Data: 4 octombrie 2020
Secțiunea a III-a; Lecția a XIV-a
Tema: Frumusețea unității între frați
Text: Psalmul 133
Verset cheie: Psalmul 133:1
Ideea centrală: Trăirea în armonie și unitate cu frații este sursa binecuvântării și prosperității.
Scopul lecției: Psalmul 133 este potrivit zilelor noastre, pentru oamenii care locuiesc și muncesc împreună pentru că ilustrează călătoria prin viață a creștinilor. Scopul lui este să-i încurajeze pe credincioși să trăiască în armonie și unitate, pentru a experimenta binecuvântarea și bunăstarea dăruite de Dumnezeu.
Explicații contextuale și exegetice
Cercetătorii istoriei Vechiului Testament sugerează că David ar fi scris Psalmul 133 cu ocazia încoronării sale ca rege peste întreg Israelul format din cele douăsprezece seminții adunate la Ierusalim, locul central al închinării lor. Dacă așa au stat lucrurile, atunci David a putut aprecia, în acea perioadă istorică de frământări, binecuvântarea sfântă a trăirii în armonie și unitate a copiilor lui Israel.
David a domnit primii șapte ani peste Iuda, la Hebron. În acea perioadă națiunea era dezbinată. În timp ce David domnea peste Iuda la Hebron, semințiile din nord erau conduse de Iș Boșet. După șapte ani de domnie la Hebron, David este uns împărat peste tot Israelul și întemeiază capitala la Ierusalim, aduce chivotul la Ierusalim, scrie psalmii, restaurează jertfele și preoția și aduce întreaga națiune împreună, punându-L pe Dumnezeu în centrul închinării. Nu este de mirare că poporul era entuziasmat să meargă la Ierusalim și să se închine lui Dumnezeu.
Mai târziu, în istorie, Psalmul 133 a devenit un imn al pelerinajului, în care bogați și săraci, preoți și oameni simpli, membrii aceleiași familii și străini fraternizează în drumul lor spre Ierusalim.
Psalmul 133 este unul dintre cei cincisprezece „psalmi ai treptelor” sau „psalmii pelerinilor”, numiți astfel pentru că erau cântați de cei care literalmente urcau la Ierusalim, pentru a se închina lui Dumnezeu pe muntele Sion. Pentru poporul Israel în vremurile biblice locul cel mai important pentru închinare era Templul din Ierusalim, localizat pe muntele Templului. Punctul culminant, cel mai înalt act de închinare ce putea fi adus lui Dumnezeu, era pe acest loc înalt.
Evreii cântau Psalmul 133 exprimându-și bucuria de veni împreună pentru închinare la Templul din Ierusalim, locul unde Dumnezeu le promisese că se va întâlni cu ei. Psalmul descrie binecuvântarea, viața revărsată peste poporul lui Dumnezeu și proclamă unitatea în credință. Tema unității și a abundenței se desprind din acest psalm.
În cele trei versete Psalmul 133 ilustrează imaginea perfectă a unității divine. Adevărata unitate ce îl are pe Dumnezeu în centrul ei, duce inevitabil la binecuvântare, o pace lăuntrică a minții și o rezolvare a acelor perplexități în care adesea ne aflăm.
1. Calitatea unității în viața poporului lui Dumnezeu (vs. 1, 2)
David, un învățător prin definiție, îl invită pe cititor să admire unitatea ori de câte ori o vede și să se întrebe: cum de reușesc acești oameni să trăiască într-o asemenea unitate? Pentru autor unitatea dintre frați este un lucru sacru, un lucru de mare valoare, este ca uleiul pentru ungerea marelui preot, în timp ce lipsa de unitate este un lucru păcătos. De la început cel mai mare dușman al unității între frați a fost Satan. El s-a dovedit un expert în a crea dezbinare între frați. Începând de la Cain și Abel și continuând cu Iacov și Esau, Iosif și frații lui, Saul și David, împărăția dezbinată a lui Israel, acest păcat al dezbinării între frați s-a manifestat în fiecare generație. Întreaga istorie a umanității este una a conflictelor. Istoria Bisericii este una a dezbinărilor și a conflictelor. Cineva spunea că a găsi în zilele noastre o biserică în pace este ca și cum ai găsi o oază în deșert.
