Secțiunea I; Lecția a IV-a 

Tema: Legământul lui Dumnezeu cu Avraam

Text: Geneza 15:1–21

Verset cheie: Geneza 9:16

Ideea centrală: Relația lui Dumnezeu cu Avraam consfințită prin legământ ne ajută să înțelegem felul în care se raportează Dumnezeu la descendenții fizici ai lui Avraam, dar și la cei care sunt, prin credință, „fiii lui Avraam”.

Scopul lecției: Să ne ajute să înțelegem eficiența și perfecțiunea lucră­rii lui Dumnezeu atunci când El dorește să Își demon­streze bunătatea și harul.


Introducere

Una dintre cele mai clare modalități de a înțelege felul în care Dumnezeu acționează și intră în relație cu omenirea este să privim cu atenție la pasajele care descriu felul în care El intră în relația specială de legământ cu anumite persoane sau comunități. Dumnezeu nu este obligat să facă această lucrare, nu este constrâns de ceva exterior Lui, însă El face aceasta spre binele și binecuvântarea celor vizați de inițiativa intrării în relația sacră de legământ. Inițiativa este a lui Dumnezeu, dar beneficiarii legămintelor sunt oamenii. Faptul că Dumnezeu inițiază legămintele este important, deoarece El devine Sursa desăvârșită a scopurilor care sunt urmărite prin acea relație specială precum și a modalităților prin care acele scopuri vor fi atinse.

Legământul lui Dumnezeu cu Avraam este al treilea, din punct de vedere cronologic. Am putut vedea până acum legămintele încheiate de Dumnezeu cu Adam și cu Noe. Legământul avraamic este unul foarte important datorită implicațiilor sale în istorie și în planul mântuitor al lui Dumnezeu pentru omenire. 

Inițierea divină a legământului cu Avraam este evidentă din Geneza 12:1, unde găsim scris: Domnul zisese lui Avraam: „Ieși din țara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în țara pe care ți‑o voi arăta”. Cadrul intrării în legământ a fost pregătit de Dumnezeu atât prin separarea de contextul idolatru cât și prin accentuarea dependenței lui Avraam de Dumnezeu. 

I. Cine a fost beneficiarul acestui legământ?

Scopul lecției noastre nu este să facem un studiu biografic asupra vieții, caracterului și calităților spirituale ale lui Avraam, dar faptul că el este persoana care a intrat în acest legământ face necesară o scurtă privire spre cel care din punct de vedere al credinței și al relației cu Dumnezeu este numit de apostolul Pavel „tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu” (Romani 4:17). Modelul de trăire al lui Avraam este o provocare puternică pentru noi, oferind model de trăire practică prin credință.

1. Avraam ca model în ascultare 

Chemarea lui Avraam a fost făcută de Dumnezeu sub forma unor porunci: Ieșiși vino! (Geneza 12:1). Ambele imperative necesitau ascultarea prin credință. Mai întâi, prin despărțirea de cadrul de viață, de rudele și prietenii în mijlocul cărora trăia Avraam. Această despărțire nu a fost o opțiune, ci o datorie de care Avraam s‑a achitat. Este ceea ce apostolul Pavel numește „ascultarea credinței” (Romani 1:5). 

Așa cum nu poți despărți soarele de lumină sau focul de căldură, tot așa nu poți despărți credința de ascultare. Credința nu este un picnic, o activitate recreativă, ci implică împlinirea unei datorii față de Dumnezeu. Îți poți măsura obiectiv prezența credinței în viața ta verificând măsura ascultării de Dumnezeu.

2. Avraam ca model în asumarea consecințelor care derivă din trăirea credinței. 

Pentru Avraam, trăirea în ascultare de Dumnezeu a însemnat acceptarea și suportarea conștientă a implicațiilor prezente rezultate din acest mod de viață. Credința lui Avraam nu a fost o simplă opinie intelectuală sau religioasă, ci o convingere care stă la baza trăirii zilnice. El și‑a asumat nu numai separarea de cadrul de viață și de relațiile din trecut, ci și‑a asumat, cu siguranță, și dezaprobarea acestora. 

El și‑a asumat și greutățile sau disconfortul care au rezultat din noul său mod de viață. Cu siguranță nu a fost ușor să părăsească o cetate care avea un anumit grad de civilizație în detrimentul vieții nomade. Arheologii au descoperit chiar și un sistem de canalizare în cetatea Ur, pe care Avraam a părăsit‑o pentru a trăi în corturi, într‑o regiune sau țară pe care nu o cunoștea. El nu a călătorit cu o mașină cu aer condiționat și nici nu s‑a oprit noaptea pentru a se caza la un hotel cu piscină. Condițiile de viață asumate au fost aspre și grele, dar cel care trăiește prin credință își asumă acest preț.

