Centenar la Biserica Baptista Eftimie Murgu

Primul credincios baptist din comuna Rudăria a fost fratele MURGU IEFTA.

Acesta a fost botezat în data de 13 iulie la Caransebeș, de către fratele pastor Ignea Ștefan. Dumnezeu a binecuvântat pe fratele Iefta Murgu cu trei băieți: PAVEL‒care, a fost înzestrat de Domnul cu talent în predicarea Cuvântului; DĂNILĂ‒ a fost un bun cântăreț, ajunge dirijorul corului mixt; IACOB‒ un bun cântăreț cu vocea. În acele timpuri, rudărenii plecau cu animalele la pășune în „pustă”, adică în câmpiile mănoase ale Banatului, mai ales în Banatul sârbesc, ajungând până la Vârșeț.

În unul din aceste grupuri era și fratele Murgu Iefta. El era un om deosebit de serios, era calm, cinstit și era foarte respectat pentru felul lui de a fi. Printreciobanii caremergeaulapășuneeraunul care purta tot timpul cu el Noul Testament pe stil vechi. În liniștea zilei, când oile erau la apă sau dormeau la umbră, acest cioban citea din carte și încerca să le explice și celorlalți despre nașterea Domnului Isus, botezul, minunile, învățăturile, pildele Mântuitorului, în special cea cu oaia rătăcită și fiul risipitor , care a plecat departe de tatăl și și-a cheltuit averea și a ajuns slugă la porci de unde și-a venit înfireșis-aîntorsacasă,undeTatăli-adat îmbracăminte și a dat o masă de bucurie. Dintre toți ciobanii, unii care aveau obiceiul să bea și să fumeze își băteau joc de cel ce citea aceste lucruri, dar Murgu Iefta era deosebit de atent și interesat de cel ce se numea Isus Hristos.

Avenit însă un ordin prin care toți cei ce erau cu animalele în pusta Vârșețului trebuiau să se statornicească, primind o bucată de pământ pentru a o lucra. Cei ce nu acceptau să lucreze pământul pentru cereale erau obligați să plece. Cei din Eftimie-Murgu (Rudăria), s-au retras spre comuna lor. Când s-a despărțit Murgu Iefta de ciobanul cu Noul Testament, acesta îi spune: „Am văzut că ești interesat de ceea ce am citit din această carte,primește te rog această carte de la mine și să fie Noul Testament al familie tale. Eu sunt credincios nazarinean, după cum spune în Matei 2:23 ”A venit acolo și a locuit într-o cetate numită Nazaret, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prooroci: că El va fi chemat Nazarinean.”, noi cei ce ne străduim să trăim cum a trăit El suntem numiți nazarineni. Noi nu punem mâna pe armă, nici nu facem armată, pentru că Domnul a zis în Ghețimani lui Petru: ” Pune sabia în teacă!” , de aceea suntem prigoniți de autorități.”

Când a venit în satul lui, a venit și vestea că Murgu Iefta a primit o carte ‒ Noul Testament ‒ de la un nazarinean, care era de o altă credință decât cea ortodoxă.

În satul Prilipeț erau doi tineri, DUMITRU DRĂGILĂ și IOAN ȘUVEȚ, care aveau și ei Noul Testament și au auzit că în Rudăria era unul Murgu Iefta care a primit în pusta Vârșețului un Nou Testament și au venit să-l vadă, căci era o raritate în vremea de atunci ca cineva să aibă o carte religioasă. Au discutat împreună și au început să învețe să se roage cum a învățat Domnul Isus pe ucenicii Lui.

În fiecare zi de marți, în comuna Bozovici era târg de vite și marfă. Un credincios de la Potoc, zona Oravița, Vasile Enașcu, venit la târg, îl caută și îl învață pe Iefta Murgu să se roage și ce este mai interesant, învață și cântări religioase care se auzeau deosebit de frumos cântate pe voci unite.

Murgu Iefta pregătește în casa lui o cameră amenajată cu scaune și o masă, având un ceas anume pentru citirea Noului Testament, urmat de predică și cântare.

