Tema generală a lunii Octombrie este: Misiunea în familie şi în propria localitate.
Data: 19.10.2014
Tema: Misiunea între rude și vecini
Text: Marcu 5:15-19, Fapte 16:22-34
Verset de aur: Marcu 5:19
Ideea centrală: Relaţiile de rudenie şi vecinătate sunt căi de comunicare a mesajului mântuirii
Explicaţii contextuale și exegetice:
Misiunea este dificilă şi costisitoare pentru că este extrem de complexă. Ea nu înseamnă doar transmiterea unui mesaj, asemenea unei scrisori. Ea implică oameni, relaţii, interacţiune, conţinut, răspuns, continuitate, perseverenţă şi depăşirea multor piedici. Unele piedici sunt imaginare, dar multe sunt reale. O parte din piedicile reale în misiune sunt:
- Mărturia slabă a vieţii creştinilor;
- Relaţii tensionate, sau lipsa relaţiilor cu cei nemântuiţi;
- Lipsa curajului de a vesti Evanghelia;
- Lipsa metodei, a modului de a prezenta mesajul;
- Aşteptări irealiste cu privire la răspunsul oamenilor;
- Exercitarea unor presiuni prea mari asupra vocinilor;
- Renunţarea prea devreme;
Trei mărturii
Pentru a fi mai uşor de reţinut şi de abordat, voi vorbi despre trei mărturii pe care trebuie să le depunem:
- Mărturia vieţii
Cine suntem şi ce facem este cartea noastră de vizită. Ea ne deschide sau ne închide uşa spre inima oamenilor. Dacă suntem autentici, dacă ceea ce spunem corespunde cu ceea ce trăim, mesajul nostru are putere. Apostolii au fot aruncaţi în temniţă pentru mesajul lor, nu pentru că ar fi fost vinovaţi de ceva.
Când este vorba de mărturia vieţii, sunt două posibilităţi:
- Oamenii să slăvească pe Dumnezeu din pricina noastră (Gal.1:24);
- Oamenii să hulească pe Dumnezeu din pricina noastră (Rom. 2:24).
Să ne asigurăm că viaţa noastră, trăită în lumină va conduce la slăvirea lui Dumnezeu din partea oamenilor care ne văd (Mat.5:14-16).
- Mărturia personală
Îndrăcitul mântuit (Mc.5:19) a fost trimis acasă să le spună ce i-a făcut lui Domnul Isus. Aceasta este mărturia personală, ceea ce ai experimentat. Ea este extrem de puternică, mai ales atunci când oamenii văd diferenţa. Ceea ce trebui să le spui deci (în afară de „cine erai” şi „cine eşti acum”) este „CUM” s-a produs schimbarea.
Mărturia personală este la îndemâna fiecărui om mântuit. Dacă eşti mântuit ştii cum ai fost mântuit, deci ştii să spui şi altora acest lucru. Dacă un îndrăcit a fost în stare, este în stare oricine.
- Mărturia Cuvântului
Apostolii eliberaţi au fost ăntrebaţi despre mântuire. A fost momentul în care au vestit mântuirea. Într-o formă sau alta mesajul mântuirii trebuie să curpindă:
- Realitatea – păcătoşenia omului – datorită alegerii propii;
- Problema – nepuntinţa lui de mântuire – datorită stării lui decăzute;
- Sentinţa – moartea veşnică – datorită dreptăţii lui Dumnezeu;
- Soluţia – jertfa Domonului Isus – datorită dragostei lui Dumnezeu;
- Responsabilitatea proprie – credinţa în Domnul Isus – în pereche cu pocăinţa sinceră;
- Viaţa cea nouă – creştere şi misiune sub domnia Domnului Isus;
Aplicaţii/ Considerente Misiologice
- Relaţia cu rudele – Oportunitatea de a vorbi.
Unii credincioşi sunt marginalizaţi imediat ce se pocăiesc, alţii se izolează ei. Dacă gândim misionar, fiecare contact pe care îl avem îl vom considera o oportunitate de a vesti Cuvântul vieţii. Nu arunca în aer podurile existente! Foloseşte relaţiile de rudenie şi cunoscuţii pentru a le spune Evanghelia. Sutaşul Corneliu şi-a chemat „rudenle şi prietenii de aproape” la el acasă pentru a asculta Evanghelia ce urma să fie vestită de Petru (Fpt.10:24b).
- Credibilitatea – Dreptul de a vorbi.
Noi putem să fim cea mai mare piedică în misiunea noastră. Nimeni nu ne poate face răul pe care ni-l putem face noi dacă suntem ipocriţi. DE asemenea nimeni nu poate să se ridice împotriva noastră dacă trăim ceea ce spunem. Ei vor recunoaşte că umblăm cu Isus!
- Iniţiativa – Spargerea gheţii!
Puţine sunt ocaziile în care oamenii vor veni să ne întrebe despre credinţa noastră. Este în responsabilitatea noastră să luăm iniţiativa. De fapt, dacă vrei să faci o evaluare pertinentă, vei lua în considerare câte oportunităţi ai fructificat, nu câte răspunsuri ai obţinut. Ia iniţiativa, vesteşte evanghelia şi lasă-l pe Domnul să facă restul!
- Claritatea – Înţelegi tu ce citeşti?
Scopul nostru nu este să obţinem o decizie din partea oamenilor, nici să zică imediat „rugăciunea păcătosului”. A forţa decizia poate însemna o decizie falsă, neinformată, pripită, care să ducă la o vaccinare împotriva Creştinismului. Scopul nostru este să informăm oamenii în modul cel mai clar cu putinţă, ca ei să poată lua o decizie informată. Întrebarea lui Filip: „Înţeţelegi tu ce citreşti?” trebuie să aibă un răspuns pozitiv, verificabil.
- Perseverenţă – Creşterea probabilităţii!
Domnul Isus vorbeşte despre misiune în termenii semănatului (Matei 13). Sunt terenuri diferite şi rezultate diferite chiar dacă sământa este aceeaşi. Implicaţia este simplă: mai multă activitate de semănare sporeşte probabilitatea unei recolte mai bogate.
Întrebări pentru discuţii:
Cum este mărturia vieţii mele? Este slăvit sau este hulit Dumnezeu din pricina mea?
Am libertatea să îmi depun mărturia personală?
Ştiu eu să articulez clar mesajul mântuirii?
Am un ochi deschis la oportunităţile pe care mi le oferă Dumnezeu pentru a-L vesti?
Când am luat ultima dată iniţiativa în a aborda un subiect spiritual cu cineva?
Am eu relaţii bune cu cei care nu sunt încă mântuiţi?
Îi invit eu în casa mea, aşa cum a făcut Corneliu?
Găzduiesc eu o biserică la mine acasă?
Păstor Dr. Timotei Rusu, timoteicorinar@gmail.com
Membru al echipei de redactare a Calendarului de Studiu 2014