3. Avraam ca model în așteptarea promisiunilor prin credință. 

Dacă tocmai am văzut că Avraam a plătit un preț ridicat, acum putem vedea măreția răsplătirii. Beneficiul a meritat investiția! Vom observa în continuare beneficiile personale și beneficiile umanității în istorie, rezultate din trăirea prin credință a lui Avraam. Însă este potrivit să observăm cuvintele Domnului Isus care a spus: Și ori și cine a lăsat case sau frați sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau feciori sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit și va moșteni viața veșnică (Matei 19:29). 

Binecuvântările primite de Avraam prin credință au fost mari, iar valoarea lor a fost de neevaluat. Când trăiești prin credință, ești gata să accepți aici pe pământ chiar și un cort, știind că sus în cer ai pregătit un palat. Pe de altă parte, trăirea în necredință se concentrează pe construirea de palate pe pământ, însă fără să aibă nici măcar așteptarea unui cort în cer.

II. În ce constă caracterul special al acestui legământ?

O trăsătură esențială a Legământului avraamic este faptul că nu este condiționat nici în viața lui Avraam și nici în istoria urmașilor lui. Acest aspect este important pentru că, odată înțeles, aduce lumină asupra legământului în sine, dar și asupra împlinirii sale.

1. Caracterul etern al legământului. 

În multe din referințele biblice la acest legământ, el este numit unul „veșnic” (Geneza 17:7, 13b, 19; 1 Cronici 16:15–17; Psalm 105:9, 10). Acest caracter „veșnic” aduce garanția că el nu va fi desființat. Promisiunile făcute în mod solemn prin acest legământ rămân promisiuni care trebuie să ajungă la împlinire. Dumnezeu nu se poate nega pe Sine, nu modifică și nu retrage ceea ce a spus la intrarea în legământ. Această „eternitate” a legământului avraamic are implicații în primul rând în istoria urmașilor lui Avraam, care au fost vizați de promisiuni și binecuvântări speciale.

2. Legământul avraamic a avut parte de reconfirmări și completări necondiționate. 

Pe baza lui, Dumnezeu revine cu diferite precizări în diferite ocazii din viața lui Avraam. Uneori acestea au fost reconfirmări ale promisiunilor deja făcute, alteori au adus completări la conținutul sau specificul acestor binecuvântări. Însă toate acestea au fost necondiționate, ca și legământul propriu‑zis. 

Dumnezeu a promis că descendenții fizici ai lui Avraam vor avea o țară a lor (Geneza 13:14–17), iar când Avraam se întreabă cum se poate vorbi despre urmașii săi când el nu avea moștenitor, Dumnezeu îi promite un fiu (Geneza 15:1–7). Apoi, odată cu schimbarea numelui din Avram în Avraam, Dumnezeu îi promite că el va fi tatăl multor neamuri (17:1‑8). De fiecare dată, nu apare vreo condiție ca fiind baza împlinirii acestor promisiuni. Această natură necondiționată este legată de intenția providenței lui Dumnezeu care deja avea cunoscută viitoarea desfășurare a istoriei.

3. Specificul și solemnitatea modului în care legământul avraamic a fost ratificat. 

În Geneza capitolul 15 este descrisă procedura intrării solemne în legământ ale celor două părți implicate: Dumnezeu și Avraam. Aici este implicat ritualul caldeean cunoscut lui Avraam, și la care face referință în treacăt și profetul Ieremia (Ieremia 34:18). Animalele sacrificate erau tăiate în jumătăți, care urmau să fie puse față în față. Cei ce intrau în legământ treceau printre aceste jumătăți de animale jertfite, mărturisind că acea învoială solemnă în care intră este una definitivă, care se poate încheia doar prin moarte. La această solemnă confirmare, a legământului avraamic, doar Dumnezeu este Cel care trece pe cărarea dintre jumătățile animalelor jertfite. Aceasta înseamnă că Dumnezeu S‑a obligat să împlinească promisiunile date prin legământ.

4. Legământul avraamic a fost reconfirmat ulterior, cu precizarea împlinirii sigure a promisiunilor. 

Nu doar că legământul a rămas în picioare după moartea lui Avraam, ci el a avut efecte și a fost reconfirmat în viața urmașilor lui. Dumnezeu a făcut astfel de reconfirmări și în relația cu Isaac (Geneza 17:19; 21:2; 26:2–4) sau cu Iacov (Geneza 28:13–5). 

Oare nu este o încurajare să vezi generații viitoare atinse de binecuvântarea unei vieți din prezent? Nu ne dorim noi înșine să fim astfel de oameni? În cazul lui Avraam, neascultarea lui Israel, care a urmat mult mai târziu, nu a afectat împlinirea lucrurilor pe care Dumnezeu i le‑a promis (Ieremia 31:35–37). Iar împlinirea care este acordată descendenților fizici ai lui Avraam este multiplicată de binecuvântările care vin asupra „fiilor lui Avraam” prin credință (Galateni 3:15).

