Secțiunea I; Lecția a V-a 

Tema: Legământul mozaic (sinaitic)

Text: Exodul 19:1–8, 24:1–8

Verset cheie: Exod 19:5, 6

Ideea centrală: Dumnezeu continuă să‑Și detalieze planul de mântuire și pune bazele unui  legământ cu poporul evreu, potrivit căruia binecuvântările poporului sunt condiționate de împlinirea legilor dăruite prin Moise.

Scopul lecției: Să ne raportăm corect la legământul mozaic, ținând seama de ce s‑a realizat și ce nu s‑a realizat prin acest legământ.


Cartea Exodul (de la capitolul 19), cartea Levitic și primele 10 capitole din cartea Numeri formează împreună ceea ce se numește Legământul mozaic (după numele lui Moise) sau sinaitic (după numele muntelui Sinai unde s-au petrecut evenimentele ce descriu întemeierea lui). Legământul mozaic a fost încheiat de Dumnezeu cu poporul evreu după izbăvirea din Egipt. Conține cele 10 porunci (Exodul 20:1–26), legi civile (Exodul 21:1; 24:11) și legi ceremoniale (Exodul 24:12; 31:18). Adesea întreg conținutul legământului este sintetizat în termenul ,,Legea”. Legea (morală, civilă, ceremonială) avea scopul de a reflecta slava lui Dumnezeu și raportat la aceasta, să evidențieze păcătoșenia oamenilor. A mai avut rolul de a instrui poporul astfel încât să ajungă în siguranță și să trăiască în siguranță în Canaan, să le confirme statutul de preoți în raport cu celelalte popoare, să fie un ,,pedagog” sau îndrumător spre Hristos (Galateni 3:24).

Forma legământului se aseamănă cu tratatele de suzeranitate din acea vreme și sugerează că Dumnezeu este Regele, iar Israel este împărăția Lui. Legământul conține un preambul (Exodul 19:3), un prolog, în care se subliniază bunăvoința Regelui (Exodul 19:4), obligații specifice supușilor (decalogul, legea civilă și legea ceremonială) și  o listă de consecințe ce derivă din respectarea sau nerespectarea legământului (binecuvântări și blesteme), parafarea legământului (Exodul 24:8) și în final masa ceremonială (Exodul 24:11) În Exodul 19 vedem cum se pun bazele acestui legământ al cărui conținut va fi detaliat și explicat în multe capitole din cărțile lui Moise.

I. Dumnezeu stabilește un legământ cu poporul Israel (vs. 1–6)

II. Poporul promite că‑L va asculta pe Dumnezeu (vs. 7, 8)

III. Dumnezeu îi spune lui Moise planul Lui de a veni înaintea poporului într‑un nor gros (vs. 9–13)

IV. Poporul se pregătește pentru întâlnirea cu Dumnezeu (vs. 14, 15)

V. Sfințenia lui Dumnezeu în contrast cu păcătoșenia poporului (vs. 16–24)

În Exodul cap. 24 observăm ratificarea Legământului prin stropirea cu sânge (24:8) și finalizarea lui, conform uzanțelor vremii, prin faptul că au mâncat și au băut în prezența lui Dumnezeu (24:11).

Prin ce s‑a distins legământul mozaic de celelalte legăminte ale Scripturii?

Există câteva caracteristici ale Legământului care trebuie subliniate pentru a înțelege rolul și scopul lui în planul lui Dumnezeu.

1. Legământul mozaic s‑a realizat între Dumnezeu și poporul evreu. 

În Exodul 19:3, expresia Așa să vorbești casei lui Iacov și să spui copiilor lui Israel arată clar că Dumnezeu a intenționat să stabilească o relație specială, de legământ cu poporul Israel, numit deseori ,,poporul lui Dumnezeu”. Deși planul lui Dumnezeu este acela de a chema toate popoarele la El (tot pământul este al Meu – 19:5) el a ales în mod suveran poporul Israel (deci nu pe baza meritelor lui), să‑L reprezinte înaintea celorlalte popoare. 

2. Întemeierea legământul mozaic este un prilej în care Dumnezeu își revelează slava. 

Faptul că Dumnezeu în bunătatea Lui are inițiativa de a pune bazele Legământului, atmosfera de pe muntele Sinai descrisă în Exodul 19 și 24 (Înfățișarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui, înaintea copiilor lui Israel. Exodul 24:17), dar și cuvintele rostite de Dumnezeu prin Moise sunt moduri în care Dumnezeu Își revelează slava.

