Data: 16 Noiembrie 2014
Tema: Misiunea națională cere sacrificiu personal
Text: Evrei 11:24-40, Luca 2:25-38
Verset de aur: Evrei 11:39-40 Toţi aceştia, măcarcă au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuş n’au primit ce le fusese făgăduit; pentrucă Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n’ajungă ei la desăvîrşire fără noi.
Ideea centrală: Lucrarea de misiune națională cere sacrificiu personal atât din patea celor care fac misiune, cât și din partea celor care susțin misiunea
Explicaţii contextuale și exegetice:
Autorul epistolei către Evrei în capitolul 11 îi cheamă pe toți creștinii să umble prin credință. În acest capitol el are în vedere două idei principale: descrierea credinței (11:1-3) și demonstrarea credinței (11:4-40). Credința nu este un lucru tainic, ci ea se arată prin acțiuni concrete, care de cele mai multe ori depășesc percepția comună și naturală, aruncându-ne în acțiuni supranaturale. Din înteaga istorie a oamenilor lui Dumnezeu care au demonstrat credința avem selectate următoarele personaje: Abel – închinarea cu credință (4), Ehoh – credința în umblare (5-6), Noe – lucrarea cu credința (7), Patriarhii – credința în așteptare (8-22), Moise – lupta credinței (23-29), Iosua și Rahav – credința este câștigătoare (30-31), Alți eroi ai credinței (32-40). Credința se manifestă în viața lui Moise prin faptul că alege să renunțe la plăcerile Egiptului, care pentru el includea confortul și nivelul de trai bun în platalul lui Faron, și se identifică cu suferința poporul evreu. Rahav și-a asumat riscul de a ascunde iscoadele trimise de Iosua la Ierihon și prin credința a implorat salvare pentru viața ei și a celor care erau cu ea. O străină a decis să se identifice cu poporul lui Dumnezeu și a fost salvată. La baza acestei salvări a stat credința care s-a manifestat prin sacrificiu și fapte bune. Toți ceilalți eroi ai credinței menționați în acest capitol pe nume sau nu au avut parte de sacrificiu în trăirea lor pentru Dumneazeu și în îndeplinirea misiunii date lor de către Dumnezeu, dar credința le-a adus biruința.
Evanghelistul Luca aduce în atenția cititorulilor săi mărturia vieții a altor două personaje care au dat dovada de credincioșie și așteptam mântuirea lui Israel, și anume, Simeon și Ana. Simeon și Ana au făcut parte din rămășița credincioasă a lui Israel fiind preocupată de venirea lui Mesia (Mal. 3: 16). Datorită acestei preocupări esnțiale în viața lor și-au consacrat viața unei astfel de așteptări, lăsând deoparte preocupările după ”normalitățile” vieții și trăind în apropierea templului.
Aplicații / considerente misiologice:
Credința și sacrificiul sunt două elemente inseparabile care trebuie să se află în viața celui care dorește să trăiască pentru misiunea lui Dumnezeu în lume, și mai precis, pentru misiunea lui Dumnezeu în națiunea în care slujitorul trăiește.
Dumnezeu se folosește de oameni care sunt dispuși să renunțe la privilegiile lor personale pentru a sluji planurilor Lui.
Trăirea în consacrare va fi răsplătită cu oportunitatea de a vedea împlinirea totală sau parțială, în timpul vieții noastre, a planului lui Dumnezeu.
Întrebări pentru discuții:
Cum ne-a ajutat mărturia unor credincioși implicați în Misiunea lui Dumnezeu, personaje din Sfînta Scriptură sau înaintași ai credinței din vremea noastră, să înțelegem valoarea sacrificiului personal pentru misiune?
Care sunt lucrurile pe care Dumnezeu vrea să le sacrificăm pe altarul Lui în așa fel încât el să ne folosească cu impact?
Care sunt temerile pe care le avem atunci când ni se cere sacrificiu personal?
Daniel Fodorean, danielfodorean@gmail.com
Membru al echipei de redactare a Calendarului de Studiu 2014