III. Care a fost conținutul și maniera împlinirii acestui legământ?

1. Aspecte personale ale legământului avraamic 

Ele sunt numeroase și extrem de valoroase. Avraam a primit odată binecuvântare materială și vremelnică, dar a avut parte mai ales de binecuvântare spirituală și eternă. A fost binecuvântat material cu numeroși slujitori (Geneza 15:17), cu vite, argint și aur (Geneza 13:2; 24:34, 35). Însă acestea au fost mult depășite de binecuvântările spirituale. Părtășia lui cu Dumnezeu a făcut posibilă întrebarea: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am de gând să fac?” (Geneza 18:17). Răspunsul la rugăciunile lui Avraam a fost recunoscut de regele filistean Abimelec (Geneza 21:22), iar pacea și încrederea din trăirea lui Avraam au fost mari binecuvântări. Avraam a avut promisiunea reputației, a unui nume mare primit de la Dumnezeu. Astăzi el este numit „părintele credincioșilor” și este onorat de creștinism, iudaism și chiar de islam.

2. Aspecte naționale ale legământului avraamic 

Dumnezeu i‑a promis lui Avraam că va deveni o binecuvântare, și a fost într‑adevăr o influență benefică asupra casei sale și asupra posterității. Aspectele naționale includ descendența numeroasă: „voi face din tine un neam mare.” Comparația cu stelele cerului și nisipul de pe malul mării exprimă dimensiunea acestei promisiuni. Ea s‑a împlinit când națiunea israelită a intrat în Canaan (Deuteronom 26:5) și apoi în continua existență a acestui popor în întreaga lui istorie. 

Între aspectele naționale ale legământului avraamic trebuie să mai remarcăm și promisiunea unei țări cu hotare deja stabilite (Geneza 15:18). Împlinirea din timpul domniei lui Solomon este mai degrabă parțială în lumina acestei promisiuni care urmează să se împlinească în întregime în viitor. Promisiunile lui Dumnezeu au o împlinire certă și așa va fi și cu împlinirea unei țări în care vor locui descendenții fizici ai lui Avraam.

3. Aspecte universale ale legământului avraamic 

Avraam a devenit o binecuvântare pentru lumea întreagă, prin Biblie, care vorbește despre el prin Hristos, care este un „fiu al lui Avraam”, și prin Evanghelia a cărei ilustrație este Avraam (Romani cap. 4). Avem însă și alte aplicații universale ale legământului avraamic. Dumnezeu a promis că va da fiecărei națiuni un tratament care să reflecte atitudinea pe care o are față de Avraam și urmașii săi. El a spus „voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta și voi blestema pe cei ce te vor blestema.” Națiunile care au lovit în poporul născut din Avraam au fost pedepsite, chiar și atunci când Dumnezeu le‑a ridicat pentru aceasta.

Să nu uităm însă că un aspect foarte important al legământului avraamic este faptul promis al binecuvântării în Avraam cel credincios a tuturor familiilor pământului. De aceea și astăzi orice om care vine prin credință în fața Mântuitorului este părtaș al acestei binecuvântări promise peste toate popoarele și familiile lumii. Dumnezeu a făcut posibilă această binecuvântare în Hristos.

Aplicații practice 

• Credința nu este doar o atitudine, ci este și acțiune în ascultare de Dumnezeu.

• Trăirea practică a credinciosului presupune acceptarea unor dezavantaje sau greutăți care trebuie asumate.

• Modul nostru de viață prezent are nu numai consecințe personale, ci influențează starea spirituală și trăirea celor care urmează după noi.

• O bună reputație este una dintre binecuvântările lui Dumnezeu pentru credinciosul de astăzi.

• Avraam ne învață o lecție majoră: trăirea prezentă prin credință și așteptarea harului etern în viitor.

Întrebări pentru discuții sau reflecție personală

• În ce măsură este prezentă ascultarea de Dumnezeu în viața ta, așa încât să poți afirma că trăiești și acționezi prin credință?

• Care sunt binecuvântările tale veșnice și viitoare spre care privești prin credință?

• Care sunt binecuvântările tale prezente, materiale și spirituale?

• Cum te raportezi la descendenții naturali de astăzi ai lui Avraam? Te rogi pentru mântuirea lor, așa încât ei să devină și spiritual „fii ai lui Avraam?”

• Ești unul dintre „urmașii lui Avraam” prin credință?


autor: Gelu Păcurar, pastor, Biserica Creștină Baptistă Șega, Arad;
e‑mail: gelupacurar@gmail.com