Tema: Călăuzirea pentru căsătorie
Text biblic: Geneza 24:56–67
Verset cheie: Proverbe 18:22
Ideea centrală: Dumnezeu Își arată slava în viața credincioșilor prin călăuzirea înspre o căsătorie fericită, în care omul să se poată bucura de prezența și de binecuvântările lui Dumnezeu.
Scopul lecției: Privind la modul în care Dumnezeu a călăuzit căsătoria lui Isaac, putem înțelege modul în care Dumnezeu poate călăuzi și viețile noastre înspre împlinirea voii Lui.
Isaac, fiul preaiubit al lui Avraam, este din mai multe puncte de vedere un prototip al Domnului Isus Hristos. Isaac, asemenea Domnului Isus, a avut o naștere anunțată, apoi este singurul personaj al Vechiului Testament purtându-și lemnele de jertfă aidoma lui Isus care Și-a dus crucea pe Calvar. Un aspect însă deosebit de frumos al vieții lui Isaac este căsătoria lui. Mireasa lui a venit la el, iar Isaac i-a ieșit în întâmpinare. Ce frumos prezintă Biblia imaginea Bisericii ca fiind Mireasa lui Hristos ce va fi luată la El, iar Domnul va ieși în întâmpinarea Miresei Sale!
I. Dumnezeu călăuzește spre cineva din același popor
Căsătoria lui Isaac a început cu dorința bătrânului Avraam de a găsi o soție fiului său diferită de fetele canaaniților. Chiar dacă nu avea Scriptura și nu avea de unde să cunoască învățăturile Noului Testament, Avraam înțelege cât este de important ca aceea care avea să îi devină noră să fie o soție potrivită pentru Isaac. Pe fetele canaaniților le cunoștea, el trăindu-și viața în mijlocul lor. Mai mult, fiind fiul ce s-a născut prin promisiunea divină, fiul ce avea să moștenească legămintele, Avraam a înțeles că trebuie să aibă o soție corespunzătoare. Deși era plecat de aproape 70 de ani și nu cunoștea pe niciuna dintre fetele care s-au născut în familiile poporului său, Avraam a înțeles că de acolo trebuie să vină soția fiului său Isaac.
Interesant este că și Isaac, care nu era un adolescent la acel moment (avea 40 de ani, conform cu Geneza 25:20) a acceptat ideea tatălui, nu are nicio obiecție de făcut și, mai mult, primește cu bucurie soția pe care Dumnezeu prin tatăl său i-a pregătit-o.
II. Dumnezeu călăuzește spre persoana potrivită
În acest capitol vedem cum Dumnezeu călăuzește robul, dar și pe cei doi ce aveau să se căsătorească.
1. Călăuzirea robului
Robul din acest capitol este pus de Avraam să jure că va avea în grijă găsirea unei soții pentru Isaac. De remarcat este faptul că, deși era moștenitorul posibil al averii lui Avraam fiind cel mai bătrân rob din casa lui, robul este cât se poate de credincios promisiunii făcute stăpânului. Nu știm numele lui (ar putea fi Eliezer din Damasc), însă omul pleacă cu zece cămile și cu toate lucrurile de preț ale lui Avraam (Geneza 24:10).
Când Avraam i-a spus robului că Dumnezeu va trimite pe îngerul Său înainte, robul a crezut asta și îl vedem punând o condiție destul de bizară, ca la dorința lui de a bea apă, fata care se va oferi singură să adape și cămilele să fie fata pe care o va lua. Știm că o cămilă bea destul de multă apă, aici erau zece și în plus mai era și o oarecare distanță între izvor și adăpătoare așa că a fost nevoie să alerge (Geneza 24:20). Aici este remarcată și disponibilitatea fetei de a face bine unui străin. Sigur că în casa lui Avraam nu avea să adape ea cămilele, dar unui necunoscut care îi cere apă, să îi facă un așa mare bine, este cu adevărat o trăsătură deosebită
de caracter!