În anul 1913, Murgu Iefta merge la Caransebeș fiind chemat acolo de pastorul din acea vreme, Ștefan Ignea, din Lalașinți. După o cercetare a Cuvântului lui Dumnezeu și cercetare a ceea ce a învățat, prietenul Murgu Iefta a ajuns la convingerea că are nevoie de a încheia un legământ cu Dumnezeu în apa botezului, așa cum a pășit Domnul Isus, fiind botezat de Ioan Botezătorul.

De acum Murgu Iefta trăia viața de credință în puterea Duhului Sfânt, care L-a ajutat să fie un martora devărat alDomnului Isus.În trăirea și în comportarea lui s-a putut vedea că el este cu adevărat o făptură nouă. Rezultatele au început să vină, astfel că familia lui ‒ soția, copiii, un frate de corp și un vecin cu soția ‒ au pornit pe calea Domnului și au cinstit pe Domnul printr-o trăire adevărată . Aceștia au fost botezați pe data de 12 iunie 1914, de către fratele Ștefan Ignea.

Pe data de 1 septembrie 1916, se pocăiesc încă 6 persoane, ele sunt botezate la Biserica Baptistă de la Prilipeți, botezător fiind tot fratele Ștefan Ignea. În 2 august 1922 are loc primul botez Nou Testamental ‒ cu 7 suflete, în comuna Rudăria. Acesta este ținut de către fratele Ioan Șuveț.

În anul următor, la data de 19 septembrie, are loc al doilea botez, tot cu 7 suflete. Actul botezului este oficiat tot de către fratele Ioan Șuveț.

Așadar,cu ajutorul Domnului, în 1923, la 10 ani de la întoarcerea fratelui Murgu Iefta, în Rudăria erau 41 de suflete credincioase.

Dumnezeu a purtat de grijă în alegerea soțiilor celor trei fii ai fratelui Iefta. Pentru că nu erau fete credincioase în Rudăria, Dumnezeu a călăuzit lucrurile în așa fel încât:

– Fratele PAVEL se căsătorește cu o fată credincioasă pe nume ANA , din Potoc;

– Fratele DĂNILĂ se căsătorește cu o fată pe nume ECATERINA din Valea Bolvașnița;

– Fratele IACOB, cel mai mic,se căsătorește cu o fată din Rudăria ce se numea SILVIA;

În anul 1921‒ locul de închinare se mută din casa fratelui IEFTA în casa fratelui DIDRAGA ION, care avea atunci o casă liberă .

Aceasta a fost pregătită și pusă la dispoziția Domnului și a fraților până în anul 1927 când s-a construit prima Casă de Rugăciune.

Anul 1923 este un an important în istoria bisericii deoarece acum este înființat corul mixt al bisericii, dirijor fiind fratele MURGU DĂNILĂ.

Tot în anul 1923 se mută la Rudăria un tânăr frate din Gârbovăț, fratele CIORTUZ PAVEL. El este căsătorit cu o nepoată de frate a fratelui Iefta Murgu‒ Ilia Murgu. Tânărul acesta de la Gârbovăț îl iubea pe Domnul din toată inima, avea o trăire exemplară și o mare râvnă pentru Cuvântul lui Dumnezeu. El era înzestrat de Domnul și cu darul cântului. Prin Duhul Domnului, frații slujitori, Ignea Ștefan și Șuveț Ioan constată că fratele Ciortuz Pavel are calitățile cerute de Duhul Sfânt pentru a fi un bun slujitor al lui Dumnezeu („predicator” se spunea atunci). Astfel că în urma examinării făcute s-au văzut calitățile cerute de Duhul Sfânt, iar în anul 1924, tânărul Ciortuz Pavel este ordinat ca păstor în Biserica din Rudăria ‒ ordinarea fratelui are loc în Biserica din Anina. La această sărbătoare cântă și corul mixt de la Rudăria.

În perioada imediat următoare se pune înaintea Domnului dorința de a se cumpăra un teren pe care să se construiască o casă de rugăciune. În felul acesta Domnul scoate un teren potrivit unde frații încep construcția, iar în anul 1927, cu ajutorul Domnului, are loc inaugurarea noului locaș de închinare.

Perioada anilor 1930 este o vreme foarte prielnică pentru lucrarea lui Dumnezeu în Bisericile Baptiste din Valea Almăjului.

În anul 1934 vine fratele Alexa Popovici de la București pentru a organiza Școala Duminicală.

