Data: 23 Noiembrie 2014
Tema: Misiunea bisericilor din diaspora
Text: Fapte 15:7-32, 8:1-4, Ier.29:7
Verset de aur: Ieremia 29:7 Urmăriţi binele cetăţii, în care v’am dus în robie, şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentrucă fericirea voastră atîrnă de fericirea ei!
Ideea centrală: Lucrarea de misiune a bisericilor din diaspora
Explicaţii contextuale și exegetice:
Cartea Faptele Apostolilor este o istorie a bisericii, o mărturie a extinderii creștinismului în lume. Dumnezeu nu a avut în vedere ca destinatarii mântuirii să fie doar poporul Israel, ci încă din Vechiul Testament Dumnezeu a avut în vedere toți oamenii. Astfel că Dumnezeu a îngăduit ca inclusiv Israel, dar și Biserica de la Ierusalim (F.A.8:1-4), să fie împrăștiată printre națiunile pământului. Diaspora însemnă această împrăștiere fiind traducerea cuvântului din limba greacă diaspeiro care înseamnă a împrăștia. Conform planului lui Dumnezeu mărturia bisericii se mută începând din Fapte 8 în Samaria, și capitolele 8-12 ne vorbesc despre o perioada de tranziție în viața bisericii caracterizată de : a) centrul activității religioase se mută de la Ierusalim la Antiohia; b) mesajul Evangheliei este împărtășit nu doar evreilor, dar și samaritenilor și apoi tuturor neamurilor; c) slujirea lui Petru devine din ce mai puțin vizibilă, pe când Pavel devine slujitorul principal în această tranziție. Această lărgire a misiunii bisericii aduce cu sine și conflicte de natură teologică, formală care alunecă spre latura relațională. Capitolul 15 devine punctul culminant a acestui conflict, aducând cu sine o analiza a cauzelor conflictului, dar și soluții pentru funcționarea biserii între neamuri. Această criză teologică este rezolvată prin trei cuvântări cea a lui Petru (Fapt.15:7-11), cea a lui Pavel şi Barnaba (Fapt.15:12), cât şi cea a lui Iacov (Fapt.15:13-21), prezbiterul Bisericii din Ierusalim.
În baza a ceea ce Dumnezeu a făcut şi evidenţelor Sfintelor Scripturi, în numele Bisericii şi a apostolilor, se formulează şi se comunică decizia Consiliului, şi anume să nu se pună alte greutăţi acelor dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu, ci să li se scrie să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate şi de sânge (Fapt.15:19-20). Acestea constituie limitele unei contextualizări autentice a mesajului Evangheliei în ceea ce priveşte aspectele exterioare care nu au o specificare teologică clară. Biserica şi credinciosul nu trebuie să facă nimic care să conducă la idolatrie, la imoralitate, la ofensă culturală şi nimic care să fie împotriva vieţii.
Aplicații / considerente misiologice:
Misiunea lui Dumnezeu în lume nu are ca destinatari o singură națiune, ci un popor format din credincioși din toate națiunile. Chiar dacă lucrarea bisericii este îndreptată cu precădere spre slujirea celor cu care împărtășim aceeași naționalitate și cultură, misiunea bisericii nu trebuie să se rezume doar la propovăduirea Evangheliei celor din națiunea noastră, ci trebuie să fim deschiși să slujim și altor grupuri etnice și naționale.
Biserica în diaspora trebuie să predice Evanghelia Domnului Isus Christos și nu să cheme oamenii la o convertire culturală. Evanghelizarea este slujba noastră, nu culturalizarea.
Modul de slujire a bisericii din diaspora este diferită de slujirea bisericii din țara de origine. Noi nu suntem chemați să multiplicăm ”biserica din Ierusalim”, ci să ducem principiile universale ale Cuvântului și să le comunicăm în modul adecvat contextului national al țării în care ne aflăm.
Întrebări pentru discuții:
Ce face biserica dumneavoastră în a duce Evanghelia dincolo de granițele naționale și culturale?
Cum ar putea să slujească bisericile române din diaspora oamenilor din națiunea unde se află pentru o vreme?
Cum ar putea biserica din diaspora rezolva aspectele legate de bariele lingvistice în cadrul serviciilor divine?
În ce fel ar putea bisericile din România ajuta bisericile care se află în diaspora?
Daniel Fodorean, danielfodorean@gmail.com
Membru al echipei de redactare a Calendarului de Studiu 2014
