Tema: Pregătirea copiilor lui Dumnezeu pentru întâlnirea
cu Domnul lor
Text biblic: 1 Ioan 2:28–3:10a
Verset cheie: 1 Ioan 3:2
Ideea centrală: Adevărații copii ai lui Dumnezeu sunt activi în așteptarea întâlnirii cu Isus Hristos.
Scopul lecției: Să lămurească ce înseamnă calitatea de copil al lui Dumnezeu și să prezinte care sunt principalele acțiuni pe care creștinii le fac în perspectiva întâlnirii lor cu Isus Hristos.
Pe măsură ce istoria omenirii se apropie de sfârșitul ei, copiii lui Dumnezeu așteaptă cu nerăbdare întâlnirea cu Domnul lor. Această așteptare este una activă, astfel că în acest studiu vom descoperi în ce mod se pregătesc creștinii pentru întâlnirea cu Hristos Domnul.
Este însă important să nu trecem foarte ușor peste expresia „copiii lui Dumnezeu”, fiindcă apostolul Ioan nu le atribuie această calitate tuturor oamenilor.
1. Cine sunt copiii lui Dumnezeu?
Din perspectiva creației toți oamenii sunt copiii lui Dumnezeu, fiindcă El ne‑a creat pe toți. Pe de altă parte, din cauza păcatului oamenii au pierdut relația cu Dumnezeu, devenind copiii ai celui rău (vezi Ioan 8:44; Efeseni 2:1–3; 1 Ioan 3:10). Prin lucrarea de răscumpărare din păcat, Isus îi eliberează din întunericul spiritual pe toți cei ce cred în El și se pocăiesc de păcatele lor, astfel că aceștia devin copii ai lui Dumnezeu. Această nouă identitate spirituală implică două adevăruri:
a. Credincioșii sunt copii ai lui Dumnezeu din punct de vedere juridic.
„Vedeți ce dragoste ne‑a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem.” (1 Ioan 3:1). Creștinii se pot „numi” copii ai lui Dumnezeu fiindcă au primit acest drept, după cum scrie Ioan în cea de‑a patra evanghelie: „Dar tuturor celor ce L‑au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le‑a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1:12). Doar cei credincioși au dreptul (exousian, lb. gr.) sau autoritatea de a se numi copii ai lui Dumnezeu, din perspectiva răscumpărării. Ei primesc acest drept nu fiindcă ar merita, ci datorită iubirii divine (1 Ioan 3:1) care s‑a manifestat prin sacrificiul suprem de la Calvar, și în urma căruia s‑a rezolvat conflictul de natură juridică dintre om și Dumnezeu.
b. Credincioșii sunt copii ai lui Dumnezeu din punct de vedere ontologic, existențial.
Apostolul adaugă în 1 Ioan 3:1 „și suntem!”. Calitatea de copiii ai lui Dumnezeu a celor credincioși nu se rezumă la statutul lor juridic. Dimpotrivă, ei sunt transformați spiritual, în baza unei lucrări supranaturale a Duhului lui Dumnezeu și sunt născuți din Dumnezeu, astfel că declarația juridică este dublată de o realitate lăuntrică: „Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește, pentru că sămânța Lui rămâne în el; și nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.”(1 Ioan 3:9). Creștinul nu este doar creat de Dumnezeu, ci și născut din Dumnezeu, devenind o „făptură nouă” (2 Corinteni 5:17). Dacă dorim să aflăm mai multe despre această „naștere din nou” putem să aprofundăm textul din Ioan 3:9–13, acolo unde este descrisă întâlnirea dintre Isus Hristos și Nicodim.
2. Cum se pregătesc credincioșii pentru întâlnirea cu Dumnezeu?
Apostolul Ioan descrie câteva acțiuni ale copiilor lui Dumnezeu în actuala stare în care ei se află, în lume, anticipând întâlnirea cu Mântuitorul:
a. Copiii lui Dumnezeu conștientizează și acceptă statutul lor de „străini” în această lume.
„Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L‑a cunoscut nici pe El.” (1 Ioan 3:1b). Creștinii nu se vor simți niciodată pe deplin „acasă” în această lume. Adeseori, ei nu vor fi înțeleși de către oameni sau, mai rău, pot fi chiar prigoniți de unii dintre aceștia (vezi 1 Ioan 3:13). Ei pot fi batjocoriți (Iacov 2:7) tocmai pentru că poartă numele de „creștini”, dar înțeleg că nu fac nimic altceva decât să sufere la fel ca Domnul lor (Ioan 15:18, 19). Totuși, perspectiva întâlnirii cu Isus îi ajută pe creștini să nu cedeze și să nu se adapteze la rigorile și mentalitatea acestei lumi.
b. Copiii lui Dumnezeu urmăresc sfințirea.
„Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi nu s‑a arătat încă. Dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El se curățește, după cum El este curat.” (1 Ioan 3:2, 3). Sfințenia este o realitate eschatologică („vom fi ca El”), dar este și o realitate prezentă („se curățește). Orice copil al lui Dumnezeu este interesat de sfințire și face progres pe această cale. Mai mult, standardul sfințeniei nu se modifică în funcție de vremuri și împrejurări – rămâne același standard divin („se curățește după cum El este curat”).
