Ruben Ologeanu: Dr. Darrel Bock cum puteţi aborda o persoană sceptică în ceea ce priveşte veridicitatea documentelor  Noului Testament?

Darrel Bock: Ei bine, veridicitatea textelor, în sensul  înţelegerii faptului că textul care a fost scris este textul pe care îl avem astăzi,este să putem să vorbim prin intermediul evidenţelor din manuscrisele pe care le avem. Avem atâtea manuscrise ale Scripturii, care arată ce înseamnă cuvintele din cadrul lor, încât sunt foarte sigure în ceea ce priveşte conţinutul lor, asta a fost ceea ce s-a scris. Însă veridicitatea nu se referă doar la a şti că ceea ce s-a scris atunci este ceea ce avem noi astăzi, şi asta pentru că veridicitatea are de aface şi cu conţinutul, ceea ce se află în documente. Aceasta este o discuţie total diferită şi cel mai bun mod de a o avea este să arăţi în ce fel ceea ce a spus şi a făcut Isus se relaţionează contextului în care a trăit în primul secol. În unele cazuri poţi vorbi despre (cel puţin în termenii existenţei) documente care au fost scrise de către istorici necreştini ce fac referire la Isus Hristos. Aceştia au afirmat că a existat, că a fost crucificat în timpul lui Pilat, că a fost crucificat pentru că liderii evrei au lucrat cu Pilat în scopul acelei crucificări. Josephus, un istoric evreu din primul secol, este unul dintre cei care afirmă astfel lucruri. Creştinismul şi mişcarea creştină au venit din timpul şi lucrarea lui.

Cel puţin, astfel de aspecte pot fi dovedite fără ca măcar să deschizi cărţile Bibliei, şi acesta formează cadrul pentru restul discuţiei. Mare parte a problemelor pe care oamenii le au cu privire la veridicitatea Scripturii trebuie să aibă de aface cu  întrebarea dacă Dumnezeu poate face sau nu miracole. Acesta e un lucru care nu poate fi dovedit. Nu pot lau un reportofon sau o cameră de luat vederi, să mă duc înapoi în acele timpuri antice şi să caut acel material care să dovedească asta. Trebuie să fii deschis pentru a accepta ceea ce spune Scriptura despre Isus. Totuşi, poţi atrage atenţia asupra faptului că oameni precum Pavel, care nu a crezut, trăind în perioada aceea, s-a convins că Isus a făcut lucrurile cu care era asociat numele Său. Acesta e cel mai bun lucru pe care îl poţi face, să scoţi în evidenţă că au existat atunci oameni care la început nu au crezut dar au devenit credincioşi, oameni care erau prezenţi sau participau la o scenă şi care au înţeles că Isus era cel care pretindea că este.

Ruben O: Există dovezi exterioare care să susţină istoricitatea lui Isus?

Darrel B: Da, dovezile exterioare pe care le avem, în afara Bibliei, sunt câţiva istorici pe care i-am citit. Josephus, istoricul evreu din primul secol. Opera sa, Antichităţi iudaice, volumul 18.63 şi 64, conţine un paragraf scurt care descrie cine este Isus. Istoricii recunosc că în urma analizei modului de exprimare din manuscrisele pe care le avem, nu tot ce scrie datează din timpul lui Josephus, întrucât textul spune că El era Mesia, ori Josephus nu credea în Isus. Totuşi, sunt anumite lucruri pe care acesta le-a spus şi despre care mulţi cărturari sunt convinşi că Josephus le-a scris, şi anume că Isus a făcut lucruri neobişnuite, că a fost crucificat sub domnia lui Pilat prin instigarea unor anumiţi lideri evrei, iar creştinismul şi mişcarea creştină au apărut în timpul slujirii sale. De asemenea, alţi doi istorici evrei, de la începutul celui de-al doilea secol, fac referire la Isus, la viaţa şi slujirea Sa. Unul dintre aceştia menţionează execuţia din timpul lui Pilat.

Aşadar, dacă nu am fi avut Biblia tot am fi ştiut că Isus ar fi existat ca şi personaj istoric, însă poate nu am fi ştiut prea mult despre învăţăturile Sale.

Ruben O: A fost Isus un reformator teologic al timpului Său?

Darrel B: Cred că mai corect ar fi să spunem că a fost un reformator teologic în sensul că a aranjat lucrurile din Vechiul Testament într-un mod în care oamenii nu l-au făcut până atunci şi a arătat cum anumite lucruri s-au concretizat în lucrarea pe care El a avut-o de făcut. Printre iudei existau diverse păreri şi aşteptări despre cum va fi vremea sfârşitului, cum va fi Salvarea, cum va arăta Mesia, şi în cele mai multe cazuri acestea se încadrau în mai multe imagini diferite. Avem imaginea robului suferind, cel care suferă din cauza oamenilor, avem imaginea unui Mesia care este un lider puternic, avem un Mesia care este Fiul Omului, o figură transcedentală ce apare la sfârşit ca să aducă eliberare. În Iudea exista probabil tendinţa ca aceste profile să fie concepute diferit, nu puteau fii asociate. Însă Isus Hristos este cel care a pus toate acestea împreună, într-o singură persoană, în El Însuşi. Iată o inovaţie în gândirea iudaică, deocarece ei obişnuiau să ţină aceste categorii separat. Un al doilea sens prin care Isus a fost considerat, într-un fel, un refomator teologic, a fost că a accentuat adevăratul scop al legii. El scoate în evidenţă faptul că nu este deajuns doar să luăm în considerare ce spune legea, „Să nu ucizi”, ci trebuie să descoperim şi ce conduce la crimă, şi anume MÂNIA. Astfel, El aprofundează principiile legii, pentru a descoperii motivaţia interioară, fără a spune doar: „Oare am încălcat, sau nu, legea?” Printr-o astfel de abordare El căuta o neprihănire care era mai măreaţă decât o citire superficială a legii. Asta a fost o altă reformă majoră pe care El a făcut-o.

Ruben O.: O altă întrebare ar fi legată de cărturarul şi istoricul Bart Ehrman, bine cunoscut printre criticii contemporani ai Noului Testament, are el dreptate când spune că textele Noului Testament au fost redactate cu mult timp după ce evenimentele au avut loc?

Darrel B.: Poate să aibă dreptate dar în sensul distanţei. Eu tind să datez textele manuscriselor Noului Testament cu vreo 15-20 de ani mai devreme decât o face el, mai ales Evangheliile. Tind să datez, cel putin trei dintre Evanghelii: Matei, Marcu şi Luca, înainte de anul 60 AD, iar Evanghelia după Ioan în anul 90 AD.

Cred că el datează Evanghelia după  Matei şi cea după Luca puţin mai târziu, aproximativ prin anii 80 – 90 AD, iar Evanghelia după Marcu la sfârşitul anului 60-începutul anului 70, pe când eu aş spune că a fost realizat cu 10 ani înainte. Dar să presupunem că are dreptate, că aceasta a fost scrisă mai târziu, data în sine la care a fost scrisă Evanghelia nu afectează cu nimic veridicitatea materialului scris. Ceea ce determină veridicitatea materialului este calitatea tradiţiei care a fost înregistrată în el, iar asta nu are de aface cu data la care a fost scris. Astfel, dacă o scriere a fost realizată mai târziu acest lucru nu diminuează neapărat veridicitatea acesteia. Asta e o greşală pe care unii oameni o fac atunci când se gândesc că dacă un text este scris mai târziu atunci timpul va schimba mesajul sau va altera textul original, sau pot apărea născociri pe parcurs. Există oameni care cred că Noul Testament conţine şi povestiri inventate, însă eu nu cred asta. De fapt, calitatea tradiţiei este destul de bună, există o conexiune a tradiţiei apostolice care se potriveşte contextului. Acest lucru vorbeşte despre calitatea materialului nu despre data la care Evangheliile au fost scrise. Motivul pentru care Evangheliile au fost scrise atât de târziu este pentru că, atâta timp cât a răsunat vocea

oamenilor care l-au văzut pe Isus, acest lucru a avut mai mult impact decât să se fi scris pe o bucată de hârtie. În lumea antică vocea orală, vocea vie a unui martor, era mult mai preţuită decât o mărturie scrisă. Acest lucru este neobişnuit pentru perioada noastră. Astfel, în momentul în care apostolii au început să moară au scris pe papirusuri ceea ce credeau şi îi învăţau pe alţii. Prin urmare, Marcu este asociat în mod tradiţional cu Petru, Luca este în mod tradiţional asociat cu Pavel, apoi îi avem pe Matei şi Ioan care au rădăcini apostolice.