3. Legământul mozaic a fost o parte importantă a întemeierii Teocraţiei 

sau a conducerii suverane a lui Dumnezeu (19:5a). Expresiile veți fi ai Mei dintre toate popoarele (19:5a) și împărăție de preoți (19:6) evidențiază planul lui Dumnezeu de a de a Se revela și de a conduce lumea prin intermediul poporului pe care l‑a ales. Pentru că scopul lui Dumnezeu în istorie este acela de a‑Și revela slava, El alege un popor, pe Israel, să‑L reprezinte înaintea tuturor popoarelor și din care urma să se nască Mesia, Domnul și Mântuitorul.

4. Legământul mozaic s‑a realizat printr‑un mijlocitor.

Moise a fost persoana care a mijlocit, a făcut legătura între popor şi Dumnezeu. El a transmis poporului mesajul lui Dumnezeu (,,Domnul i‑a zis lui Moise: «Du‑te la popor și sfințește‑l!»” – 19:10) și a transmis Domnului mesajul poporului (Moise a spus Domnului toate cuvintele poporului – Exodul 19:8). Practic, Moise Îl reprezenta pe Dumnezeu (scopurile și cerințele Lui) înaintea poporului și totodată reprezenta poporul (nevoile și răspunsurile lui) înaintea lui Dumnezeu.

5. Legământul mozaic a fost condiționat. 

ÎnExod 19:5, 6 observăm că Dumnezeu le‑a pus această condiție: Dacă veți asculta de glasul Meu, și dacă veți păzi legământul Meu, veți fi…! Binecuvântările promise prin legământ urmau să intre în posesia poporului în urma ascultării de cerințele lui Dumnezeu. Bineînțeles că neascultarea era urmată, tot conform înțelegerii dintre popor și Dumnezeu, de blesteme (Deuteronom 28). Desigur că putem remarca faptul că Dumnezeu are inițiativa și stabilește conținutul legământului iar în condițiile în care poporul se abate de la legământ (Exod 32:7, 8), El inițiază și refacerea legăturii cu poporul (Exod 34:1).  

6. Legământul mozaic a fost temporar. 

Legământul mozaic nu a fost conceput să fie un mijloc pentru mântuirea poporului sau a indivizilor. Nu a fost pentru toate neamurile și pentru întreaga istorie. Rolul acestui legământ a fost ca să reveleze poporului standardele de sfințenie și moralitate ale lui Dumnezeu, să scoată în evidență incapacitatea omului de a se ridica prin natura lui la nivelul pretențiilor lui Dumnezeu și implicit nevoia unui alt legământ (noul legământ) și a unui alt Mijlocitor (Domnul Isus Hristos) Practic, odată cu moartea Domnului Isus, legământul mozaic și‑a încheiat misiunea. Legea, ca un pedagog sfânt, drept și bun (Romani 7:12) a condus omenirea la Hristos, revelând nevoia unui mijlocitor perfect care să împlinească pentru ei cerințele Legii. Din momentul în care Isus a împlinit Legea, atât prin ascultare de cerințele ei cât și realizând scopul pentru care a fost dată, din momentul în care este inaugurat noul legământ, legământul mozaic devine unul vechi. 

7. Legământul mozaic este o etapă importantă și necesară în istoria mântuirii. 

Moise, mijlocitorul legământului mozaic dar și întreaga națiune Israel, au eșuat în a împlini toți termenii legământului. Moise nu a fost un mijlocitor desăvârșit (vedem că nu a putut să intre în țara promisă din cauza neascultării) și nici poporul Israel nu s‑a ridicat la standardele lui Dumnezeu. Generația care a ieșit miraculos din Egipt n‑a reușit să intre în Canaan din pricina neascultării, dar și celelalte generații, de‑a lungul veacurilor, au avut nevoie de corecție și de intervenția salvatoare a lui Dumnezeu. De aceea a fost nevoie de un nou legământ și de un nou Mijlocitor. Acest Mijlocitor nou, care avea să vină, trebuia să rezolve problema păcatului oamenilor. Moise nu a putut decât  să le dea Legea din partea lui Dumnezeu şi să le spună oamenilor: Împliniți Legea! dar nu a putut să spună: ,,veniți după Mine” așa cum a făcut Domnul Isus.

Isus Hristos este singurul care a împlinit Legea. Domnul a împlinit legea morală, trăind o viață fără păcat. A împlinit legea socială sau civilă, punându‑i capăt odată cu introducerea unui nou mod de a trăi, sub călăuzirea Duhului Sfânt. A împlinit și legea ceremonială, care era o umbră sau un simbol care arăta spre moartea ispășitoare, la cruce, în locul nostru, a Mielului lui Dumnezeu. 