2. Călăuzirea Rebecăi
Rugăciunea robului (Geneza 24:12–14) a fost ascultată de Domnul și Rebeca este prima care vine la izvor, chiar după încetarea rugăciunii (nu sfârșise el încă de vorbit și a ieșit cu vadra pe umăr Rebeca..., Geneza 24:15). Chiar și robul este uimit de modul în care Dumnezeu a călăuzit lucrurile, nelăsându-l să bâjbâie sau să treacă prin eșec, ci foarte repede să și capete răspuns.
Munca Rebecăi este răsplătită cu câteva daruri fine și speciale ce atrag atenția fratelui Rebecăi, Laban, omul deosebit de sensibil la bogăție. Robul este invitat în casă, așezat la masă, însă, înainte de a mânca, el istorisește care este scopul călătoriei lui: căsătoria lui Isaac. Tatăl și fratele miresei acceptă acest lucru și seara se sfârșește în sărbătoare.
Când robul vrea să plece a doua zi, Laban găsește scuze de a o mai reține pe Rebeca. Se gândesc chiar că vor avea un aliat și propun să o întrebe pe Rebeca. Dar Rebeca, spre mirarea lor, a fost extrem de hotărâtă în a pleca.
Nu este vorba aici de dorința de a scăpa din casa tatălui, nici de dorința de a se îmbogăți, ci pur și simplu de călăuzirea pe care o face Dumnezeu. O fată este pregătită de Dumnezeu pentru a deveni soția unui bărbat, de asemenea pregătit și el de Dumnezeu pentru aceasta.
3. Călăuzirea lui Isaac
Când se întorc din călătorie, în apropierea locului unde locuia Avraam și Isaac, mirele era în rugăciune într-un loc special: Lohai Roi! În limba ebraică, înseamnă Cel ce mă vede (Geneza 16:14) Ce frumos să cugeți în locul pe care îl cunoști ca fiind acolo unde Dumnezeu te vede. Noi știm că Dumnezeu cunoaște totul și știe totul despre noi, de aceea ar trebui să cugetăm cu atenție la acest aspect. Isaac a ieșit să își deschidă sufletul în fața Dumnezeului care vede totul. Isaac știa că robul a plecat pentru a aduce o soție pentru el, cunoștea și distanțele în timp și știa că este vremea să îi fie descoperită soția. Ce poți să faci mai bine înainte de a te căsători, decât să stai în prezența Celui ce te vede, El Roi!
Dacă cei ce sunt la momentul căsătoriei ar fi mai dispuși să caute voia lui Dumnezeu în rugăciune mai întâi, ar putea trăi experiența unei călăuziri deosebite. Dumnezeul care ne vede și ne știe are în vedere nu doar un anumit moment al vieții noastre atunci când vine vorba de căsătorie, ci are în vedere toată viața noastră. Cel pe care îl călăuzește El nu va avea cu siguranță motive de nemulțumire, ci doar împlinire și binecuvântare!
II. Dumnezeu călăuzește spre cineva pentru a fi o mărturie
Familia acesta se întemeiază ca urmare a inițiativei unui titan al credinței, Avraam, cu aportul deosebit al unui rob devotat și în ciuda tertipurilor unui „specialist” în manevre, Laban.
1. Mărturie pentru cei din jur a binecuvântării lui Dumnezeu
Această familie urma să fie o frumoasă mărturie pentru lumea păgână din jur. Chiar dacă canaaniții nu l-au iubit pe Isaac, mai mult chiar l-au izgonit din zona lor, totuși sunt copleșiți de binecuvântările pe care Isaac le primește de la Domnul și sfârșesc prin a recunoaște că această familie este o mărturie deosebită a lui Dumnezeu între ei (Geneza 26:26–30).
2. Mărturie pentru lume a reușitei familiei așa cum a gândit-o Dumnezeu
În lumea biblică a Vechiului Testament nu întâmplător cel ce s-a căsătorit prin călăuzirea lui Dumnezeu este bărbatul unei singure neveste. Deși în lumea Genezei abundă căsătoriile poligame, Isaac este bărbatul unei singure neveste: Rebeca!