Ruben O: Citând un autor binecunoscut care a făcut vâlvă acum câțiva ani, vreau sa va intreb daca istoria este scrisă de către învingători?

Darrel B: Istoria este adesea scrisă de cei învingători în sensul că atunci când cineva câştigă o confruntare istorică antică documentele şi reproducerea istorică a acestuia sunt cele care rămân înregistrate. Una dintre problemele pe care le avem cu istoria antică este că deţinem doar părţi ale materialului în care s-au consemnat evenimentele care au avut loc la timpul respectiv, multe dintre ele fiind pierdute. În unele cazuri documentele altora au fost omise în a fi luate în considerare pentru că cele învingătoare le-au înlăturat.

Cauza pentru care această expresie este populară în discuţiile teologice este aceea că, uneori, se afirmă faptul că motivul pentru care avem aceeaşi expunere a istoriei antice ca şi cea a bisericii este acela potrivit căruia înregistrările învingătorilor teologici au fost păstrate în timp ce vocile celor care au vorbit şi care au avut o teologie puţin diferită au fost pierdute. Există o fărâmă de adevăr în această afirmaţie. Atunci când biserica a ajuns să-şi adopte doctrina deseori a cerut ca scrierile oponenţilor să fie arse şi să sfârşească cu acele lucruri. Am găsit acele scrieri. Acum ştim ce presupun celelalte teologii, şi cel mai important lucru – ceva ce majoritatea nu ştiu – este faptul că atunci când am găsit aceste scrieri recent, în anii ’40 în Egipt, unde multe din aceste Evanghelii apocrife au fost găsite, când am început să citim istorisirile care erau scrise în acele documente, ne-am dat seama că părinţii bisericii, care au scris despre ele în secolul 2, de fapt, ne-au spus cu acurateţe acele istorisiri, cel puţin în cazul lui Irineu. Aşadar, ceea ce pare o scriere descoperită, nouă, a unui învins, a fost, de fapt, înregistrată de câştigător în procesul încercării de a dezbate ceea ce credea.

Astfel, este posibil ca istoria să fie scrisă de către învingători, dar în unele cazuri învingătorii merită să câştige deoarece sursa a ceea ce au afirmat are o mai bună descendenţă, care se întoarce la mişcarea autentică, decât scrierile unora a căror teologie a fost respinsă.

Ruben O: Aţi menţionat mai devreme despre scrierile apocrife. Ce rol au acestea în istoria bisericii şi în istoria dezvoltării doctrinelor?

Darrel B: Valoarea Evangheliilor apocrife nu stă în faptul că ele sunt adevărate din punct de vedere teologic sau că sunt precise, ci stă în faptul că ele ne oferă o fereastră spre ceea ce unii oameni care foloseau simbolismul creştin, în special în secolul doi şi trei, credeau despre Isus şi modul în care convingerile lor erau diferite de ceea ce am ajuns să vedem în biserică. Este folositor să poţi auzi întreaga conversaţie dintr-o perspectivă istorică, şi chiar teologică, pentru că nu auzi doar vocea celor care critică aceste lucrări ci ajungi să cunoşti propriuzis aceste lucrări şi modul în care construiesc argumentarea pentru ceea ce prezintă şi cred. Acest lucru este util pentru a aprecia istoria bisericii şi cum s-a dezvoltat aceasta.

Ruben O: Într-un fel, ele ne ajută să vedem imaginea în ansamblu a acelei perioade.

Darrel B: Exact!

Ruben O: O ultimă întrebare. Personală de data aceasta: care sunt celelalte proiecte în care sunteţi implicat?

Darrel B: Momentan lucrez la o carte binecunoscută despre istoricitatea lui Isus, care rezumă în 200 de pagini un proiect de 800 de pagini a mai multor cărturari cărora le-a luat cam un deceniu să îl termine. Partea tehnică a fost publicată în Germania, sub formă de serie, iar acum este publicată şi în S.U.A. Versiunea aceasta nouă va fi şi ea publicată în State, aşa că lucrez la ea. Lucrez la o teologie biblică a Faptelor Apostolilor scrisă de Luca. Tocmai am terminat nişte însemnări pentru un studiu biblic tot pentru Faptele Apostolilor. Apoi, tocmai am terminat o carte scurtă despre dragoste şi creştinismul timpuriu pentru o editură. Aşadar, acestea sunt proiectele la care lucrez.

Vă mulțumesc!

Traducere Cristina Bucur

• program de licenţă la ZI
• program de licenţă ID

Examenul de admitere va avea loc în sesiunile: iulie si septembrie.

Candidaţii se pot înscrie pentru concursul de admitere la Secretariatul facultăţii în perioada: 12-16 septembrie 2011.

Probele pentru admitere vor fi:

 19 septembrie 2011 – Probă eliminatorie (probă orală) – Interviu şi Mărturisirea de Credinţă a Cultului Creştin Baptist din România

 20 septembrie 2011– Probă scrisă – Cunoştinţe biblice

Tematica pentru examenul de admitere:

Vechiul Testament: Creaţia, căderea omului în păcat, potopul, ieşirea din Egipt, darea Legii şi cele zece porunci, chemarea la slujire a profetului Isaia Isaia 6 şi 53.

Noul Testament: Naşterea lui Isus Christos, ispitirea Domnului, fericirile, răstignirea lui Isus Cristos, învierea Domnului, convertirea lui Saul, cele 7 biserici din Apocalipsa.

Bibliografia :

Biblia

Mărturisirea de credinţă a Cultului Creştin Baptist

Studiu introductiv în Legea, Istoria şi Poezia Vechiului Testament, dr. Vasile Talpoş

Călătorie prin Vechiul Testament, Schultz

Studiu al Noul Testament, M.C. Tenney

Manual Biblic, Henry H. Halley

Notă: Concursul de admitere se organizează pentru anul I de studiu începând cu anul universitar 2011-2012 în conformitate cu prevederile Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările ulterioare, Legea 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, Legea 441/2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 133/2000 privind învăţământul universitar şi postuniversitar de stat cu taxă, H.G. nr. 88/2005 privind organizarea studiilor universitare de licenţă.

Pentru înscriere sunt necesare următoarele:

• UN DOSAR PLIC, care va cuprinde:
• cerere tip, care se primeşte la înscriere de la secretariat
• diploma de bacalaureat sau diploma echivalentă cu aceasta, în original
• cerificatul de naştere, în copie legalizată
• adeverinţă medicală tip din care să rezulte că este apt pentru profilul sau specializarea la care candidează.
• adeverinţă din care să rezulte calitatea de student integralist, 2009-2010, şi diploma de bacalaureat în copie legalizată (pentru studenţii care urmează o a doua facultate în regim cu taxă)
• patru fotografii tip buletin de identitate
• mărturia personală (pe maximum două pagini A4) din care să rezulte motivaţia alegerii acestei facultăţi – respectiv specializarea aleasă
• recomandare din partea bisericii din care face parte candidatul
• recomandare din partea păstorului bisericii, a doi fraţi din comitet şi din partea comunităţii
• chitanţa de plată a taxei de admitere (100 RON). Suma va fi depusă la casieria Institutului Teologic.

Pentru persoanele care solicită scutirea de taxe de admitere se va prezenta, după caz, următoarele documente:

• copii legalizate după certificatele de deces ale părinţilor (în cazul celor orfani de ambii părinţi)

• adeverinţa de la casa de copii (în cazul celor aflaţi în această situaţie)
• adeverinţe din care să rezulte calitatea de personal didactic (în activitate, pensionat sau decedat) a părintelui sau a  susţinătorilor legali.
• adeverinţe din care să rezulte calitatea de personal încadrat în Universitatea din Bucureşti

Absolvenţii de liceu din promoţia anului 2010 pot prezenta în locul diplomei de bacalaureat adeverinţă tip de absolvire a liceului şi de promovare a examenul de bacalaureat. Candidaţii declaraţi admişi în urma concursului, au obligaţia de a depune la facultate diploma de bacalaureat până la 1 octombrie 2009.