În ceea ce ne privește Legea, deși este sfântă, dreaptă și bună, nu ne poate justifica (Galateni 2:16), nu poate să ne dăruiască viață (Galateni 3:21) sau Duhul Sfânt (Galateni 3:2, 14), nu poate să ne sfințească (Galateni 3:21; Romani 8:3) sau să ne facă desăvârșiți (Evrei 7:19). Problema nu este Legea însăși, ci natura umană afectată de păcat, care nu vrea și nu poate să se ridice la nivelul pretențiilor Legii. Legea a fost rânduită să fie îndrumător, până a venit Domnul Isus. 

Aplicații practice:

• Datorită bunătății lui Dumnezeu, omul păcătos poate intra într‑o relație specială cu El și poate sluji unui Dumnezeu sfânt, dacă ia seama la îndrumările Lui.

• Dacă suntem într‑o relație de legământ cu Dumnezeu, atunci suntem proprietatea sau comoara Lui. Faptul acesta nobil ne obligă să trăim ca reprezentanți care aduc cinstire Numelui Său.  

• Poți să te apropii de Dumnezeu oricând, dar nu oricum. Trebuie să te pregătești, după cum stabilește El, pentru a te apropia de un Dumnezeu sfânt.

• Dumnezeu dă omului păcătos a doua șansă să se întoarcă la El, apoi a treia șansă… și tot așa. Atenție însă! Nu știm când și dacă vom mai apuca să beneficiem de îndurarea lui Dumnezeu.  

• Israeliții au dovedit că nu sunt mai buni decât Adam și Eva. Au beneficiat de atenția privilegiată a lui Dumnezeu dar au înșelat așteptările. La fel este orice om care vine în lume și trăiește fără a intra în relație de Legământ cu Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos.  

• Este bine să te gândești profund înainte de a vorbi. Expresia Vom face tot ce a zis Domnul s‑a dovedit a fi mai degrabă o încredere nesănătoasă în sine, decât smerenie, dependență și încredere în Dumnezeu.

• Nu putem, prin forțele proprii, să ne ridicăm la nivelul cerințelor lui Dumnezeu. Soluția lui Dumnezeu este schimbarea naturii noastre prin naștere din nou, ca urmare a lucrării Domnului Isus, a Duhului Sfânt și a Cuvântului.

• Atenție la legalism! Dacă nu suntem atenți, riscăm să înlocuim relația cu Dumnezeu, prin har și prin credință, cu un sistem de reguli, care oricât ar fi de bune nu ne pot mântui sau sfinți.

• Legea (văzută drept cod moral, scris sau dictat de conștiința omului) nu este pentru credincioși, dar se aplică întotdeauna păcătoșilor (ca să le arate păcatul și să îi conducă spre Evanghelie, 1 Timotei 1:9–11).

• Deși nu suntem ,,sub Lege” (Romani 6:14), totuși, suntem sub ,,Legea lui Hristos” (1 Corinteni 9:21) sau ,,Legea Duhului de viață, în Isus Hristos” (Romani 8:2). Aceasta înseamnă că trebuie să fim ascultători de Hristos și putem fi astfel printr‑o relație strânsă cu El. 

Întrebări pentru discuții/reflecție personală:

• Cum s‑a realizat legământul mozaic? În ce context (când și cum)? (Exodul 19:1–3)

• Care sunt cele trei promisiuni generale ale Legământului? (Exodul 19:5,6)

• Ce condiții le pune Dumnezeu israeliților pentru a beneficia de promisiuni? (Exodul 19:5) 

• În ce moduri Și‑a revelat Dumnezeu slava la Muntele Sinai? (Exodul 19:26, 18; 24:10) Cu ce scop? (Exodul 20:20)

• Cum a răspuns poporul la promisiunile și cerințele lui Dumnezeu? (Exodul 19:8)

• Cum a trebuit să se pregătească poporul pentru a se apropia de Dumnezeu? (Exodul 19:10–15)

• Ce simbolizează stropirea cu sânge din Exodul 24:8?

• Ce înseamnă a fi sub lege? Dar a fi sub har? (Romani 6:14)

• Cum ar trebui să ne raportăm azi la legământul mozaic?


autor: Ioan Bugnărug, pastor, Biserica Creștină Baptistă „Betel” Timișoara