Tema: Mandatul de părinte în familia creștină
Text biblic: Psalmul 78:1–8
Verset cheie: Proverbe 22:6
Ideea centrală: Misiunea cea mai importantă a părinților creștini este de a le prezenta copiilor Evanghelia prin cuvinte și exemplu personal, așa încât copiii să-L glorifice pe Dumnezeu și să poată să ajungă la o relație personală cu El.
Scopul lecției: Să-i ajute pe părinții creștini să înțeleagă care este mandatul lor la nivel de esență, dar și ce obiective practice trebuie să fie urmărite în contextul educației parentale.
Explicații contextuale și exegetice:
Psalmul 78 este al doilea ca lungime după Psalmul 119 și a fost scris, cel mai probabil, de către Asaf. Acest psalm al Sfintelor Scripturi are valențe didactice, fiind considerat un „psalm de învățătură” în cadrul căruia lecțiile din trecut slujesc drept pilde pentru generația prezentă și cele viitoare. Din acest punct de vedere, Psalmul 78 ne este de mare ajutor în demersul nostru de a desluși ce presupune mandatul de părinte în familia creștină. În rândurile de mai jos ne vom rezuma la primele 8 versete ale acestui psalm, focalizându-ne asupra esenței mandatului de părinte, dar și asupra scopurilor educației parentale.
I. Esența mandatului de părinte creștin
1. O responsabilitate personală și inter-generațională
Părinții credincioși au misiunea de a-i crește pe copii în „mustrarea și învățătura Domnului” (Efeseni 6:4), însă pentru ca acest lucru să fie posibil este necesar ca părinții înșiși să-L cunoască pe Domnul în mod personal. Autorul psalmului 78 explică în mod clar că transmite mai departe ceea ce „a auzit, ce știe și ce i-au povestit părinții” (v. 3). Cu alte cuvinte, părintele credincios experimentează relația cu Dumnezeu, Îl cunoaște pe Domnul într-un mod personal și, astfel, poate să fie un martor al Domnului pentru copiii Săi. Remarcăm paralelismul dintre cuvintele psalmistului și ceea ce scrie apostolul Ioan în 1 Ioan 1:1–3.
Responsabilitatea de a fi un părinte creștin izvorăște, deci, din propria experimentare a Evangheliei, însă ea are la bază și o grijă autentică față de posteritate. Psalmistul ne informează că face apel la „pildele” și „înțelepciunea vremurilor străvechi” (v. 2), așa încât acestea să fie cunoscute de „copiii care se vor naște” (v. 6) care, la rândul lor, vor transmite învățăturile mai departe către „copiii lor” (v. 7). Părintele creștin își îndeplinește mandatul din rațiuni subiective (a fost el însuși transformat de Evanghelie) și obiective (este preocupat de generațiile viitoare).
2. O dorință de glorificare a Numelui lui Dumnezeu
Este adevărat că părinții au multe responsabilități: trebuie să pună la dispoziția copiilor hrana de care ei au nevoie, un acoperiș deasupra capului și alte bunuri materiale. În plus, părinții sunt interesați de dezvoltarea emoțională și socială a copiilor lor, precum și de succesul uman și profesional al acestora. Toate aceste obiective, deși necesare, nu constituie marele țel urmărit de părinții creștini. Psalmistul afirmă că nu vom ascunde de copiii lor, ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui și minunile pe care le-a făcut (v. 4). A fi un părinte creștin înseamnă a-l ajuta pe copil să descopere adevărul Evangheliei și a-l conduce în laudă și închinare înaintea lui Dumnezeu. Copiii trebuie să învețe cât de puternic și glorios este Dumnezeu! Totul trebuie făcut spre gloria lui Dumnezeu (Romani 11:36), inclusiv asumarea mandatului
de părinte.
3. Misiunea de a transmite Cuvântul lui Dumnezeu
Cum reușesc părinții să le prezinte copiilor Evanghelia și să-i conducă pe aceștia pe drumul glorificării lui Dumnezeu? În versetul 5 citim: El a pus o mărturie în Iacov, a dat o Lege în Israel și a poruncit părinților noștri să-și învețe în ea copiii. Înțelegem de aici că, în calitate de părinți, trebuie să le prezentăm copiilor Cuvântul lui Dumnezeu. Ei au nevoie de hrană pentru suflet, tot așa cum au nevoie de pâinea zilnică. A fi un părinte creștin înseamnă, în esență, să le prezentăm copiilor Cuvântul lui Dumnezeu (Evanghelia) în mod regulat așa încât să poată ajunge și ei să-L cunoască pe Dumnezeu în mod personal.Această misiune este enunțată clar în Vechiul Testament, imediat după ce Moise le transmite israeliților conținutul Legii lui Dumnezeu: Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula (Deuteronomul 6:6–7).
II. Scopurile specifice ale educației parentale
În rândurile de mai sus am identificat ce presupune, la nivel de esență, mandatul de a fi un părinte creștin. Mai departe ne vom focaliza asupra unor scopuri specifice pe care le urmărim în contextul educației parentale:
1. Cunoașterea voii lui Dumnezeu
Fiecare generație are nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu trebuie transmisă de la o generație la alta, ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naște și care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor (v. 6). Este o greșeală să presupunem că cei care vor veni după noi vor cunoaște în mod automat Cuvântul Domnului, în absența educației parentale creștine. Or, „când nu este nicio descoperire dumnezeiască poporul este fără frâu” (Proverbe 29:18a).