Pentru informaţii suplimentare va rugăm sa contactaţi secretariatul facultăţii:

Tel: + 40 (21) 3159108

Fax: +40 (21) 3181593, 

E-mail : bbtseminary@yahoo.com

RECTOR,                                                          Secretar,

Prof. univ. dr. Vasile TALPOŞ                             Emanuela Lidia TALPOŞ

O viziune pentru misiune, evanghelizare, zidire spirituala si implicare

Otniel Ioan Bunaciu

Acum patru ani, propunerea pentru viziunea oferita Congresul Bisericilor Baptiste din Romania era exprimata prin SMS (Sarbatorire, Marturisire, Slujire). Sarbatorire insemna afirmarea identitatii de crestini baptisti, a istoriei de 150 de marturie in Romania si de 400 de ani in lume. Marturisire se referea la nevoia de evanghelizare si misiune, preocuparile in aceasta directie fiind: evanghelizarea cu Franklin Graham,  dezvoltarea misiunii prin sprijinirea bisericilor din Serbia, sustinerea unui misionar indigen in Asia Centrala, infiintarea Conferintei bisericilor din diaspora europeana si a conferintelor pentru biserici rurale din cadrul Uniunii. Slujirea s-a realizat prin infiintarea departamentelor: tineret, scoala duminicala pentru copii, lucrarea cu surorile, calendarul de studiu biblic, editura UBR si a colectelor de sustinere a celor afectati de dezastre (cutremurul din Haiti si inundatiile din tara). Pentru toate aceste realizari ii dau slava lui Dumnezeu si multumesc colegilor din Comitetul Executiv al UBR si din Consiliul Uniunii, colaboratorilor angajati ai Uniunii si a celor din Comunitati si biserici care au slujit cu jertfire precum si tuturor fratilor si surorilor care a sustinut Uniunea Baptista din Romania.

In anul 2011, cu ocazia Congresului Bisericilor Baptiste din Romania, indemnul pe care il am pentru slujirea in cadrul Uniunii pentru urmatorii ani este exprimat prin cuvantul:

VEZI

Viziune pentru misiune

Evanghelizare pentru crestere

Zidire pentru consolidare

Implicare in comunitate

VEZI

Este nevoie de o VIZIUNE mereu proaspata care sa insufleteasca pasiunea bisericilor baptiste pentru misiune. In acest sens ma rog ca Dumnezeu sa creasca entuziasmul deja existent in bisericile noastre pentru slujirea misionara. Misiunea a fost intotdeauna un catalizator al unitatii dintre biserici deoarece acestea vin impreuna pentru a se implica in Marea Trimitere.

Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei și le-a zis: Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Duceți-vă  și faceți ucenici din toate neamurile botezându-i în numele Tatălui și al Fiului Și al Sfântului Duh.  (Matei 28:18-20)

VEZI

EVANGHELIZAREA ramane o activitate vitala a bisericii locale prin care marturia Evangheliei este proclamata spre mantuirea celor pacatosi. Faptul ca acum majoritatea credinciosilor baptisti se afla in mediul urban ridica provocari dar si oportunitati in ce priveste modul in care comunicarea si marturia trebuie sa fie facuta in aceste vremuri.

Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite ca niște oi care n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi: Mare este secerișul dar puțini sunt lucrătorii! Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui. (Matei 9:36-38)

VEZI

ZIDIREA prin educarea si cresterea spirituala a membrilor este esentiala pentru ca “fiecare baptist sa fie un misionar” potrivit modului in care noi intelegem ca toti suntem chemati sa il slujim pe Dumnezeu in cadrul vocatie pe care El ne-o da si pe care Duhul Sfant ne imputerniceste sa o ducem la indeplinire.

După ce le-a spălat picioarele, Și-a luat hainele S-a așezat iarăș la masă și le-a zis: Înțelegeți voi ce v-am făcut Eu? Mă numiți Învățătorul și Domnul și bine ziceți că sunt. Deci dacă Eu, Domnul și Învățătorul vostru v-am spălat picioarele și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Pentru că Eu v-a dat o pildă ca și voi să faceți cum am făcut Eu. (Ioan 13:12-15)

VEZI

IMPLICAREA in comunitate este chemarea de a raspunde nevoilor lumii in care traim asa cum a raspuns si Domnul Isus Hristos. Pentru ca stim ca Dumnezeu este cel care a creat si conduce lumea in care traim noi nu ramanem indiferenti ci demonstram prin implicarea noastra dragostea lui Dumnezeu si preocuparea Lui pentru nevoile unei lumi cazute si indepartate de Creator.

…Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat, Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut, am fost străin și M-ați primit, am fost gol și M-ați îmbrăcat am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți, am fost în temniță și ați venit pe la Mine. (Matei 25:34-36)

BIOGRAFIE PERSONALA

Otniel Ioan Bunaciu

Data nasterii: 1 decembrie 1959

Locul nasterii: Bucuresti, Seminarul Baptist unde am copilarit si am ramas pana acum in slujire.

Familie: casatorit cu Camelia, un copil David.

Slujire: Pastor Biserica Baptista Providenta din Ferentari, Presedinte Uniunea Bisericilor Baptiste, Profesor Universitar si Decan la Facultatea de Teologie Baptista, Universitatea din Bucuresti.

Studii: licenta in inginerie Facultatea de Utilaj Tehnologic, licenta si masterat in teologie la Regent’s Park College, Universitatea Oxford, doctorat in teologie la Institutul Teologic Protestant din Cluj.

Participare in slujire in afara Romaniei: profesor vizitator: Southwestern Baptist Theological Seminary (Southern Baptist), Palm Beach Atlantic University, TCMI, Austria, IBTS, Praga, Colegiul Teologic Pedagogic din Chisinau, Seminarul Teologic de la Minsk, Belarus, membru in Comisia de Etica al Aliantei Mondiale Baptiste, membru in bordul Seminarului Teologic Baptist al Federatiei Europene.

Implicare in comunitatea locala: fondator al Proiectului Rut, slujire dezvoltata cu Biserica Providenta care sustine o scoala finantata fara ajutor de la stat pentru aproximativ 200 de copii de Rromi din cartierul Ferentarii si din Republica Moldova si un program de pregatire de slujitori misionari din adunari de Rromi (Gypsy Smith) in colaborarea cu Comunitatea din Bucuresti.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul nostru Isus Cristos

Fiind rugat să vă spun câteva lucruri despre mine şi despre intenţiile mele pentru viitor, am decis să vă împărtăşesc succint următoarele: M-am născut într-o familie de credincioşi baptişti, am crescut în biserică, m-am dăruit lui Dumnezeu la 14 ani şi în limita posibilităţilor, cu urcuşuri şi cu coborâşuri, am încercat să Îl slujesc cât mai bine. Urmând chemarea Domnului am urmat cursurile Seminarului Teologic din Bucureşti, diferite alte cursuri teologice, iar mai târziu, după 1990, mi-am continuat studiile teologice în Orlando, Florida.

Din februarie 1997 slujesc în „Biserica Creştină Baptistă Speranţa” din Arad, iar prin deciziile fraţilor am slujit şi în anumite compartimente ale Comunităţii zonale şi ale Uniiunii Baptiste. Din mai 1989 sunt căsătorit cu Didina Eugenia. Dumnezeu m-a binecuvântat cu o soţie care a sacrificat mult şi care întotdeauna mi-a oferit timpul necesar pentru lucrare. Tot El ne-a binecuvântat cu 3 copiii, dintre care 2 sunt în viaţă, sunt ai Domnului şi Îl slujesc cu bucurie. Fără ca să îmi propun acest lucru, Dumnezeu a decis să mă folosească şi în domeniul materialelor scrise.

Cu ajutorul şi călăuzirea Lui am reuşit să public peste 55 de cărţi şi broşuri pe tema familiei, tineretului, bisericii etc. În ultimii 14 ani am încercat să investesc mult în familiştii şi în pregătirea tinerilor pentru viaţa de familie. În sensul acesta am scris materiale, am organizat conferinţe, am conferenţiat în şcoli şi în universităţi din ţară şi din străinătate, am înregistrat materiale audio, video, am participat la diferite emisiuni TV etc. Acum sunt obligat să fac câteva precizări. Eu nu am visat neaparat la lucrările acestea. Nu m-am considerat niciodată talentat, capabil sau pregătit pentru ceea ce am făcut. Fiecare lucru bun pe care l-am făcut a fost rezultatul îndurării lui Dumnezeu. Aproape de fiecare dată I-a trebuit mult timp să mă convingă de faptul că El Se poate folosi şi de slăbiciunile mele.