S-a văzut în anii aceștia o înviorare spirituală: în fiecare primăvară în luna martie era sărbătoarea surorilor; în lunile aprilie sau mai, când era sărbătoarea Învierii Domnului Isus, în a doua zi de Paște întotdeauna era sărbătoarea copiilor; în cea de-a doua zi de Rusalii era sărbătoarea tinerilor; iar în fiecare toamnă și iarnă se țineau în Biserică cursuri biblice și cursuri legate de munca în gospodărie.

În 1935, vin frații Ioan Socaciu și Ioan Cocuți‒acești frați s-au ocupat de educarea frațior atât în problemele spirituale, cât și în cele gospodărești.

În anul 1935 se întoarce la Domnul fratele Nicolae Vlădia, împreună cu soția Mărioara și cu mama Paraschiva. Pentru cei care l-au cunoscut, acest frate este un exemplu de neuitat în ce privește seriozitatea, punctualitatea, umblarea cu Domnul.

În următorii ani peste Biserica Domnului vin și vremuri grele.

În anul 1938 s-a răspândit vestea că România va intra în război, un război nemilos ale cărui consecințe au efecte pe plan mondial. În iarna acelui an a venit la primărie un ordin conform căruia fiecare bărbat apt de luptă trebuie să se prezinte la unitatea militară unde a făcut armata.

Femeile și copiii ce rămâneau în urma lor plângeau și strigau: „Tatăl meu merge la război!”.

La 1 iulie 1941, mareșalul Antonescu a dat ordin ca să fie trecut Prutul‒ a fost un timp de mare jale. Pentru noi războiul ține până în 1945. În timpul acesta bisericile au fost închise, deoarece în anul 1942 s-a dat o lege prin care în România se considera ca religie de stat,doar religia ortodoxă. Casele de rugăciune au fost sigilate, iar mobilierul confiscat. Totuși credincioșii baptiști nu au rămas indiferenți, au continuat să se roage, să citească Biblia și să-L caute pe Domnul din toată inima, cu nădejdea că această prigoană se va sfârși.

Rugăciunile credincioșilor au fost ascultate, iar după 1944, a venit vremea de pace și liniște în care cei ce au avut de suferit și-au recăpătat libertatea.

În 29 iulie 1945 se ține un botez în localitatea Bozovici, la apă curgătoare, unde se botează 115 suflete din toată Valea Almăjului‒ dintre acestea, 20 sunt din Rudăria.

În 2 iulie 1948, la Rudăria se botează 19 suflete, botezător fiind fratele Iefta Românu.

În anul 1951, frații discută extinderea Casei de Rugăciune‒ fratele păstor Ciortuz Pavel propune refacerea Bisericii. Această propunere nu este primită cu entuziasm de toți frații, chiar fratele diacon Murgu Pavel arată starea grea în care se găseau frații din cauza cotelor impuse, însă până la urmă s-a hotărât începerea renovării.

Anul 1951-1952 este anul în care se începe strângerea de materiale pentru construcție. Tot în acest an se fac și cărămizile(fratele Radu Dumitru face împreună cu familia sa toate cărămizile‒ 40.000 bucăți).

În anul 1953 se lucrează din greu la zidirea Casei de Rugăciune, astfel că în 15 octombrie 1954, cu ajutorul Domnului, se face serviciul de inaugurare a noului locaș de închinare.

În anul 1953, bătrânii din Rudăria împreună cu bisericii pe tânărul Ciortuz

Ciortuz Pavel și îl îndeamnă să meargă la Seminar ca să se pregătească în vederea lucrării de slujire în Biserică. Fratele Pavel Ciortuz era bolnav și era nevoie de un tânăr slujitor care mai târziu să preia lucrarea.

DUMNEZEU POARTĂ DE GRIJĂ LUCRĂRII SALE!

Anii 1970-1980 au fost ani plini de binecuvântări pentru Biserică, chiar dacă au fost și unele încercări.

Printre familiile fraților din biserică amintim familia Petruț‒ oameni credincioși care l-au iubit pe Domnul și au știut să-și crească copiii în teamă de Domnul.