2. Încrederea în Dumnezeu
Un alt scop concret urmărit de părinții creștini vizează încrederea în Dumnezeu. Prezentarea Evangheliei în contextul educației parentale nu este un simplu exercițiu pedagogic, ea are loc pentru ca aceștia să-și pună încrederea în Dumnezeu (v. 7). Necredința stă la baza tuturor păcatelor pe care le înfăptuiesc oamenii. Este foarte simplu ca un copil, atunci când va crește mare, să aleagă calea compromisului în materie de relații, siguranță financiară, emoțională etc. Încrederea în Dumnezeu este cea mai bună barieră în calea acestui tip de „parteneriat cu mentalitatea lumii”. Învățând din Cuvântul lui Dumnezeu și din mărturia părinților săi, copilul va ști că Dumnezeu este vrednic de încredere, că împlinește tot ceea ce a promis, că El îi binecuvântează pe cei credincioși. În consecință, va avea o motivație puternică să aleagă să bea din „Izvorul apelor vii” al voii lui Dumnezeu, iar nu din „puțurile crăpate” ale acestei lumi (Ieremia 2:13).
3. Recunoștința și ascultarea de Dumnezeu
Părinții se simt jenați atunci când copilul nu știe să spună „Mulțumesc!”. Tentația ingratitudinii este foarte mare, inclusiv față de Dumnezeu. Iată un motiv în plus pentru care părinții creștini investesc timp în educația copiilor. Este foarte important ca cei mici să nu uite lucrările lui Dumnezeu și să păzească poruncile Lui. (v. 7b) Nu e vorba de un simplu exercițiu de „memorare” a lucrărilor lui Dumnezeu; este vizată o trăire evlavioasă, cu mulțumire față de binele pe care ni-l face Dumnezeu. Tocmai această înțelegere și amintire a lucrărilor divine îl va ajuta pe copilul devenit adult să asculte de poruncile lui Dumnezeu, în momentul în care este ispitit să se bazeze pe înțelepciunea sa ori pe „sprijinul otrăvit” oferit de alți oameni (Psalmul 146:3-5).
4. Prevenirea răzvrătirii
Educația parentală creștină are și un important scop preventiv: Să nu fie ca părinții lor, un neam neascultător și răzvrătit, un neam care n-avea o inimă tare și al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu! (v. 8). Inima omului este predispusă la răzvrătire, iar aceste lucruri se pot remarca încă din perioada copilăriei (Psalmul 51:5; Ieremia 17:9). Sigur, educația parentală nu poate transforma o inimă răzvrătită, dar poate promova Evanghelia, care are tocmai această putere de a schimba inimile (Romani 1:16, 17). În momentul în care părinții creștini își iau în serios mandatul și le prezintă copiilor lor Evanghelia, există perspectiva ca, prin harul lui Dumnezeu, să se prevină răzvrătirea din inima celor mici.
Concluzii:
Părinții creștini au datoria de a le asigura copiilor bunurile materiale, emoționale și sociale de care ei au nevoie. Cu toate acestea, cea mai mare chemare a părinților este aceea de a-i învăța pe copii poruncile Domnului, de a le prezenta Evanghelia, așa încât copiii să poată să ajungă la o relație personală cu Dumnezeu.
Doar așa, copiii vor glorifica Numele lui Dumnezeu, vor cunoaște voia Sa, își vor pune încrederea în El în momentele dificile ale vieții, vor fi recunoscători față de lucrările Sale și vor respinge tentațiile idolatre, alegând, în schimb, credincioșia față de Dumnezeu.
Aplicații:
• Dacă dorești să ai impact în viața copiilor tăi, caută să fii tu însuți cucerit de Evanghelia Domnului Isus.
• Încurajează-i pe copii să citească și să memoreze Cuvântul lui Dumnezeu.
• Stabilește un timp regulat în care să le prezinți copiilor Cuvântul lui Dumnezeu.
• Nu căuta să repari doar „efectele” atunci când copiii greșesc. Vorbește‑le despre inimă și nevoia ca aceasta să fie transformată prin credința în jertfa Domnului Isus.
• Ajută-i pe copii să înțeleagă că toate bunurile materiale și spirituale vin de la Dumnezeu. În acest fel vei stimula recunoștința lor față
de Domnul.
• Roagă-te împreună cu copiii pentru diversele nevoi (materiale sau spirituale) ale familiei. În acest mod îi vei stimula să caute ajutor la Domnul și să se încreadă în promisiunile Sale.
Întrebări pentru discuții:
1. Ce fel de oportunități au la dispoziție părinții să le prezinte copiilor Evanghelia?
2. Ce rol are exemplul personal în contextul educației parentale?
3. Care considerați că sunt cele mai mari provocări pentru părinții creștini de astăzi?
4, Cum ar trebui corectată răzvrătirea din inima copiilor?
5. Ce pot face părinții dacă au greșit în îndeplinirea mandatului lor?
6. Ce ar trebui părinții să-și asume/să nu-și asume în ce privește viața și viitorul copiilor?
autor: Costel Ghioancă, pastor, Biserica Creștină Baptistă „Adonai“, București