M-am simţit nevrednic de privilegiile oferite şi am încercat mereu să le spun tutuuror că greşelile îmi aparţin iar lucrurile bune vin de la Părintele Ceresc. În conjunctura prezentă, fără să îmi doresc specific şi într-un mod surprinzător, unii fraţi m-au rugat să candidez la slujba de preşedinte al Cultului. Le-am spus dumnealor şi vă spun şi dumneavoastră: eu nu mă văd pregătit pentru această slujbă.

Din câte cunosc eu situaţia din ţara noastră, şi consider că o cunosc puţin, avem nevoie de schimbări urgente şi majore. Sunt convins că fiecare baptist trebuie să îşi revizuiască şi să îşi sfinţească viaţa. Felul în care înţelegem Scriptura, felul în care vedem relaţiile pe orizontală şi pe verticală nu se „citesc” doar din Mărturisirea noastră de credinţă. Oamenii ne „citesc” viaţa de zi cu zi. Fiecre baptist trebuie să fie conştinet de faptul că este o mărturie. Caractrul nostru, acţiunile noastre, corectitudinea, dragostea, punctualitatea, sensibilitatea, onestitatea, mila, tot ceea ce facem sau nu vorbesc despre ceea ce sunem.

În consecinţă, cel care va ajunge să slujească în calitatea de preşedinte trebuie ca în dependenţă totală de Dumnezeu şi în colaborare sfântă cu toţi fraţii să fie gata să să muncească şi să găsească acele metode prin care toţi să ne verificăm, pocăim, rededicăm şi implicăm. Cu promisiunea că voi spune delegaţilor dumneavoastră la Congres cum voi încerca să mă implic concret (în cazul în care Domnul va decide să mă aşeze în slujba aceasta), vreau să vă rog frumos următoarele lucruri. Haideţi să fim ceea ce trebuie în particular şi în casele noastre. Să fim creştini buni, soţi buni, soţii bune, părinţi buni, bunici buni. Să cerem putere de sus şi să ne comportăm frumos cu vecinii, cu oamenii din cartier, cu cei de pe stradă şi cu cei din parc. Să fim cetăţeni buni, să ne comportăm exemplar la locul de muncă şi să vorbim frumos cu toţi oamenii. Dacă vom fi ce trebuie, Domnul se va bucura şi ne va răsplăti. El va decide ce primim aici şi ce ni se rezervă în veşnicie. Să ne rugăm dar ca voia Domnului să se facă în viaţa noastră, în casele noastre, în bisericile noastre şi în Cultul nostru.

Un dependent de călăuzirea, de mila, de înţelepciunea şi de puterea lui Dumnezeu. Viorel Iuga

Ruben O.: Ne-am întâlnit aici să discutăm despre importanța predicării expozitive. Nu înainte de a afla cine este Chris Wright.

Chris W.: Numele meu este Chris Wright, şi acum locuiesc la Londra în Marea Britanie, dar m-am născut în Irlanda de Nord. Am crescut acolo într-o familie creştină. Părinţii mei erau misionari în Brazilia înainte ca eu să mă nasc, aşa că am avut o educaţie creştină puternică. Am slujit în lucrarea pastorală. Am fost ordinat în biserica anglicană şi apoi am lucrat ca şi păstor. După aceea am slujit în India unde am predat Vechiul Testament timp de aproape cinci ani. Am luat doctoratul în studiile despre Vechiul Testament şi am lucrat la All Nations Christian College, care este un colegiu de pregătire pentru misiune din Marea Britanie. Iar acum lucrez pentru Langham Partnership.

Ruben O.: Ce este Langham International Preaching?

Chris W.: Poate mai întâi ar trebui să explic cuvântul Langham. Nu are nici o semnificaţie, este doar numele unei străzi din Londra. Biserica l-a avut ca rector şi membru pe John Stott și este plasată în Langham Place din Londra. John Stott şi-a început lucrarea cu aproximativ patruzeci de ani în urmă. El a denumit această lucrare pur şi simplu Langham Trust sau Langham Partnership. De aici provine numele. Iar Langham International Preaching este una dintre cele trei ramuri ale lucrării pe care o face Langham Partnership. Ea încearcă să sprijine acţiuni pentru predicarea biblică expozitivă în diferite părţi ale lumii, în special în acele părţi unde biserica este în creştere dar nu sunt suficiente resurse pentru o predicare de bună calitate a Bibliei. Deci Langham Preaching este o lucrare ce încearcă să încurajeze, să antreneze şi să echipeze oamenii pentru a predica Biblia într-un mod mai eficient.

Ruben O.: Puteţi să ne numiţi câteva dintre ţările în care aţi ţinut astfel de conferinţe?

Chris W.: Da, de fapt pretutindeni în lume. Totuşi nu lucrăm în America sau Marea Britanie sau în Europa de Vest pentru că în această parte există destul de multe resurse. Dar suntem în alte ţări din Europa. Există astfel de acţiuni ce se dezvoltă în Albania, Serbia, Polonia. Apoi cred că sunt în jur de douăzeci de ţări în Africa, atât vorbitoare de engleză cât şi de franceză, pretutindeni în America Latină, apoi mai suntem în Asia, India, Pakistan, Burma şi chiar în insulele din Pacific. Este în mod real o mişcare internaţională.

Ruben O: Aş vrea să adăugaţi ceva despre lucrarea Langham din România, despre perspectivele acestei lucrări.

Chris W.: Programul de predicare Langham a început în România anul trecut, în 2009, anul în care am ţinut şi primul nostru seminar, cu toate că a fost planificat cu aproximativ un an înainte. Iar obiectivul este ca pe un interval de mai mulţi ani să avem grupe de păstori care să se întoarcă an de an pentru a adânci înţelegerea lor despre Biblie pe diferite nivele, nivelul fundamental despre cum să utilizezi un text biblic apoi cum să predici, apoi nivele mai avansate despre cum să predici din Vechiul Testament, cum să predici din profeţi şi aşa mai departe. Dar nu suntem preocupaţi doar de a ţine seminarii anuale cu vorbitori în engleză veniţi în vizită, aşa cum sunt eu de exemplu, ci suntem preocupaţi şi ca pastorii să se adune împreună în aşa numite cluburi de predicare, în aşa fel încât să devină mişcări naţionale, o reţea de grupuri de păstori care sunt pasionaţi de dorinţa de a-şi îmbunătăţi predicarea Bibliei şi de a se întâlni împreună, poate o zi pe lună, să petreacă timp împreună, să se roage şi să se încurajeze unul pe celălalt, să studieze un pasaj din Biblie să discute despre cum ar trebui predicat acel pasaj, poate să-şi împărtăşească planul propriu de predicare, dificultăţile pe care le întâmpină, bucuriile pe care le au. Deci, ne gândim să devenim o mişcare naţională pentru predicarea biblică ce, până la sfârşit, nu va mai trebui deloc să aibă conferenţiari vizitatori, ci va fi în întregime românească.

Ruben O.: Este predicarea expozitivă cel mai bun mod de a interpreta sau a predica Cuvântul lui Dumnezeu?

Chris W.: Depinde de ce vor să exprime oamenii prin expozitiv. Unii oameni folosesc cuvântul expozitiv doar pentru a se referi la o predică verset cu verset iar acest lucru sună foarte plictisitor, dar nu la asta mă refer atunci când vorbesc despre predicarea expozitivă. În mod normal, predicarea expozitivă este predicarea ce ia un text biblic, un pasaj din Biblie, şi caută să îl explice oamenilor pentru ca ei să înţeleagă ce vrea să transmită pasajul, apoi să-l interpreteze şi să îl aplice în viaţa lor. Astfel, ceea ce aud este de fapt ceea ce a vrut să transmită Biblia. Aşadar, este o metodă de predicare ce, în loc să încerce pur şi simplu să parcurgă întreaga Biblie în diferite locuri, sau în loc să prezinte poveşti despre care apoi predicatorul îşi spune părerea, se concentrează pe un anumit pasaj din Biblie trecând de obicei destul de sistematic printr-o carte sau o parte dintr-o carte aşa încât la sfârşitul serviciului sau a seriilor de servicii, congregaţia să fi auzit de fapt ce a spus Ieremia, ce a spus Pavel, care a fost mesajul acelei părţi din Biblie. Deci, cred că este un mod semnificativ prin care se poate predica Biblia pentru că, aşa mi se pare mie, nimic nu este mai important în slujirea de păstor decât hrănirea oamenilor cu Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul păstor este acelaşi cu termenul de cioban, iar ciobanul există ca să se asigure că oile sunt bine hrănite, îngrijite, la fel păstorul există pentru a-şi hrăni oamenii învăţându-i din Biblie. M-ai întrebat mai devreme de Langham Partnership şi de John Stott, şi într-un fel, întreagă această pasiune pentru predicare biblică vine de la el. Desigur, el nu este singura persoană care poate predica din Biblie, însă darul său măreţ şi marea lui pasiune a fost ca el să predice şi să înveţe din Biblie, iar aceste lucrări care au izvorât de la el încearcă să facă acelaşi lucru. Ştim că Dumnezeu vrea ca biserica Sa să se maturizeze, nu doar să crească ca număr, ci să crească în profunzime. Știm că biserica creşte prin Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă oamenii nu primesc Cuvântul lui Dumnezeu, atunci ei se vor ofili şi vor pieri din punct de vedere spiritual şi ştim că Cuvântul lui Dumnezeu ajunge la oameni în primul rând prin predicare. Întrebarea logică care se pune ar fi ce putem face ca să ridicăm standardele predicării biblice? De asta era preocupat John Stott şi de asta este preocupată şi Langham Partnership. Să-i ajute pe oameni să predice Biblia într-un mod mai bun pentru ca biserica să se maturizeze şi să fie activă în misiune.

