August 2014
Tema generală a lunii august este: Explicarea mesajului divin pe înțelesul tuturor
Data: 24 august
Tema: Exemplul bisericii primare de trecere a granițelor culturale
Text: Fapte 11:1-23
Verset de aur: Fapte 11:21: „Mâna Domnului era cu ei şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul.”
Ideea centrală: Misiunea trans-culturală presupune uneori schimbarea mentalității noastre rigide.
Explicaţii contextuale și exegetice:
Biserica lui Hristos ia naștere odată cu revărsarea Duhului de la Rusalii (Fapte 2:1-47). La începuturi, Biserica se constituie ca o mișcare preponderent iudaică (2:5, 22); dar lucrurile aveau să se schimbe în curând (cf. 8:1, 4), mandatul Bisericii fiind acela de duce Evanghelia „până la marginile pământului” (1:8).
Evenimentul convertirii casei lui Corneliu (10:1-48) reprezintă o reeditare a zilei Rusaliilor (10:45-48), Biserica neamurilor luând ființă în mod similar (11:15-18). Noua realitate a unei Biserici multi-etnice intră în conflict cu separatismul și exclusivismul iudaic, care nu concepe o asociere între evrei și cei „netăiaţi împrejur” (11:1-3). Prin urmare, apostolul Petru, pioner al misiunii trans-culturale (cf. 10:9-20), este criticat/contestat de creștinii-evrei din Ierusalim (11:2-3).
Petru justifică misiunea din casa lui Corneliu, relatându-le creștinilor-evrei din Ierusalim desfășurarea evenimentelor „pe rând” (v. 4; cf. Luca 1:3). Prin expresia „pe rând” se poate deduce că cei din Ierusalim primiseră informații fragmentare și posibil denaturate despre misiunea lui Petru, așa că apostolul dorește să clarifice lucrurile printr-o informare corectă și detaliată.
Misiunea-transculturală începe cu schimbarea mentalității rigide și exclusiviste a misionarului (v. 5-10). Spre deosebire de cap. 10, care conține relatarea inițială, reluarea acesteia din cap. 11 nu începe cu viziunea lui Corneliu, ci cu cea a lui Petru, accentul fiind pus pe schimbarea gândirii apostolului ca fundament pentru implicarea misionară.
Semnificația viziunii întreite a lui Petru este redată în v. 12: „să nu facă deosebire [între oameni]”, adică să nu-i trateze diferit/excluziv pe cei care nu sunt evrei.
Relatarea viziunii lui Corneliu (v. 13-14) este limitată la înștiințarea îngerului, că Petru le va transmite „cuvinte prin care vei fi mântuit tu şi toată casa ta.” (v. 14). Astfel, deznodământul vizitei lui Petru (mântuirea casei lui Corneliu), fusese decis înainte ca Petru să afle despre aceasta. Cu alte cuvinte, Petru face clar faptul că formarea Bisericii neamurilor nu este din inițiativa lui, nici rezultatul implicării lui, ci este o decizie divină, suverană. Ca să întărească această idee – că înființarea Bisericii neamurilor se datorează lui Dumnezeu și nu implicării sale – apostolul subliniază momentul revărsării Duhului Sfânt peste audiență: „cum am început să vorbesc” (v. 15). Duhul se revarsă în mod suveran, și nu ca pseudo-rezultat al unei predicări manipulatoare.
De fapt, pe parcursul cărții Fapte, Petru nu apucă să ducă la final nici o predică pe care o ține, rezultatele spectaculoase venind în debutul sau în timpul predicării (cf. 2:22-37; 3:12-4:1; 4:8-21; 5:29-33). Faptul acesta garantează că lucrarea înfăptuită este una divină, apostolul fiind doar o unlealtă folosită de Dumnezeu după bunul Său plac. Întreruperea predicii lui Petru, de către Duhul Sfânt, în casa lui Corneliu, are aceeași însemnătate: lucrarea de acolo a fost înfăptuită de Dumnezeu, nu de oameni.
