Tema: Pregătirea pentru căsătorie

Text biblic: 2 Corinteni 6:14–18

Verset cheie: 2 Corinteni 6:14

Ideea centrală: Căsătoria, așa cum a fost concepută de Dumnezeu, trebuie să aducă slavă Creatorului prin modul în care se întemeiază, cât și prin exemplul de viață zilnică.

Scopul lecției: După ce am învățat că Dumnezeu a gândit un anumit tipar pentru familie și, anume, un singur bărbat căsătorit cu o singură femeie, ne uităm acum în Cuvânt pentru a învăța cum se poate pregăti cineva în mod eficient pentru viața de familie.


În vremurile noastre vedem cum nu doar conceptul de familie așa cum l-a gândit Dumnezeu este atacat în mod brutal, ci și întemeierea unei familii este puternic atacată. Astfel, vedem că există o mare lejeritate în ceea ce privește relațiile premaritale, întemeierea unei familii nemaifiind o prioritate pentru majoritatea tinerilor din societate. 

Ca popor al lui Dumnezeu ne rugăm și facem tot ce este posibil ca tinerii din bisericile Domnului să își păstreze curăția și să întemeieze familii sănătoase care vor fi binecuvântate de prezența lui Hristos.

Ce învățăm din Scriptură cu privire la întemeierea unei familii?

• Căsătoria se întemeiază atunci când cei doi sunt pregătiți pentru ea

Pregătirea pentru căsătorie este extrem de importantă. Nicio familie nu ar trebui să fie întemeiată în mod ușuratic, ci după cum ne învață Dumnezeu.

Pregătiți mental

Din punct de vedere mental, fiecare partener trebuie să fie pregătit pentru căsătorie. Sigur că nu putem avea o vârstă standard, unii se maturizează mai rapid, alții mai încet, iar alții… 

Privind la modul în care Dumnezeu a pregătit pașii în Grădina Eden, vedem că Domnul aduce la om animalele pentru a primi nume. Sigur că acel moment a fost unul prin care Dumnezeu l-a făcut pe Adam să înțeleagă autoritatea pe care Creatorul i-a dat-o peste viețuitoarele pământului, dar Domnul a lucrat și prin a-l face să înțeleagă că are nevoie de un ajutor potrivit. Înțelegem aceasta din concluzia trasă de Scriptură: …dar, pentru om nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. (Geneza 2:20) 

Înțelegem în felul acesta că Dumnezeu îl pregătește mental pe om pentru căsătorie.

Pregătiți material

Astăzi foarte mulți tineri din afara bisericii justifică faptul că nu sunt căsătoriți din pricina carierei. Potrivit studiilor, vârsta la care se formează familia în societatea noastră este mai mare decât în trecut. Biblia nu pune înaintea noastră o vârstă la care ar trebui să se întemeieze familia, însă este bine ca cei doi să poată să se întrețină din punct de vedere material.

 Pregătiți moral

Poate aspectul cel mai neglijat de societate atunci când vine vorba de familie este moralitatea. Cuvântul ne învață că puritatea este foarte importantă în fața Creatorului. Într-o lume imorală, Scriptura ne învață să ne păstrăm curăția. În acest sens, apostolul Pavel îndeamnă la o trăire prin care „harul lui Dumnezeu” să nu fie primit în zadar, căutând să nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire și arătând în acest fel că suntem vrednici slujitori ai lui Dumnezeu prin curăție. (2 Corinteni 6:1–6)

În vederea pregătirii pentru căsătorie e foarte importantă legătura cu Dumnezeu. De aceea, curăția morală pe care o dă Domnul Isus Hristos nu se poate obține decât prin pocăință. Pentru a întemeia o familie binecuvântată tinerii ar trebui să fie ai Domnului, având legământul prin botez! 

Nimeni nu ar trebui să se gândească la căsătorie, dacă nu s-a gândit mai întâi la pocăință. Iar botezul și pocăință nu ar trebui grăbite din pricina faptului că e „programată” căsătoria.

Pentru ca cineva să se gândească la o familie binecuvântată de Domnul ar trebui ca mai întâi să ia „jugul” lui Hristos, căci jugul Lui este bun și sarcina Lui este ușoară! (Matei 11:29–30)

Căsătoria se întemeiază în Domnul

După ce tinerii sunt pregătiți din toate punctele de vedere pentru căsătorie, Biblia ne învață că este foarte important să ne gândim la modul de slujire pe care viitoarea familie îl va avea.

Textul de studiu și, în mod special, versetul de aur ne avertizează că o legătură nepotrivită este o „înjugare” cu cineva nepotrivit. Motivele sunt prezentate foarte clar, credincioșii sunt total diferiți față de cei necredincioși. Apostolul Pavel face referire în acest text la prevederea Vechiului Testament de a nu se înjuga un bou cu un măgar (Deuteronom 22:10). Unirea dintre un credincios și un necredincios ar fi neproductivă și ineficientă, ca în situațua în care cineva ar încerca să lucreze un ogor cu un bou și un măgar înjugați la același jug.

Pentru a avea părtășia corespunzătoare

Nu există nicio legătură între neprihănire și fărădelege. Necredincioșii nu Îl cunosc pe Domnul Isus, nu au părtășie cu Domnul Isus și trăiesc viața după principiile păcătoase ale lumii. Cel neprihănit este al Domnului, parte din poporul Lui, mântuit prin jertfa de la Calvar, căutând mai întâi împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, fiind flămând și însetat după neprihănire (Matei 5:6; 6:33).