Ruben O.: Ce puteţi să ne spuneţi despre predicarea pe subiecte, care sunt capcanele ei?

Chris W.: Predicarea pe subiecte înseamnă să iei o temă sau un subiect. Există unii oameni care spun că trebuie să predici numai Biblia şi nu teme şi subiecte. Nu sunt de acord cu asta pentru că dacă ne uităm la ce spune apostolul Pavel în Fapte cap.20 el vorbeşte despre slujirea sa de aproape trei ani în Efes:„Nu am ezitat să predic orice a fost nevoie pentru voi şi nu am ezitat să predic întregul mesaj al lui Dumnezeu, şi întregul mesaj al lui Dumnezeu înseamnă predicare biblică, predicare ce începe cu Biblia şi ne spune povestirea ei. A predica oamenilor ceea ce ei au nevoie înseamnă a lua probleme, teme şi subiecte relevante pentru lumea aceasta, întrebările pe care le au, probleme morale pe care le întâmpină, problemele din lumea în care trăiesc, apoi să întrebi ce are de spus Biblia despre aceste lucruri. Deci, chiar dacă cineva predică un subiect sau o temă, ar trebui să predice din Biblie.

Ruben O.: Care ar fi uneltele pe care le folosiţi şi care sunt uneltele pe care recomandaţi să le folosească ceilalţi predicatori?

Chris W.: Cea mai importantă unealtă este însăşi Biblia. Un predicator, mai mult ca oricine, ar trebui să fie un student al Bibliei. Nu ar trebui să încetăm niciodată să fim studenţi, ar trebui să studiem, să citim şi să învăţăm Biblia tot timpul pentru că ea se interpretează pe sine. Pentru a putea să înţelegi cărţile profeţilor trebuie să le înţelegi în lumina povestirilor din cărţile Cronici şi Împăraţi. În mod similar, când vine vorba de Noul Testament pentru a înţelege scrisorile lui Pavel trebuie să le înţelegi în contextul călătoriilor descrise în cartea Fapte. Deci trebuie să ne familiarizăm cu Biblia, acesta este cel mai important lucru. Apoi, din fericire, pe lângă Biblie există cărţi bune disponibile dacă oamenii vor să înveţe să predice Biblia. Există comentarii asupra cărţilor din Biblie, există teologii biblice, dicţionare biblice, cărţi ce te ajută să înţelegi mai bine textul biblic, şi eu le văd ca nişte unelte folositoare. Şi, desigur, pe lângă Biblie şi comentarii mai este Duhul Sfânt, Cel căruia ne rugăm. Ne rugăm „Doamne ajută-mă să înţeleg acest pasaj şi apoi ajută-mă să creez un mesaj, sau o predică, din acest text biblic care să comunice Cuvântul Tău către oamenii Tăi.” Aşadar, fie că lucrăm cu Biblia, fie că ne pregătim şi ne planificăm predicile ele trebuie mereu făcute cu rugăciune şi în dependenţă de Dumnezeu.

Ruben O.: Care este atitudinea pe care biserica locală ar trebui să o aibă faţă de importanţa vieţii slujitorului ei? Ce părere ar trebui să aibă biserica cu privire la dedicarea a cât mai mult timp a pastorului în pregătirea predicilor şi cum ar putea biserica să-l ajute pe păstor să îi slujească?

Chris W.: Mi-ar plăcea să cred că orice congregaţie bisericească nu consideră altceva mai important decât ca pastorul ei să-i hrănească cu Cuvântul lui Dumnezeu. Când privesc la Noul Testament văd că principala slujbă despre care spune Pavel este rolul de păstor, bătrân şi lider al bisericii. Sunt multe lucruri pe care aceştia trebuie să le facă, din punct de vedere administrativ, social, pastoral, şi multe alte lucruri, dar nimic nu este mai important decât ca poporul lui Dumnezeu să fie hrănit cu Cuvântul Lui, şi singura cale de a face asta e ca păstorii să-şi facă timp pentru a-l citi şi a-l studia. De aceea, biserica trebuie să-i ofere păstorului timp pentru a face asta, să insiste ca păstorii lor să-şi ia zile libere pentru a studia sau să îşi dedice dimineţile pentru studiu biblic, apoi să se aştepte ca ei să-şi arate roadele acestui timp atunci când predică. În al doilea rând, ar trebui să se roage pentru ei. Să se roage ca aceştia să rămână fideli Cuvântului lui Dumnezeu şi fideli adevărului. Încântătoarea scrisoare de la sfârşitul Noului Testament, a treia epistolă a lui Ioan, unde Ioan îi spune lui Gaiu, cel căruia îi scrie şi care era un bătrân în biserică, „Aud şi sunt bucuros că umbli în adevăr”, mai spune „Nimic nu-mi dă o satisfacţie mai mare decât să aud despre copiii mei că umblă în adevăr.” Să ne rugăm pentru păstorii noştri ca Dumnezeu să-i păstreze credincioşi Scripturii, Cuvântului lui Dumnezeu, apoi să ne aşteptăm din partea lor să ne hrănească ca urmare a studierii Bibliei.

Ruben O.: Vă mulțumesc!

Reporter: Frate Otniel Bunaciu vă aflați la sfârșitul primului mandat ca Președinte al Uniunii Baptiste din Romania. Care sunt planurile de viitor și cum evaluați rezultatele dumneavoastră în slujirea încredințată de frățietate pentru această perioadă?

Evaluarea unei slujiri pe o perioadă de patru ani nu poate fi încadrată cu ușurință într-un interviu. Ce pot să spun este că am încercat, și în mare parte consider că am reușit, să realizez ceea ce am promis că voi face. Fără îndoială că au fost lucruri care puteau să fie făcute mai bine și, probabil că există unele așteptări care nu au fost împlinite.

Cu unele dintre promisiunile făcute a fost relativ usor. De exemplu, am promis să renunț la poziția de Prorector al Institutului Teologic Baptist pentru a oferi mai mult timp Uniunii. Am făcut acest lucru imediat, și am demisionat din acea poziție chiar în vara anului în care am fost ales ca Președinte al Uniunii.

O altă promisiune făcută a fost ca voi vizita toate comunitățile din cadrul Uniunii și am făcut acest lucru chiar în primul an. Am fost surprins să aflu că unele comunități, înființate după anul 1989 erau pentru prima oară vizitate de un Președinte al Uniunii.

Alte promisiuni au fost mai greu de realizat dar mulțumesc lui Dumnezeu pentru colaboratori care m-au ajutat să împlinesc aceste promisiuni. Pe lângă fratele Nelu Tuțac, Secretarul general și ceilalți membri ai Executivului mi s-au alăturat alte persoane care s-au implicat în realizarea viziunii.

Am promis să răspund solicitării mai multor biserici de a avea din nou un calendar de studiu biblic al Uniunii. Cu ajutorul fratelui Daniel Boingeanu acest lucru a fost posibil chiar din primul an al mandatului. Pe lângă realizarea calendarului, fratele a avut și ideea unui calendar de rugăciune al Uniunii care este folosit și în prezent de multe biserici.

Am promis că revista Creștinul Azi va apăreare regulat și, cu ajutorul fratelui Ruben Ologeanu, noul Redactor șef al revistei, aceasta a apărut regulat. Pe lângă revistă, Uniunea a reușit să și tipărească un număr de publicații. Dintre acestea menționez: Statutul, Mărturisirea de credință, traducerea biografiei lui Mihai Cornea (cu sprijinul Convenției Maghiare) și în prezent o biografie modernă a lui Spurgeon care este în lucru.