În prima etapă a argumentării, Petru asigură audiența din Ierusalim că, ceea se s-a întâmplat în casa lui Corneliu, este de la Dumnezeu – El are inițiativa și tot El deznodământul. Prin al doilea argument, Petru îi asigură pe creștinii-evrei că, ceea se s-a întâmplat în casa lui Corneliu, este reeditarea evenimentului de la Rusalii. Argumentul este prezentat prin comparațiile „Duhul Sfânt S-a coborât peste ei ca şi peste noi la început” (v. 15), „Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă” (v. 17) și prin citarea profeției rostite de Isus în Fapte 1:5 (cf. Mat. 3:11), profeție care avea să se împlinească la Rusalii (v. 16).
Astfel, argumentul dublu al lui Petru, invocat după modelul evreiesc de apărare/justificare („orice mărturie să fie susținută pe baza a doi martori”; cf. Deut. 19:15; 2 Cor.13:1) este următorul: 1. Ceea se s-a întâmplat în casa lui Corneliu este de la Dumnezeu; 2. Ceea se s-a întâmplat în casa lui Corneliu reproduce experiența evreilor de la Rusalii.
Din fericire, cei din Ierusalim au cântărit și au răspuns pozitiv la argumentarea lui Petru: „După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu şi au zis: „Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.”” (v. 18). În ciuda rigidității inițiale, greutatea argumentului a învins, Dumnezeu luându-și slava.
Cu toate acestea, deși avem consemnată reacția favorabilă, nu ne este clar cât de pregătită era biserica din Ierusalim să urmeze exemplul lui Petru. Finalul secțiunii (v. 18) nu dă de înțeles că cei de aici ar fi pornit de îndată și cu mult zel misiunea printre ne-evrei. Dimpotrivă, conform firului narativ, inițiativa evanghelizării ne-evreilor aparține bisericii din Antiohia (v. 19-23).
Aplicații / considerente misiologice:
1. Misiunea-transculturală începe cu schimbarea mentalității lui Petru (11:5-10; cf. 10:9-24). Astfel, trecerea granițelor culturale are la temelie o gândire transformată de Dumnezeu, care elimină etichetarea sau înjosirea anumitor popoare/grupuri etnice. Toți oamenii sunt creați după chipul lui Dumnezeu și au valoare în ochii Celui „care dorește mântuirea tuturor oamenilor” (cf. 1 Tim. 2:4).
2. Predicarea în puterea Duhului Sfânt este singura predicare veritabilă, capabilă să producă o transfomare reală și de durată în inima păcătosului (2:22-37; 3:12-4:1; 4:8-21; 5:29-33). Predicarea prin puterile proprii va realiza pseudo-convertiri, probabil de scurtă durată.
3. Biserica din Ierusalim a acceptat argumentele lui Petru, slăvindu-L pe „Dumnezeul [care] a dat şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.” (11:18). Cu toate acestea, nu există date cu privire la implicarea acestei biserici în misiunea trans-culturală. A privi favorabil misiunea trans-culturală nu este suficient! Trebuie să trecem la fapte!
Întrebări pentru discuții:
1. Este biserica dvs. implicată în misiune trans-culturală? Dacă da, ce fel de implicare aveți (rugăciune, susținere financiară, trimitere de misionari, etc.)?
2. Este biserica dvs. implicată în misiune trans-culturală? Dacă nu, ce vă împiedică să vă implicați?
3. Ce mentalități ar trebui schimbate pentru ca biserica dvs. să se implice/să se implice și mai mult în misiunea trans-culturală?
4. Obișnuiți să vă pronunțati asupra unei situații și să dați verdicte fără să fiți informați corect, având doar relatări/perspective fragmentare, unilaterale și poate deformate?
5. Atunci când apar discuții/dezbateri în cadrul bisericii dvs., sunteți suficient de onest și de maleabil încât să ascultați cu atenție, să cântăriți și apoi să acceptați un argument valid, chiar dacă el contrazice poziția dvs. inițială?
Amiel Drimbe – Membru al Echipei de redactare a calendarului de studiu biblic 2014
