Iubiţi fraţi şi surori în Domnul nostru Isus Cristos
Fiind rugat să vă spun câteva lucruri despre mine şi despre intenţiile mele pentru viitor, am decis să vă împărtăşesc succint următoarele: M-am născut într-o familie de credincioşi baptişti, am crescut în biserică, m-am dăruit lui Dumnezeu la 14 ani şi în limita posibilităţilor, cu urcuşuri şi cu coborâşuri, am încercat să Îl slujesc cât mai bine. Urmând chemarea Domnului am urmat cursurile Seminarului Teologic din Bucureşti, diferite alte cursuri teologice, iar mai târziu, după 1990, mi-am continuat studiile teologice în Orlando, Florida.
Din februarie 1997 slujesc în „Biserica Creştină Baptistă Speranţa” din Arad, iar prin deciziile fraţilor am slujit şi în anumite compartimente ale Comunităţii zonale şi ale Uniiunii Baptiste. Din mai 1989 sunt căsătorit cu Didina Eugenia. Dumnezeu m-a binecuvântat cu o soţie care a sacrificat mult şi care întotdeauna mi-a oferit timpul necesar pentru lucrare. Tot El ne-a binecuvântat cu 3 copiii, dintre care 2 sunt în viaţă, sunt ai Domnului şi Îl slujesc cu bucurie. Fără ca să îmi propun acest lucru, Dumnezeu a decis să mă folosească şi în domeniul materialelor scrise.
Cu ajutorul şi călăuzirea Lui am reuşit să public peste 55 de cărţi şi broşuri pe tema familiei, tineretului, bisericii etc. În ultimii 14 ani am încercat să investesc mult în familiştii şi în pregătirea tinerilor pentru viaţa de familie. În sensul acesta am scris materiale, am organizat conferinţe, am conferenţiat în şcoli şi în universităţi din ţară şi din străinătate, am înregistrat materiale audio, video, am participat la diferite emisiuni TV etc. Acum sunt obligat să fac câteva precizări. Eu nu am visat neaparat la lucrările acestea. Nu m-am considerat niciodată talentat, capabil sau pregătit pentru ceea ce am făcut. Fiecare lucru bun pe care l-am făcut a fost rezultatul îndurării lui Dumnezeu. Aproape de fiecare dată I-a trebuit mult timp să mă convingă de faptul că El Se poate folosi şi de slăbiciunile mele.
M-am simţit nevrednic de privilegiile oferite şi am încercat mereu să le spun tutuuror că greşelile îmi aparţin iar lucrurile bune vin de la Părintele Ceresc. În conjunctura prezentă, fără să îmi doresc specific şi într-un mod surprinzător, unii fraţi m-au rugat să candidez la slujba de preşedinte al Cultului. Le-am spus dumnealor şi vă spun şi dumneavoastră: eu nu mă văd pregătit pentru această slujbă.
Din câte cunosc eu situaţia din ţara noastră, şi consider că o cunosc puţin, avem nevoie de schimbări urgente şi majore. Sunt convins că fiecare baptist trebuie să îşi revizuiască şi să îşi sfinţească viaţa. Felul în care înţelegem Scriptura, felul în care vedem relaţiile pe orizontală şi pe verticală nu se „citesc” doar din Mărturisirea noastră de credinţă. Oamenii ne „citesc” viaţa de zi cu zi. Fiecre baptist trebuie să fie conştinet de faptul că este o mărturie. Caractrul nostru, acţiunile noastre, corectitudinea, dragostea, punctualitatea, sensibilitatea, onestitatea, mila, tot ceea ce facem sau nu vorbesc despre ceea ce sunem.
În consecinţă, cel care va ajunge să slujească în calitatea de preşedinte trebuie ca în dependenţă totală de Dumnezeu şi în colaborare sfântă cu toţi fraţii să fie gata să să muncească şi să găsească acele metode prin care toţi să ne verificăm, pocăim, rededicăm şi implicăm. Cu promisiunea că voi spune delegaţilor dumneavoastră la Congres cum voi încerca să mă implic concret (în cazul în care Domnul va decide să mă aşeze în slujba aceasta), vreau să vă rog frumos următoarele lucruri. Haideţi să fim ceea ce trebuie în particular şi în casele noastre. Să fim creştini buni, soţi buni, soţii bune, părinţi buni, bunici buni. Să cerem putere de sus şi să ne comportăm frumos cu vecinii, cu oamenii din cartier, cu cei de pe stradă şi cu cei din parc. Să fim cetăţeni buni, să ne comportăm exemplar la locul de muncă şi să vorbim frumos cu toţi oamenii. Dacă vom fi ce trebuie, Domnul se va bucura şi ne va răsplăti. El va decide ce primim aici şi ce ni se rezervă în veşnicie. Să ne rugăm dar ca voia Domnului să se facă în viaţa noastră, în casele noastre, în bisericile noastre şi în Cultul nostru.
Un dependent de călăuzirea, de mila, de înţelepciunea şi de puterea lui Dumnezeu. Viorel Iuga