În urma discutiilor avute împreună cu fratele Timotei Rusu, Secretarul general adjunct, acesta a realizat un excelent program de mentorare pentru păstorii care intră în lucrare. Pe lângă stabilirea unui proces care a fost adoptat de Consiliul Uniunii fratele Rusu a realizat și un manual pentru noii păstori care este însoțit de un ghid pentru mentori.

Fratele Ilie Tinco Vicepreședinte al Departamentul de pastorală a avut o sarcină permanentă pe tot parcursul mandatului.  Nenumărate ore de călătorie și de întâlniri au fost puse cu o atitudine jertfitoare la dispoziția Uniunii și a frățietății pentru rezolvarea situațiilor apărute în diferite biserici din țară.

Nu pot să nu menționez personalul angajat de la birourile Uniunii. Din moment ce am decis să fac slujirea fără a fi plătit, nu aș fi reușit să îndeplinesc toate îndatoririle fără susținerea fraților și surorilor de la birouri. Ei sunt cei care au sprijinit derularea activităților de zi cu zi. În mod deosebit menționez contribuția fratelui Andrew Brockbank care a fost Director Executiv al Uniunii timp de câțiva ani.

Alte proiecte pe care le-am propus au luat mai mult timp. O parte importantă a viziunii avute pentru UBR a fost reînființarea departamentelor de slujire și dezvoltarea practică a acestora. Deși procesul acesta a durat mai mult, mă bucur că astăzi există din nou în cadrul Uniunii departamentele de tineret, de lucrare a surorilor și cel de școală duminicală pentru copii. Aceste departamente s-au adăugat celor stabilite în mod specific de Statut.

Reporter: Au existat evenimente sau slujiri pe care le considerați mai importante din perspectiva slujirii în timpul mandatului dumneavoastră?

Otniel Bunaciu: Consider că toată activitatea de slujire este importantă. Cu toate acestea sunt de părere că evanghelizarea și misiunea rămân prioritare pentru biserici. În acest sens, împreună cu fratele Nelu Tuțac și cu fratele Samy Tuțac am participat la organizarea Festivalului Speranței cu Franklin Graham de la Timișoara. A fost o mare bucurie ca pe stadionul din Timișoara această manifestare a bisericilor să se constituie în cea mai mare evanghelizare care a avut loc în țara noastră. Aprecierile venite din partea frățietății dar și din partea autorităților și a mass mediei au fost o dovadă a succesului acestui eveniment.
Tot în propunerile făcute la Congres cu ocazia alegerilor am acordat o importanță mare dezvoltării unei viziuni misionare a Uniunii. Din contactele avute cu baptiști din alte țări am observat că aceștia se uită la baptiștii din România pentru a găsi inspirație și sprijin. În acest sens am propus o viziune pentru dezvoltarea misiunii și m-am implicat în realizarea primilor pași din dezvoltarea strategiei. Viziunea pentru misiune a fost preluată și de fratele Viorel Candrianu, Vicepreședintele Departamentului de misiune care a fost sprijinit în ultimii ani de  Alexandru Vlasin care a fost angjat ca si coordonator al Departamentului de misiune. Astfel, Uniunea are un Departament de misiune care funcționează potrivit unei viziuni și a unei strategii de lucrare. În prezent, prin acest departament Uniunea susține un program de misiune în Serbia în colaborare cu comunitățile din Timișoara și Caraș, un misionar indigen in Tadjikistan (prin programul Federației Europene Baptiste) precum și câteva proiecte interne. Răspunsul bisericilor pentru apelul avut cu ocazia cutremurului din Haiti si a inundațiilor a fost extrem de generos. Putem afirma cu bucurie ca pentru prima data Uniunea este implicata in misiune intr-un mod semnificativ pe baza resurselor proprii.

Ca parte a viziunii misionare am avut dorința da a ajuta bisericile romane din diaspora europeana. Pe lângă faptul că am vizitat multe din aceste biserici, anul trecut cu sprijinul bisericii din Krems – Austria, Uniunea a organizat prima Conferință a bisericilor române din Europa de Vest la care a fost o participare ampla. Împreună cu fratii Nelu Tutac, Cornel Boingeanu, Dan Maleș și Alex Vlașin am fost implicat în prezentarea unor referate și în conducerea atelierelor de lucru.

Reporter: O parte semnificativă a rolului Președintelui Uniunii este și cea de reprezentare internațională. Care sunt relațiile Uniunii Baptiste din România în acest moment?

În acest mandat am încercat să dezvolt această dimensiune a reprezentării bisericilor din România, mai ales că după anul 1990 Uniunea Baptistă din România a fost practic absentă din familia baptistă internațională cu care are de altfel relații de la înființare. Împreună cu fratele Nelu Tuțac am încercat să reînodăm și să întărim legăturile cu Uniunile baptiste din Europa. Am făcut acest lucru în primul rând cu Uniunile din țările vecine: Ungaria (fratele Joszef Kovacs, Vicepreședinte al Uniunii noastre împreună cu frații din din Convenția Maghiară au jucat un rol important în dezvoltarea acestor legături), Moldova, Serbia și Ucraina. În același timp am dezvoltat legături si cu alte Uniuni surori din familia baptistă europeană.

Am participat la sesiunile Alianței Mondiale Baptiste care au avut loc în Europa deoarece bugetul Uniunii nu a permis participarea în alte părți ale lumii. Semnificativă a fost întâlnirea aniversară de la Amsterdam din anul 2009 unde s-au sărbătorit 400 de ani de la înființarea primei biserici baptiste din lume.
Personal am vizitat și Uniunile din: Rusia, Ucraina, Moldova, Belarus, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Austria, Cehia, Spania, Franța, Germania, Olanda și Polonia.

Ca mărturie a eforturilor depuse pentru reprezentarea internațională, în timpul mandatului au vizitat Uniunea Baptista din Romania multe dintre presonalitățile familiei internaționale baptiste: Dr. David Coffey, Presedintele Alianței Mondiale Baptiste, Valeriu Ghiletschi, Presedintele Federației Europene Baptiste și al Uniunii din Republica Moldova, Hans Guderian, Vicepreședinte al Federației Europene Baptiste, Tony Peck, Secretarul general al Federației Europene Baptiste, Toma Magda, Președintele Uniunii din Croația si fost Președinte al Federației, Peter Manson, Președintele Uniunii din Anglia, Jonathan Edwards, Secretarul General al Uniunii din Anglia, Meego Remmel, Președintele Uniunii din Estonia, Dr. Kalman Meszaros, Președintele Uniunii din Ungaria, Ondrej Franka, Președintele Uniunii din Serbia, Asatur Nahapetyan Secretarul general al Uniunii din Armenia, Evgheny Bakhmutskii, Vicepresedinte al Uniunii din Rusia.

Reporter: Ați menționat la început și o serie de așteptări care poate nu au fost împlinte. Doriți să elaborați cu privire la acestea?

Mă pot referi aici la anumite aspecte care nu au ținut de mine în mare parte și la altele la care poate aș fi putut realiza mai mult. Între lucrurile care nu au ținut așa de mult de mine dar care sunt importante, se află situația financiară a Uniunii. Este știut că după anul 1989 susținerea pe care bisericile o acordă Uniunii prin dărnicia lor nu este la nivelul nevoilor, în ciuda faptului că în fiecare an, cu ocazia Conferinței Naționale se adoptă o contribuție pe membru care ar asigura bugetul Uniunii. Situația reală este că bisericile susțin numai în jur de 40% din bugetul adoptat și pe lungă durată o asemnea stare nu va putea fi susținută. Am remarcat însa situația interesantă că în anul în care am avut colecta pentru cutremurul din Haiti și pentru inundațiile din România, suma totală colectată de Uniune se apropie de bugetul anual propus. De aici am tras concluzia că există resurse și disponibilitate de implicare din partea bisericilor dar slujirea la Uniune nu este suficient de vizibilă. Activitatea de zi cu zi a Uniunii care este deosebit de importantă pentru viața bisericilor deoarece acestea există legal prin Uniune, nu are vizibilitatea unor proiecte nationale ca cele descrise mai sus.