În1956 fratele Dănilă Ciortuz este angajat ca și evanghelist al Văii Almăjului. Peste 6 ani, în 1962, acesta este ordinat ca și pastor la Timișoara de către frații slujitori: Crașovan Vichente, Rață Nicolae și Bulica Ioan.

În perioada anilor1958-1959 în țară începe proccesul de colectivizare. Se pune întrebarea: ” Ce vor face credincioșii baptiști acum?” Dumnezeu a dat însă înțelepciune copiilor Lui și în această situație.

Vremurile acelea n-au fost deloc ușoare. Slujitorul lui Dumnezeu trebuia să meargă prin casele fraților și să ducă muncă de lămurire cu ei în privința colectivizării.

A urmat o perioadă grea, cu restricții pentru frați. În ziua de duminică și în zilele de sărbători erau obligați să muncească și nu li se permitea să meargă la închinare. De asemenea doar celor din familii de credincioși li se permitea să se boteze, celorlalți nu.

În asemenea vremuri grele, Dumnezeu a dat un har deosebit Bisericii Sale, astfel că la C.A.P., era contabil copilul fratelui diacon Murgu Pavel ‒nepotul lui Iefta Murgu‒fratele Ion Murgu. Nu de puține ori s-a căutat ceva în activitatea fratelui ca să fie discreditat, dar nu s-a găsit nimic. Cu toate că nu era permis ca niciun baptist să fie pus contabil, pe lângă fratele Murgu Ion i s-a mai dat această funcție și fratelui Vlădia Nicolae. Acesta a fost contabil al Consiliului Popular și secretarul Școlii Elementare. În toată activitatea sa, fratele Vlădia Nicolae a fost un adevărat exemplu de credință.

În acești ani, 1960-1970, de mare încercare pentru frați,Domnul a binecuvântat Biserica,

lăuda pe Domnul cu vocea, iar fratele Pavel, mezinul familiei, era un bun cunoscător al Scripturilor, îi plăcea să citească și să explice, să propovăduiască Cuvântul Scripturii. Fratele, la îndemnul Duhului Sfânt, a intrat în lucrare, având pe ogorul Evangheliei felurite încredințări din partea Domnului:

•  a slujit în Biserica din Rudăria ca și secretar;
• a fost conducător de Studiu Biblic;
• a slujit pe Domnul în calitate de diacon al Bisericii din loc, în anul 1984 este ordinat ca și diacon;
• în anul 1986, este ordinat ca și păstor în cercul de biserici Gârbovăț;

În 30 ianuarie 1980 bucuria Bisericii este umbrită de norii morții, deoarece atunci pleacă la Domnul fratele pastor Pavel Ciortuz, la vârsta de 83 de ani, după o viață frumoasă de slujire de 63 de ani. Având în suflet siguranța și bucuria mântuirii, fratele se desparte de fiul său Dănilă Ciortuz cu următoarele cuvinte din Psalmul 118:19-21: „Deschideți-mi porțile neprihănirii, ca să intru și să laud pe Domnul. Iată poarta Domnului: pe ea intră cei neprihăniți. Te laud, pentru că m-ai ascultat, pentru că m-ai mântuit.”

În anul 1986, la vârsta de 62 de ani, fratele Dănilă Ciortuz iese la pensie, iar fratele Vrâncuța

Ianăș, de la Globul Craiovei preia lucrarea ca pastor girant în Biserica din Rudăria. Fratele Vrâncuța slujește pe Domnul și pe frații din Rudăria timp de 5 ani.

În timpul slujirii fratelui Vrâncuța are loc trecerea de la comunism la democrație,după 1989 începând o altă perioadă, o perioadă fără îngrădiri pentru Biserica Domnului.

Acum botezurile pot fi ținute afară, la apa curgătoare, astfel că, după o perioadă îndelungată, în august 1990 are loc primul botez, cu 7 suflete, în aer liber la apa curgătoare a râului Rudărica.

Vremurile de libertate au adus o bună deschidere pentru vestirea Cuvântului lui Dumnezeu și pentru implicarea Bisericii în lucrarea de misiune.În anul 1991 fratele Petruț vine ca pastor la Rudăria‒ perioada anilor de păstorire este marcată de evenimente frumoase de care Biserica s-a bucurat: botezuri, evahghelizări, întâlniri de tineret.

