Data: 2 Noiembrie
Tema: Dumnezeu caută un om pentru lucrarea Lui națională
Text: Geneza 12:1-2, Ezechiel 22:29-30;
Verset de aur: Ezechiel 22:29a. Caut printre ei un om care să înalțe un zi și să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru țară, ca să n-o nimicesc.
Ideea centrală: Binecuvântat pentru a fi o binecuvântare pentru națiune
Explicaţii contextuale și exegetice:
Chemarea patiarhului Avraam are loc în contextul vitregit al unui pământ corupt de păcat. Geneza 10:32 sumarizează neamurile care s-au raspândit pe fața pământului, textul fiind cunoscut în lumea comentariilor Vechiului Testament ca Tabelul națiunilor. În total, Geneza 10 prezinta 70 de nume, cifră care poate simboliza întregul desăvârșit care urmau în final să se unească într-o revoltă împotriva lui Dumnezeu, revoltă prezentată în Geneza 11. În acest capitol se creionează rebeliunea omului față de Creator, atât prin sfidarea poruncii de răspândire pe întreg cuprinsul pământului cât și prin dorința de independență față de Făcător. Răspunsul lui Dumnezeu față de rebeliunea continuă a omenirii îl constituie alegerea și chemarea unui om, cu care să încheie un legământ cu efecte pentru toate națiunile pământului. Conceptul idiomatic al națiunilor se referă potrivit Scripturii în primul rând la un grup de oameni de aceeași etnie. Astfel, prin Avraam toate etniile globului urmau să fie binecuvântate, începînd cu evreii și continuînd cu neamurile.
După pedeapsa potopului și încurcarea limbilor la Turnul Babel, Dumnezeu a decis să aducă un nou orizont omenirii. Persoana cheie pe care Creatorul a folosit-o în acest senariu a fost Avraam, patriarhul chemat din mijlocul păgânătății din Ur. (în această cetate dezvoltată dpdv cultural, oamenii se închinau în special lunii și altor zeități – Iosua 24:2 – Si a zis Iosua catre tot poporul: „Asa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: In vechime parintii vostri, Terah, tatal lui Avraam si tatal lui Nahor, au trait dincolo de rau (Eufrat) si slujeau la alti dumnezei.
Patriarhul Avraam este chemat să-și părăsească ținutul și să urmeze călăuzirea divină spre un alt ținut și spre formarea unui alt popor. Dumnezeu îi cere lui Avraam să-și părăsească țara și familia, două dintre cele mai puternice ancore ale indentității umane, promițându-I în schimb că-I va oferi o patrie și o familie nouă. In urma ascultării, Creatorul urma să-l binecuvinteze în mod abundent ca în final Avraam să se transforme într-un canal de binecuvântare pentru toți cei din jur.
Deși rolul lui Avraam depășește cadrul propriei familii, patriarhul scriptural dovedește în repetate rânduri o reală preocupare pentru cei din casa și neamul său. Deși oarecum este înșelat în alegeri de nepotul său Lot, Avraam este gata să-l salveze din mâinile cuceritorilor, pentru ca ulterior să negocieze cu Dumnezeu în rugăciune, salvarea cetății Sodoma unde locuia propriul nepot. Avraam a înțeles că binecuvântarea primită de la Dumnezeu îl motivează să fie la rândul său o binecuvântare, mai întâi pentru cei din neamul său, iar mai apoi pentru întreg pământul.
Aplicații / considerente misiologice:
Se poate spune că Geneza 12:1-3 prezintă într-un mod succint, sub formă profetică, dorința lui Dumnezeu de a oferi mântuire întregului pâmânt, prin Domnul Isus, sâmânța lui Avraam. Același text oferă câteva principii misionare de mare însemnătate. Avraam întruchipează strategia divină de lucru, prin care Dumnezeu alege un om, din care să formeze un popor, care să fie o binecuvântare și o mărturie pentru toate celelalte națiuni. Omul pe care Dumnezeu îl caută pentru a-l folosi în lucrarea Sa trebuie să fie caracterizat de însușiri speciale.
Chemarea divină presupune un răspuns din partea omului prin care să rezulte disponibilitatea necesară pentru îndeplinirea sarcinii lui Dumnezeu. Când Avraam a fost chemat să plece din țara sa, nici vârsta înaintată, nici condițiile neprielnice ale deșertului, nici necunoscutul, nu l-au împiedicat să răspundă promt solicitării divine. Același aspect al disponibilității apare și în cazul contextului profetului Ezechiel aflat în mijlocul unei națiuni infectate de păcat.
Credința puternică în Dumnezeu îl determină pe Avraam să părăsească mediul nociv al cetății Ur, fapt ce confirmă necesitatea separării de stilul de viață păgân pentru cel ce se lasă la dispoziția lui Dumnezeu.
Cel care dorește să fie o binecuvântare mai întâi pentru propriul popor iar mai apoi pentru întreaga lume se remarcă și prin spiritul de sacrificiu. La chemarea divină Avraam străbate aproximativ 1500 km din Ur până la Haran.
Întrebări pentru discuții:
De ce este așa de dificil pentru Dumnezeu să găsească un om care să stea în spărtură?
Ce piedici ne stau în față pentru a fi acei oameni pe care îi caută Dumnezeu?
În ce fel am putea demonstra disponibilitate pentru misiune națională?
Deși avem exemplul lui Avraam, de ce considerăm deseori că misiunea este datoria tinerilor?
Cât de mult sunt dispus să mijlocesc în rugăciune pentru cei din neamul meu care nu sunt mântuiți?
Dr. Radu Câmpeanu – Membru al echipei de redactare a explicatiilor pentru Calendarul de studiu biblic 2014