Ioan combate un curent proto‑gnostic (salvare prin cunoaștere, iluminare) și răspunde la două abordări față de păcat spre care s‑au îndreptat învățătorii falși: (i) unii au pretins că, prin asceză, iluminare, meditație etc., ei sunt dincolo de păcat (nu mai păcătuiesc); (ii) alții au considerat că ceea ce contează este sufletul, iar trupul este irelevant. De aici s‑a ajuns la o libertate de a păcătui. Ioan clarifică faptul că, dacă cineva este născut din nou și dacă are sămânța lui Dumnezeu în el, atunci acea făptură nouă nu poate păcătui (continua să păcătuiască), dimpotrivă, va urî păcatul. Trăirea în păcat este specifică celor ce sunt copii ai satanei: „Cine păcătuiește este de la diavolul, căci diavolul păcătuiește de la început. Fiul lui Dumnezeu S‑a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.” (1 Ioan 3:8)
Chiar dacă standardul divin al sfințeniei nu poate fi atins niciodată deplin pe acest pământ (vezi 1 Ioan 1:8), copiii lui Dumnezeu țintesc mereu spre asemănarea cu Hristos. Unirea creștinilor cu Hristos, Cel care „S‑a arătat ca să ia păcatele” (1 Ioan 3:5) presupune o relație continuă și transformatoare cu Isus, astfel că „oricine rămâne în El nu păcătuiește” (continuă să trăiască în păcat; vezi 1 Ioan 3:6 și 1 Ioan 3:9).
Așa după cum sugerează mai mulți comentatori biblici, nu se argumentează aici pentru perfecționismul creștin, mai degrabă se accentuează faptul că un creștin nu rămâne într‑o stare de păcat, nu păcătuiește ca mod de viață. Omul nou se înnoiește după chipul lui Hristos, chiar dacă rămășițele firii vechi (omul vechi) îl vor face pe creștin să mai păcătuiască până când va veni Mântuitorul. Cel născut din nou are o natură nouă care îl va ajuta din ce în ce mai mult să învingă păcatul. Acea natură nouă nu păcătuiește – omul vechi o face (1 Ioan 3:9). Ceea ce asigură biruința împotriva păcatului este părtășia intimă cu Hristos: „Oricine rămâne în El nu păcătuiește; oricine păcătuiește nu L‑a văzut, nici nu L‑a cunoscut”. (1 Ioan 3:6).
c. Copiii lui Dumnezeu îi iubesc pe semeni.
„Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu și copiii diavolului. Oricine nu trăiește în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubește pe fratele său.” (1 Ioan 3:1–10) Apostolul Ioan adaugă încă o trăsătură a copiilor lui Dumnezeu, făcând un contrast cu copiii diavolului. E vorba de aspectul iubirii (o temă centrală a epistolelor ioanine): copiii lui Dumnezeu își iubesc semenii. Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:16), de unde rezultă în mod natural că un om născut din Dumnezeu iubește. Cel mai bun mod în care un creștin se poate pregăti pentru întâlnirea cu Hristos este să facă ceea ce face El, adică să iubească la fel ca Isus. Iubirea aceasta se manifestă în comunitatea creștină (iubirea fraților), dar nu se limitează la ea. Creștinii sunt chemați de Dumnezeu să îi iubească pe toți oamenii, chiar și pe vrăjmași (Matei 5:44).
În concluzie, creștinii se pregătesc pentru întâlnirea cu Isus Hristos asumându‑și statutul de ucenicii ai Lui și fiind gata să sufere de dragul Numelui Său, urmărind o viață de sfințire și iubindu‑i pe toți cei din jurul lor.
Aplicații
- Suntem ceea ce spune Dumnezeu că suntem! Cei credincioși sunt, într‑adevăr, copiii lui Dumnezeu. Nu uita că ești produsul iubirii divine, bucură‑te mereu de identitatea pe care o ai și caută să trăiești într‑un mod vrednic de statutul de copil de Dumnezeu.
- Faptul că lumea nu ne apreciază, ne nedreptățește și ne batjocorește pentru credința noastră, dovedește că suntem de partea corectă a istoriei salvării, suntem în familia lui Dumnezeu.
- Vrei să te bucuri de o biruință mai mare asupra păcatului? Atunci urmărește intimitatea cu Hristos. Caută‑L zilnic prin rugăciune, Cuvânt, meditație, post, slujirea semenilor etc.
- Ia decizia să‑i iubești pe toți cei din jurul tău, fără discriminare! Dumnezeu este dragoste!
Întrebări pentru discuții
- Cum putem ști dacă suntem copii ai lui Dumnezeu?
- Care sunt cele mai puternice motivații pentru sfințire?
- Poate un creștin să fie iertat chiar și pentru un păcat repetitiv?
- Cum putem să‑i iubim pe toți oamenii, chiar și pe vrăjmași?
autor: Costel Ghioancă, pastor, Biserica Biserica Creștină Baptistă „Adonai” București; Institutul Teologic Baptist din București; costelghioanca@yahoo.com