Peste Biserica Domnului se abat însă și nori grei, fiindcă lucrarea Domnului stagnează. Mărturia este afectată de nepocăința noastră. Privind în urmă, la vremurile de mult apuse, ar trebui să ne pocăim înaintea Domnului și să spunem și noi ca și Daniel: „Doamne, nouă ni se cuvine să ni se umple fața de rușine, da, nouă, împăraților noștrii, căpeteniilor noastre, și părinților noștri, pentru că am păcătuit împotriva Ta! La Domnul, Dumnezeul nostru, însă este îndurarea și iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit!” ( Daniel 9:8-9).

În anul 1997 vine pastor la Rudăria fratele Drăgușan Ghiță, fratele fiind trimis de Comunitate ca pastor girant. Slujirea acestuia a fost însă scurtă, doar 9 luni de zile, aceste luni au fost însă suficiente ca să se poată reface cu ajutorul Domnului și al fratelui păstor legăturile rupte dintre frați.

Tot în anul 1997 este ales un nou comitet al Bisericii, iar ca și diacon este ales fratele Ion Dobren .

Odată cu plecarea fratelui Drăgușan, vine pastor la Rudăria fratele Miu Timotei, absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București. Fratele este primul păstor ordinat în Biserica din Rudăria, ordinarea având loc pe data de 9 noiembrie 1997. Fratele Timotei se stabilește la Rudăria împreună cu soția‒ sora Patricia și aici li se naște primul copil: Timotei. Slujirea fratelui a fost una frumoasă, dar mai scurtă, deoarece în 1 octombrie 2000, fratele Timotei se transferă la Drajna de Jos.

Începând cu data de 1o ctombrie 2000 vine ca păstor al bisericii, fratele Vali Sfercoci din Oravița, fratele având soție din Rudăria, pe sora Lenuța. Fratele Vali a slujit Biserica din Rudăria o perioadă de 6 ani‒ ani frumoși, dar și grei în ceea ce privește slujirea.

În această perioadă a trecut la Domnul fratele Ion Murgu, cel de-al doilea dirijor de cor mixt și cel de-al patrulea diacon al Bisericii.

În 24 martie 2002, este ordinat ca diacon al Bisericii fratele Dobren, împlinind astfel nevoile bisericii, atât pe plan spiritual, cât și pe plan administrativ.

Pe data de 3 august 2002 în Biserica din Rudăria are loc Festivalul Fanfarelor din județul Caraș-Severin, un eveniment frumos prin care Domnul a fost slăvit.

În data de 13 iulie 2003 se împlinesc 90 de ani de când s-a botezat fratele Murgu Iefta, fiind sărbătoare de mulțumire și jubileul Casei Domnului. La această serbare, au fost prezenți toți frații pastori care au păstorit Biserica, doar fratele Pavel Ciortuz era în veșnicie‒ acum prezența este alta‒ acum cei plecați în veșnicie privesc la noi și se bucură.

În toamna anului 2005 fratele Dobren Ion merge la Institutul Biblic Baptist din Timișoara pentru a se echipa din punct de vedere teologic, pentru ca apoi să poată intra în lucrarea Domnului‒ pregătirea a durat până în 2009.

Tot în anul 2005 încep și lucrările de renovare la exteriorul Casei Domnului, fratele Turculescu Ion fiind responsabil de lucrare.

În anul 2005 Biserica este trecută prin valea umbrei morții, pentru că fratele pastor Ciortuz Dănilă trece în veșnicii, este chemat de Tatăl acasă la răsplătire.

În 21 mai 2006, are loc ordinarea fratelui Dobren Ion ca și păstor al Bisericii din Rudăria.

În perioada 2006-2013, au loc trei botezuri, iar cel de-al patrulea va fi oficiat azi în zi de sărbătoare.

ÎPe parcursul celor 100 de ani de existență a Bisericii Domnului Isus din Rudăria, lucrarea Domnului a fost susținută și slujită de 8 frați păstori:

1. Ciortuz Pavel
2. Ciortuz Dănilă
3. Vrancuța Ianăș
4. Petruț Pavel
5. Drăgușan Gheorghe 6. Miu Timotei
7. Sfercoci Vali
8. Dobren Ion