Pentru a avea o comuniune corespunzătoare

După cum lumina nu poate sta împreună cu întunericul, tot așa nici credinciosul nu poate să aibă o comuniune eficientă cu cel necredincios (2 Corinteni 6:14).

Credincioșii sunt numiți de Domnul Isus ,,lumina lumii”, chemați să fie lumină. Cum ar putea să fie împreună lumina cu întunerecul? Poate doar dacă „lumina” este întuneric. Chiar avem această avertizare în Scriptură: dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta (Matei 6: 23).

Pentru a avea o mărturie corespunzătoare

Versetul 15 începe cu o întrebare: ce înțelegere poate fi între Hristos și Belial…? 

Credinciosul este al lui Hristos și Îl reprezintă pe Hristos, iar necredinciosul, nefiind al lui Hristos, aparține celui rău, lui Belial. Scriptura spune că cine nu Îl urmează pe Domnul îl urmează pe Satana. Forțele binelui sunt diametral opuse forțelor răului. Nu are cum să existe nicio înțelegere între cele două. Cei ai lui Hristos Îl iubesc și sunt mărturiile Lui în lume, deci nu poate fi nicio armonie cu cei ce nu trăiesc după principiile Domnului.

Pentru a avea o credință corespunzătoare

A doua întrebare din versetul 15 este aceasta: ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Credința a schimbat viața lui, el trăiește lângă cei necredincioși, muncește lângă ei, dar este diferit de ei. Credinciosul crede în Domnul Isus, crede în moarte și în înviere, crede în răsplătire, are o credință biblică ce duce la adevărata viață. Cel necredincios nu are aceeași credință, nu împărtășește aceleași idealuri, ce legătură ar putea fi atunci? Semnificația vieții diferă radical între credincios și cel necredincios.

Pentru a avea o închinare corespunzătoare

Versetul 16 pune o altă întrebare: cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Cum ar putea fi închinarea credinciosului lângă o închinare ce nu Îl onorează pe Dumnezeu? Cuvântul „împacă” semnifică un acord, o uniune strânsă. Nu are cum să existe o legătură între Templul lui Dumnezeu și idolatria! Tot ce nu Îl onorează pe Dumnezeu este o închinare la idoli. Și avem o mulțime de idoli moderni în societatea noastră: banii, pământul, puterea, faima, case, mașini, profesia, distracția etc. Un idol este cel căruia omul îi dedică loialitatea, timpul, energia, banii. Și oare câte lucruri nu sunt puse înaintea închinării din Templul lui Dumnezeu?

Una dintre cele mai des auzite scuze în zilele noastre cu privire la o posibilă înțelegere între cel credincios și cel necredincios este aceea a bunătății. Cel necredincios este privit ca fiind mult mai bun decât unii dintre credincioși. Să nu uităm că cei credincioși care sunt dați exemplu ca fiind mai răi, poate nu sunt cu adevărat credincioși. Apoi, uneori conform unei zicale din popor, „dragostea este oarbă” și nu vede decât bunătate acolo unde ar trebui, de fapt, să vadă nepotrivire. Întotdeauna cel „necredincios” privit ca mai bun și potrivit pentru credincios, de fapt, a fost o cursă pentru cel credincios, prin care diavolul a avut de câștigat. Sau nu a fost decât o scuză pentru „credinciosul” necredincios!

Dacă vrem să vedem slava lui Dumnezeu în viața noastră, ar trebui să luăm în serios ceea ce Scriptura ne învață, să nu ne înjugăm la ceva nepotrivit!

Concluzii

Deși este menționat în Biblie ca un rege care a făcut mai mult rău înaintea Domnului decât toți regii lui Israel de dinaintea lui, despre Ahab ni se spune că a mai adăugat la toate nelegiuirile lui, care nu erau puține, și faptul că s-a căsătorit cu Izabela. (1 Împărați 16:30–31) Și știm cum a influențat Izabela viața regelui Ahab! 

Apoi despre Samson citim că a insistat înaintea tatălui său pentru căsătoria cu o filisteancă pe principiul folosit azi din nefericire de mulți: ia-mi-o, căci îmi place (Judecători 14:4).

Pe ce bază ar putea cineva argumenta că omul „cel mai slab” din poporul Domnului este inferior din punct de vedere spiritual unuia din cei care nu sunt ai lui Hristos! Ar putea cineva fără Hristos să fie cu adevărat bun? Cuvântul ne spune: despărțiți de Mine nu puteți face nimic! (Ioan 15:5)

Când devenim parte din poporul Domnului, noi purtăm amprenta Dumnezeului nostru, prin Duhul Sfânt suntem alipiți turmei lui Hristos! De ce s-ar dezlipi cineva din Trupul lui Hristos pentru a se înjuga în mod nepotrivit la ceva despre care Domnul spune că nu va funcționa? 

Cineva spunea că sunt trei categorii de oameni: cei care nu învață doar din greșelile lor, alții care învață din greșelile proprii și unii care nu învață deloc! Oare nu ar fi mai bine să înțelegem că experiența de viață a unora ar putea să ne ofere șansa de a nu greși? 

Cei ce au experimentat cât este de nepotrivită alăturarea cu cel necredincios sunt gata să învețe pe cei mai tineri să rămână lângă Domnul și să nu se alăture celor necredincioși? Sunt gata oare cei mai tineri să învețe din greșelile altora pentru a nu le repeta?

Să ne ajute Domnul să înțelegem că doar o căsătorie în Domnul ne poate aduce cu adevărat binecuvântare și împlinire!


autor: Gelu Dumitrașcu, pastor, Biserica Creștină Baptistă „Speranța” Reșița