Astăzi nu s-ar lăsa mulți căsătoriți asemenea lui Isaac, dar ar vrea să aibă binecuvântarea și mărturia lui. Pentru o familie fericită și binecuvântată este o mare nevoie de căutare și acceptare a voii lui Dumnezeu. După căsătorie cei doi au avut o viață binecuvântată. Îl vedem pe Isaac locuind ani de zile în ținutul unde și-a întâlnit prima dată soția (la Lohai Roi, Geneza 25:11) Apoi citim în Scriptură că în țara filistenilor, în plină foamete, Isaac găsește timp de drăgălășenii cu soția lui, arătând tandrețe chiar sub ochii împăratului (Geneza 26:8).
3. Mărturie pentru credincioși a destinului pregătit de Dumnezeu
Așa cum am mai spus, dincolo de limitările omenești, Isaac este un prototip al Domnului Isus, în naștere, în jertfa pe care Avraam o aduce, dar și în căsătorie! Vedem aici asemănarea dintre Isaac și Domnul Isus. Isaac este fiul preaiubit al tatălui, pentru care tatăl are un destin deosebit, nu lasă la voia întâmplării căsătoria lui, ci este gata de a face tot ceea ce se poate pentru ca fiul să aibă o mireasă potrivită. Și Domnul Isus, ca Fiu preaiubit al Tatălui, este prezentat în Scriptură ca Mirele pentru care Tatăl a pregătit alături de Fiul totul pentru Mireasă – pentru Biserică! Domnului Isus Îi va fi înfățișată Mireasa fără pată și fără zbârcitură, ci sfântă și fără prihană (Efeseni 5:27).
Mireasa lui Isaac era total dispusă să plece în necunoscut pentru mirele ei. Și Biserica lui Hristos, Mireasa, trebuie să fie gata de a-Și întâmpina Mirele. Ce frumos ni se spune în Apocalipsa 19:7: să ne bucurăm, să ne veselim și să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit!
Căsătoria celor doi este o mărturie deosebită a modului în care Dumnezeu călăuzește lucrurile, un stăpân care dorește ce e mai bun pentru fiul său preaiubit, un rob dispus să rezolve această situație, nu să găsească scuze pentru a nu face ce i s-a încredințat, o mireasă dispusă să accepte planul lui Dumnezeu și un mire stând în prezența Celui ce vede totul primindu-și mireasa cu bucurie!
Concluzii
În cartea Geneza avem două căsătorii „aranjate” – cea a lui Isaac cu Rebeca și cea a lui Iosif cu Asnat. Curios este că, în lumea poligamă a Genezei, atât Isaac, cât și Iosif sunt prezentați ca bărbați ai unei singure neveste!
Din nefericire, fiul lui Isaac, Esau, nu a învățat mare lucru din experiența tatălui său și îl vedem la un moment dat căsătorindu-se pentru a face în ciudă părinților lui (Geneza 28:6–9). O altă căsătorie cu urmări nefaste este cea a lui Samson cu o filisteancă. Fiind poporul Lui, Dumnezeu ar vrea să ne scutească de toate neplăcerile care ar putea veni dintr-o căsătorie care nu este în voia Lui. Suntem gata oare în a recunoaște că avem nevoie de călăuzirea lui Dumnezeu în toate aspectele vieții?
Sunt oare tinerii dispuși în a aștepta călăuzirea lui Dumnezeu pentru căsătorie?
De remarcat că Avraam nu avea în minte o persoană anume atunci când a trimis pe robul său în Mesopotamia, ci doar dorea o soție care să nu fie canaaneancă. Se lasă oare tinerii călăuziți înainte sau după ce au în minte o anumită persoană pentru a descoperi care este persoana potrivită?
Într-o lume în care se stârnește ceea ce în mod păcătos se numește dragoste, mai sunt oare tineri dispuși să asculte de îndemnul celor pățiți deja să nu stârnească dragostea până nu vine ea? Citim în Cântarea Cântărilor capitolul 2:7, 3:5 și 8:4: vă jur… vă rog fierbinte fiice ale Ierusalimului, nu stârniți, nu treziți dragostea până nu vine ea!
autor: Valentin Sfercoci, pastor, Biserica Creștină Baptistă „Speranța” Oravița