Un alt aspect pe care doresc să îl menționez este regretul că am avut colegi de slujire pe care nu am reușit să îi conving pe deplin că viziunea adoptată la Congres, de către cei care au reprezentat bisericile și care au votat, este o viziune pentru întreaga Uniune.

Am considerat că votul Congresului a fost pentru o conducere a Cultului care să pună în aplicare viziunea adoptată. Rolul conducerii Cultului este să realizeze viziunea, dezbaterea fiind pentru a stabili modalitatea în care poate fi pusă în aplicare această viziune cât mai bine. Mă bucur că lucrurile s-au îndreptat totuși în direcția indicată de Congres și pot să mărturisesc că am văzut mâna Domnului la lucru în toată această perioadă în realizarea unității dintre membrii Consiliului.

Reporter: Vă mulțumesc pentru gândurile împărtășite. Doriți să comunicați ceva la încheierea acestui interviu?

Otniel Bunaciu: Doresc să îi multumesc lui Dumnezeu pentru ocazia și onoarea de a sluji bisericile din România în acest prim mandat și în același timp mă rog lui Dumnezeu pentru ca să își împlinească voia cu ocazia următoarelor alegeri.

Într-un nou mandat îmi propun să continui dezvoltarea slujirilor începute și să promovez aceste slujiri între bisericile din cadrul Uniunii. Cred că implicarea în slujire motivează bisericile și întărește unitatea frățească. Evanghelizarea și misiunea rămând direcții prioritate pentru slujirea bisericilor noastre. În același timp cred că este important să analizăm schimbările care au loc în țara noastră și să înțelegem mai bine cum afectează acestea mărturia și slujirea bisericilor noastre. Mă refer aici la dezvoltarea din mediul urban în care se găsesc majoritatea bisericilor mari din Uniune şi la scăderea din mediul rural unde sunt multe biserici care au rămas mici şi au nevoie de sprijin. Pe lângă urbanizare, fenomenul emigrării a afectat dramatic România în ultimii ani și este o tendință care încă se menține. Este nevoie să evaluăm impactul acestor fenomene și să vedem ce se poate face pentru a veni în sprijinul bisericilor afectate mai mult dar și a comunităților de credincioși care s-au format acum în diaspora. În al treilea rând consider că pe lângă evanghelizare, misiune și o înțelegere mai bună a realității în care ne aflăm este nevoie de o echipare mai bună a tuturor membrilor din bisericile noastre. Uneori se pare că identitatea noastră ca baptiști nu mai este cunoscută suficient de bine. Este nevoie ca în continuare întemeierea credinței baptiste să fie pe învățătura Sfintei Scripturi la care trebuie să revenim mereu pentru ca să ne tragem seva de acolo si să rămânem întemeiați în aceasta. Din istorie știm că credința baptistă a influențat semnificativ creștinismului nou testamental din țara noastră. Sunt convins că o înțelegere mai profundă a ceea ce credem și practicăm, pornind de la Scriptură, ne va ajuta să reafirmăm această identitate baptistă și în secolul XXI.

În final doresc să mulțumesc familiei mele, soției Camelia și lui David pentru înțelegerea acordată atunci când slujirea m-a făcut să lipsesc de acasă. Fără sprijinul lor nu aș fi reușit să rezist ritmului slujirii.

Mulțumesc părinților mei Bunaciu Ioan și Otilia pentru exemplul de slujire pe care mi l-au dat și pentru sfaturile pe care continuă să mi le dea. Dumnezeu m-a binecuvântat cu o familie care a fost și este implicată în slujirea bisericilor baptiste din România.

Mulțumesc colegilor de slujire din biserica, fratelui Sorin Bădrăgan și de curând fratelui Sami Crișan pentru că au fost alături de mine și au preluat multe din sarcinile slujirii din biserica locală făcând posibilă slujirea mea în Uniune.

Mulțumesc Bisericii Providența în care am crescut și pe care o slujesc pentru îngăduința, rugăciunile de însoțire și cuvintele de încurajare.

Multumesc colegilor de la Institutul Teologic Baptist și Facultatea de Teologie Baptistă pentru susținere.

Multumesc frățietății din Uniunea Baptistă din România pentru încrederea acordată de a-i sluji.

A lui Dumnezeu să fie Slava!

Materialul este structurat pe mai multe părți pentru a nu solicita foarte mult serverul care găzduiește site-ul și pentru a oferi posibilitatea celor interesați de a urmări anumite părți din interviu.

Pentru a face materialul mai accesibil am optat, acolo unde se impune, împărțirea în secțiuni mai mici.

Riscurile pe care le presupune accesarea unor astfel de fonduri

Autonomie locală și unitate

Baptiștii și politica

Baptiștii și Securitatea

Baptiștii de ieri și baptiștii de azi

Mesaj de încheiere

Prima parte a interviului poate fi găsită AICI

_____
Notă: Mulțumim tuturor persoanelor care au găsit cu cale să își exprime opiniile comentând pe marginea interviului. Datorită numărului mare de comentarii am decis că nu avem timpul și resursele necesare pentru a răspunde tuturor, și, prin urmare, la acest post nu vor fi afișate comentariile dumneavoastră. Redacția

1. Activitatea Uniunii din 2007 până în prezent
2. Decizia Consiliului Uniunii de a permite ca bisericile să acceseze, dacă doresc, fonduri guvernamentale
3. Situația accesării fondurilor guvernamentale la nivel mondial
4. Baptiștii și politica
5. Baptiștii și Securitatea
6. Baptiștii de ieri și baptiștii de azi
7. Mesaj de încheiere.

Transcriptul acestui interviu poate fi citit în varianta tipărită a revistei Creștinul Azi.

Interviul este secționat în mai multe părți care vor fi publicate pe site.

1. Activitatea Uniunii din 2007 până în prezent

2. Decizia Consiliului Uniunii de a permite ca bisericile să acceseze, dacă doresc, fonduri guvernamentale

3. Situația accesării fondurilor guvernamentale la nivel mondial

Interviu realizat de Ruben Ologeanu

Toma M.: Pentru mine, ultimii douăzeci de ani au fost ani buni și frumoși. Chiar dacă am trecut prin război, cred totuși că această perioadă a fost o perioadă bună. În timpul războiului oamenii și-au dat seama că lucrurile în care și-au pus încrederea puteau dispărea într-o clipă, nu puteau fi considerate o temelie tare, o temelie veșnică. Mulți și-au pierdut casele, și-au pierdut familia. Astfel oamenii au început să-L caute pe Dumnezeu, au început să caute o altă realitate, o realitate spirituală, veșnică.
Noi, baptiștii din Croația, suntem o uniune foarte mică. Atunci când a început războiul eram doar o mie de baptiști răspândiți în 27 de biserici și existau doar patru păstori. Astăzi sunt peste două mii de membri în 53 de biserici și sunt peste 30 de păstori. Așa că, în timpul greutății, noi am făcut un profit, suntem, să zic așa, niște „profitori” de război.

Acum în Croația religia majoritară este catolică și dumneavoastră faceți parte dintr-o minoritate.

Toma M.: Eu întotdeauna am făcut parte dintr-o minoritate, fie că vorbim de minoritatea de români fie că vorbim de minoritatea religioasă. În Croația 85-87% sunt catolici, 5-7% sunt ortodocși, avem în jur de 50.000 de musulmani, iar protestanții și evanghelicii la un loc sunt aprox. 15.000, așa că putem fi considerați o minoritate. Dar noi știm, și credem, că Acela care este cu noi, și în noi, este mai mare, iar din perspectiva aceasta noi nu mai suntem o minoritate ci o majoritate. Chiar dacă sunt unul singur, cu Dumnezeu eu sunt în majoritate, asta e filozofia mea.

Povestiți-ne puțin despre familia dvs. despre locurile în care ați crescut. Ce va îndemnat pe dvs. personal să alegeți să-L slujiți pe Dumnezeu, cum ați ajuns să-L întâlniți și să aveți o credință pesonală prin Domnul Isus Hristos?

