judecată trebuia ca mărturia să vin din partea a doi bărbați. Mărturia femeilor era inacceptabilă (Deut. 19:15). Astfel, Petru și ucenicul pe care-L iubea Isus au fugit la mormânt unde Ioan ne spune că au văzut hainele mortuare pe jos, iar ștergarul folosit pentru înfășurarea capului lui Isus era pus deoparte.
Care poate fi semnificația acestui detaliu? Acest detaliu pare a avea în primul rând un rol apologetic. În primul secol, ca de altfel și în zilele noastre, a circulat teoria conform căreia trupul lui Isus ar fi fost furat. Ori, dacă cineva ar fi furat trupul, în graba cu care s-ar fi desfășurat lucrurile nu s-ar mai fi preocupat de asezarea prosopului separat de celelalte haine. În plus, citim în Evangheliile sinoptice că la momentul îngropării s-au folosit numeroase mirodenii foarte scumpe. Ori, hoții nu ar fi lăsat în urmă acele mirodenii foarte valoroase dacă ar fi să admitem teoria furtului trupului. Ele puteau fi valorificate foarte ușor.
Isus s-a lepădat de hainele funerare pur și simplu pentru că era viu! Nu mai putea sta înfășurat în ele. Doar că Petru nu a înțeles acest lucru pe moment. În cazul lui Ioan, situația pare să fie ușor diferită: „a văzut și a crezut”. În plus, prezenta îngerilor la mormânt este un indiciu puternic al faptului că în dimineața Învierii au fost implicate puteri cerești. Dumnezeu, nu hoții, a ridicat trupul din mormânt.
În partea a doua a textului vedem că în momentul în care Maria se întâlnește cu Isus, aceasta nu își recunoaște Învățătorul. Abia după ce Îi aude glasul Îl recunoaște. Poate fi aceasta o trimitere discretă la textul din Ioan 10:3-4 în care evanghelistul afirmă că oile Îl cunosc pe Păstor după voce? Acest lucru nu poate fi exclus.
Urmează apoi un dialog interesant în care Maria Îl îmbrățișează pe Isus. Teologii au spus că acest gen de contact fizic este modul principal în care omul din această lume conștientizează realitatea imediată. Dar întâlnirea și contactul cu Isus cel Înviat are loc în alt plan, în cel spiritual, cel al credinței în Cuvânt sau Duh.
Aplicaţii
Zi de zi suntem puși în situația de a proclama mesajul Învierii celor necredincioși. Adesea ne confruntăm cu scepticism, alteori cu batjocură, iar uneori cu ignorarea acestui adevăr. Dacă privim la experiența Mariei vedem că nici ea nu a fost crezută inițial. Apoi, în timp, ucenicii au acceptat mesajul ei. Mântuitorul nostru ne învață să proclamăm adevărul în ciuda opoziției și să lăsăm acest adevăr să de reveleze oamenilor.
De asemenea, putem vedea cum detalii aparent nesemnificative pot avea un rol semnificativ în înțelegerea mesajului de ansamblu. detaliile pe care Ioan le oferă cu privire la ștergarul pus deoparte ne ajută să înțelegem mai clar că Isus chiar a înviat și nu este vorba despre un furt al trupului Mântuitorului. Toate elementele din Scriptură puse cap la cap oferă o imagine de ansamblu amplă și utilă în ceea ce privește veridicitatea relatărilor Bibliei.
În versetul 18 ni se spune că Maria, după ce L-a întâlnit pe Domnul a avut o singură misiune: aceea de a face cunoscut ceea ce a experimentat.
Întrebări pentru discuţii:
1. De ce credeți că au simțit ucenicii nevoia de a verifica spusele Mariei?
2. Care credeți că este rolul mențiunii punerii deoparte a prosopului folosit pentru acoperirea feței lui Isus?
3. Cum ar trebui să reacționăm când oamenii nu vor să creadă mesajul pe care îl mărturisim?
4. Poți crede ceva ce vezi cu ochii tăi? Sau credința înseamnă mai mult decât a vedea?
Păstor Ruben Ologeanu
Echipa de redactare a Calendarului de Studiu 2015
