Ianuarie 2015
Tema generală a lunii Ianuarie: Pildele Domnului Isus
Data: 11 Ianuarie
Tema: Casa zidită pe stâncă și casa zidită pe nisip
Text: Matei 7:24-27; Luca 6:47-49
Verset de aur: Matei 7:24
Ideea centrală: Ascultarea de Domnul este dovada maturității spirituale a credinciosului și apartenența lui la Împărăția lui Dumnezeu
Explicaţii contextuale și exegetice:
Și în această a doua lecție din luna ianuarie rămânem în contextul Predicii de pe munte, în ambele evanghelii de unde sunt selectate textele noastre. Apartenența la Împărăția lui Dumnezeu este determinată de ascultarea de cuvintele Domnului Isus. Mântuitorul vine cu o avertizare.
Matei 7:24-27
A fi parte din împărăția lui Dumnezeu nu este confirmată în mod declarative, ci faptic (Matei 7:21). Declarațiile personale sunt inutile. Evaluarea este făcută de Domnul în baza împlinirii sau nu a voii lui Dumnezeu. Dumnezeu nu va fi impresionat de anumite lucrări făcute, care, cu siguranță, i-au impresionat pe cei ce le-au văzut. El nu Se lasă impresionat de minuni, exorcizări sau profeții, dacă într-adevăr acestea au avut loc (Matei 7:22). Cei care nu fac voia lui Dumnezeu nu sunt credibili. Repudierea acestor oameni este directă și dureroasă (Matei 7:23a). Mai mult, ceea ce păreau a fi fapte bune au fost evaluate de Domnul ca fiind fărădelege (Matei 7:23b).
Domnul folosește o imagine banală pentru a ilustra un lucru esențial. Ascultarea/neascultarea de Domnul și rezultatele ascultării/neascultării sunt la fel de evidente ca și acțiunea unui om, care poate fi oricine, de a-și construi o casă. În mod evident, omul înțelept, care judecă în mod logic și corect lucrurile își zidește casa pe un loc solid, poate chiar înalt. Un om neînțelept nu-și alege bine locul pe care-și va construe casa. Omul înțelept încearcă să evite problemele sau lucrurile care i-ar putea afecta casa. Un om neînțelept nu este capabil să evalueze pericolele sau refuză să le ia în considerare. Domnul Isus pune semnul egal între ascultarea de Domnul și înțelepciune sau maturitate spirituală.
Luca 6:47-49
Și în Luca este vorba despre pericolul înșelării de a fi sau a nu fi parte din Împărăția lui Dumnezeu, dar aici Domnul este și mai direct (Luca 6:46). La fel ca în Evanghelia după Matei, înainte de pasajul nostru este vorba de modul în care putem identifica autenticitatea unui om credincios la fel cum pomul poate fi cunoscut după rodul lui (Luca 6:43-44). La fel oamenii sunt cunoscuți corect după modul în care se raportează la voia lui Dumnezeu, ascultându-L sau neascultându-L. Evanghelistul Luca adaugă elemente noi textului: elemente dinamice. Aici Domnul Isus dorește să evidențieze decizia pe care trebuie să o ia un om, sau orice om, care vine la El, ascultă cuvintele Lui și împlinește cuvintele Lui. Aceasta este ordinea firească a lucrurilor care trebuie să se întâmple în viața unui ucenic care se apropie de Domnul.
Aplicații
Domnul Isus este foarte clar în mesajul pe care dorește să-l transmită. Există o legătură logică și necesară între a asculta cuvintele Domnului Isus și a le împlini. Ascultarea cu simțul auzului și ascultarea cu faptele sunt inseparabile în Împărăția lui Dumnezeu. A le disocia înseamnă a fi neînțelept, a fi ca omul care nu are cunoștințele elementare, care nu poate înțelege pericolele și nu este capabil să ia decizii bune pentru a le evita. Rezultatul este prăbușirea casei. Un om care înțelege relația dintre cele două tipuri de ascultare este un om înțelept, care are o bază solidă pentru deciziile sale, este protejat atunci când vin pericolele, iar casa, chiar dacă este puternic lovită, rezistă.
Tema ascultării și a neascultării este mereu prezentă pe tot parcursul Scripturii. Problema mare a poporului Israel de-a lungul istoriei lui a fost refuzul de a se supune ascultării de Domnul. Deși probabil Domnul Isus nu avea în vedere acest aspect în mod direct în textele noastre, el este o realitate în istoria biblică. Credincioșii Împărăției nu trebuie să cadă în aceeași greșeală.
Modul în care Domnul Isus pune problema în ambele pasaje este unul personal. El folosește de mai multe ori pronumele personal la persoana întâi, numărul singular, referindu-Se la Sine: spune Eu, vine la Mine, cuvintele Mele, voia Tatălui Meu. Acultarea de Domnul este o problemă personală atât pentru oameni (pentru ucenici), cât și pentru Domnul. Mântuitorul privește problema aceasta cât se poate de personal, la fel ar trebui să o privească și ucenicii.
Singura diferență între un om înțelept și unul neînțelept este temelia (stâncă sau nisip/pământ) pe care zidește, iar temelia este ascultarea sau neascultarea de Domnul. Condițiile sunt aceleași, pericolele sunt aceleași, dar rezultatele sunt diferite.
Întrebări pentru discuții:
De ce folosește Domnul Isus în predicile Sale imagini atât de uzuale?
Cum stabilim maturitatea spirituală sau înțelepciunea unui om?
Cum ne putem asigura că ascultăm de Domnul și că suntem credincioși maturi/înțelepți?
Pe cine avea în vedere Domnul Isus când a spus aceste cuvinte?
Care ar fi azi provocările credincioșilor de a nu-L asculta pe Domnul?
Asist. drd. Teodor Ioan Colda, teocolda@yahoo.com
Membru al echipei de redactare a Calendarului de Studiu 2015