Toma M.: Eu sunt mulțumitor lui Dumnezeu fiindcă părinții mei au fost creștini baptiști. Tata a murit acum douăzeci de ani dar el a fost un păstor, adică a lucrat șase zile și în ziua a șaptea a predicat. Noi așa am crescut. Am fost săraci dar am crescut într-o familie creștina bună, plină de iubire, am văzut un exemplu în părinții mei. Mama mea era baptistă a treia generație în familia ei așa că eu sunt a patra iar copiii mei sunt a cincea generație de baptiști. Lumea consideră, de obicei, oamenii care au greutăți în viață sau care nu sunt buni că au nevoie să se pocăiască. Eu pot să spun și să mărturisesc că am fost un om bun. Nu am furat, nu am făcut prostii, am fost un copil bun, și totuși, a venit un moment în viață când am realizat că eu, fără Domnul, nu ajung nici unde, cu toată bunătatea mea. Aveam 17 ani dar am înțeles că Isus, când a fost pe cruce, a fost din cauza mea, pentru păcatul meu. Și am spus „Doamne, viața mea acum o pun în mâna Ta”. Așa că, de atunci, de la vârsta de 17 ani, am plecat pe calea aceasta.

Ce s-a întâmplat atunci la vârsta de 17 ani, ați citit o carte, ați ascultat o predică, ați ascultat o piesă muzicală?

Toma M.: Am fost într-o tabără. Noi avem o tabără creștină la malul adriatic, pe o insulă, acolo am fost două săptămâni. De obicei, la încheiere, este un timp de evanghelizare, de chemare, și atunci a fost momentul în care am simțit că Domnul bate la inima mea, și am spus „Da”, acesta a fost răspunsul meu. Așa că, de atunci, suntem împreună. Mă bucur că eu și soția mea, pe care am cunoscut-o tot în acea tabără, acolo chiar ne-am și cununat cu 27 de ani în urmă, suntem împreună în via lui Dumnezeu și lucrăm împreună.

Cum vedeți lucurile comparativ cu ce a fost atunci, perioada comunistă, perioada socialistă, perioada democrației, și ce perioade au mai trecut peste noi de-alungul istoriei?

Toma M.: Pot să spun că, în perioada comunismului, nu am fost prigoniți, noi nu am suferit așa cum ați suferit voi în România, a fost mai ușor. Pe de-o parte, noi avem acum mai multă libertate, avem acces la presă, la televiziune, la radio, statul ne ajută când vrem să clădim biserici în Croația. Din aspectul aceasta, este diferit. Pe de altă parte însă, este foarte greu din cauza individualismului, a materialismului, și a secularismului. Fiind președintele Federației Baptiste Europene, pot să spun că Europa noastră a devenit un continent păgân. Noi nu mai putem să vorbim de creștinism în Europa, vremea s-a schimbat. Vom avea tot mai mult de lucru și cred că o să fie din ce în ce mai greu. Există mai multă democrație și mai puțină libertate.

Musulmanii spun că, până în anul 2030, Europa va fi musulmană.

Toma M.: Musulmanii pot să-și spună planurile lor. Eu știu că, în țările musulmane, ca Iordania de exemplu, mulți oameni se întorc la Dumnezeu. Așa că, dacă ei vor să vină în Europa, noi o să mergem la ei acasă. Glumesc. Dar vreau să spun că noi avem o țintă, avem o misiune pe care o vom îndeplinii cu ajutorul lui Dumnezeu. Noi nu știm ce se va întâmpla, însă știm ce trebuie să facem. Știm din mâna cui ne vine viitorul, așa că, din perspectivă umană, nu sunt prea fericit dar, ca și credincios, eu nu mă tem, eu am speranță pentru că știu ce o să se întâmple la sfârșit.

Pentru că sunteți președintele Federației Baptiste Europene, cum vedeți situația baptiștilor, sunt în declin, merg în creștere, care este starea lor spirituală?

Toma M.: Slavă lui Dumnezeu că noi, baptiștii, nu suntem în declin. Nu este ușor. Am spus că trăim într-un continent păgân, însă am pus un mare accent pe evanghelizare, fiindcă noi trebuie să aducem vestea bună oamenilor din veacul 21. Noi am dat o atenție deosebită plantării de biserici, ne luptăm foarte mult pentru libertatea religioasă, pentru drepturile umane și, de asemeni, vrem să ajutăm unde au avut loc dezastre, cutremure, războaie. Suntem foarte activi, atât pe plan spiritual cât și pe plan social, și îi mulțumesc lui Dumnezeu că, până acum, nu suntem în declin, ci creștem. Cei mai mulți baptiști sunt în Ucraina și Anglia, în jur de 140.000, urmează România cu aprox. 110.000, Rusia cu 100.000, Germania 80.000 ș.a.m.d. Suntem mulțumiți că baptiștii din răsărit au, atât o învățătură, cât și o viețuire sănătoasă care poate avea o influență pozitivă asupra acestei Europe secularizate.

Spuneți-ne ceva în limba croată, eventual un verset din Biblie, și în limba sârbă apoi.

Toma M.: Limba sârbă și limba croată sunt foarte asemănătoare, noi ne înțelegem 99%, deci limba croată sau limba sârbă e același lucru. Iar acum va spun un verset de aur din Biblie, Ioan 3:16, „Uistinu, Bog je tako ljubio svijet te je dao svoga Sina Jedinoroðenca da nijedan koji u njega vjeruje ne propadne, nego da ima život vjeèni.” („Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică.”)

Ce s-a întâmplat în Iordania, îmi spuneați că oamenii se întorc la Dumnezeu, musulmanii din Iordania se întorc la Dumnezeu?

Toma M.: Da, în Iordania s-a întâmplat un eveniment istoric. Regele Abdullah al II-lea a făcut o donație baptiștilor din toată lumea. Am primit pământ pe malul râului Iordan, și acolo a fost făcut un loc de botez. Am fost săptămâna trecută în Iordania, s-au adunat acolo 2000 de creștini arabi, și 120 de persoane au fost botezate. Regele vrea să arate că ei nu sunt atât de radicali, sunt deschiși pentru alte religii. Creștinii de acolo lucrează foarte mult, nu este întotdeauna ușor, dar sunt determinați ca să lucreze, să aducă vestea bună. Sunt puțini, în jur de 2000, dar cresc iar acesta este un lucru de care m-am bucurat foarte mult când am fost cu ei acolo.
Care este mesajul Federației Uniunilor Baptiste din Europa pentru omul simplu de pe stradă în aceste vremuri de criză, în aceste vremuri tulburi, când viitorul este foarte interesant?

Toma M.: Noi avem un mesaj foarte simplu, este o imagine din Biblie, dacă temelia este bună, noi nu trebuie să ne temem de circumstanțe. Isus Hristos este stânca și temelia noastră, și orice s-ar întâmpla în jurul nostru noi suntem pe un loc bun. Cine își pune încrederea în Isus nu o să fie dat de rușine niciodată, așa spune cuvântul lui Dumnezeu.

Din perioada războiului din 1991, ce vă amintiți?

Toma M.: Îmi aduc aminte că bisericile noastre baptiste au început să iasă afară. Noi, în 50 de ani de comunism, am fost închiși și am primit o mentalitate de gheto. Odată cu începerea războiului, ne-am aflat afară, acolo unde trebuia să fim. Astfel, pentru noi aceasta a fost o descoperire spirituală. De atunci, noi nu am mai așteptat ca lumea să vină la noi în biserică ci, așa cum a spus și Isus: „Duceți-vă și predicați”, dintr-odată noi am ieșit afară între oamenii care au avut nevoie, și nu le-am împărtășit doar vestea bună ci am putut să-i ajutăm și într-un sens umanitar. Așa că, această perioadă a fost pentru noi ceva ce ne-a zguduit și ne-a schimbat felul nostru de viață și felul nostru de evanghelizare.

Au fost cazuri în care membrii din bisericile dvs. au pierdut pe cineva dintre cei dragi din familie?

Toma M.: Au fost câțiva, dar foarte puțini, una sau două persoane. Cred că aceste cazuri au fost în Vukovar, orașul care a fost complet distrus. Pot să spun că Dumnezeu ne-a ocrotit totuși pe timp de război, chiar dacă am stat acolo tot timpul.

Care sunt planurile de viitor ale Federației, ale Uniunilor, ale bisericilor baptiste individuale din Europa, cele pe care le știți, le-ați vizitat, și cu care păstrați legătura?

Toma M.: Toate Uniunile pe care le-am vizitat au aceeași țintă: evanghelizarea, înființarea de biserici și mai mult angajament social.

La finalul interviului nostru, vă rugăm să adresați un cuvânt ascultătorilor noștri.

Toma M.: Un cuvânt pentru ascultătorii dvs. ar fi ca Dumnezeu să-i binecuvinteze, să le umple viața cu adevărul și harul Lui, numai așa cred că putem să aflăm cum arată viața ideală, viața care ne duce în veșnicie.

Interviu publicat în Creștinul Azi nr 5 / 2009