Psalmul 133 este o invitație la unitate pentru toți copiii lui Dumnezeu. Comentatorii biblici sunt de părere că termenul frați, folosit în versetul 1, nu se referă doar la grade de rudenie, ci mai degrabă la un grup de oameni legați împreună prin harul lui Dumnezeu și care trăiesc în unitate. Psalmistul ne spune nu doar că este pur și simplu bine să locuiască frații împreună, în unitate, ci că acest lucru este și extrem de plăcut. Aceasta este mai mult decât socializare sau închinare comună, înseamnă continuarea părtășiei, rămânând în cea mai strânsă comuniune unii cu alții și cu Dumnezeu. Ca urmași ai lui Hristos putem găsi expresia unității noastre în aducerea cererilor noastre comune înaintea lui Dumnezeu și experimentarea binecuvântării lui Dumnezeu în părtășia frățească. Ca urmași ai lui Hristos suntem uniți în aceeași credință, nădejde și dragoste.
2. Ilustrarea frumuseții unității dintre frați (vs. 2, 3)
David folosește două imagini sugestive pentru a descrie unitatea dintre frați: uleiul și roua. Moise a folosit uleiul scump pentru ungerea lui Aaron ca Mare Preot în Israel (Exod 29:7) și pentru consacrarea preoților pentru slujirea de la cortul întâlnirii. Unitatea dintre frați, asemenea uleiului, este prețioasă și necesită dedicarea deplină lui Dumnezeu. După cum notează unul dintre comentatorii Vechiului Testament, toți preoții aveau uleiul lui Aaron turnat pe capul lor. Și chiar dacă uleiul era prețios, textul sugerează o cantitate generoasă de ulei turnată pe capul lui Aaron, care curge pe barba lui și pe marginea veșmintelor lui. Aceasta sugerează din nou imaginea unei comunități într-un timp plăcut și dulce de părtășie, în care fiecare credincios se bucură de viața din abundență revărsată de Domnul peste el.
În versetul 2, David sugerează că unitatea între frați începe cu capul, cu regele, cu preoții, cu conducătorii poporului, cu Ierusalimul și apoi se revarsă peste toți cei din jur. Tot așa, unitatea în familie începe cu capul familiei și se răsfrânge asupra tuturor membrilor familiei, iar unitatea în biserică începe cu unitatea dintre slujitorii bisericii și se revarsă asupra tuturor membrilor bisericii.
A doua imagine care ilustrează unitatea dintre frați este roua (v. 3). Psalmistul compară unitatea dintre frați cu roua Hermonului, ca sursa binecuvântării și bunăstării. Muntele Hermonului este cel mai înalt munte din Israel, situat la nord-est de Marea Galileii, care se ridică deasupra văii Iordanului. Datorită înălțimii lui, muntele Hermon este acoperit cu zăpadă cea mai mare parte a anului. În timpul verii, topirea zăpezii face ca roua să coboare în valea Iordanului. Ea se întinde peste valea Iordanului și ajunge până la oaza Ierihonului. Într-o țară aridă, cu perioade de secetă frecvente când râurile seacă, pământul și oamenii depind de apa ce vine de la o sursă îndepărtată, cum este muntele Hermon. De aceea este atât de prețioasă roua Hermonului. La fel ca uleiul ce curge pe barba lui Aaron, roua de pe muntele Hermon se răspândește mai departe și dă viață pământului uscat de secetă.
Aceasta este o nouă imagine a generozității lui Dumnezeu, care îi cheamă pe oameni la închinare. Binecuvântările Domnului se manifestă atunci când noi experimentăm adevărata unitate în armonie. Prin închinarea adusă lui Dumnezeu, credincioșii devin o singură familie. Când copiii lui Dumnezeu vin împreună, lăsând deoparte diferențele și unindu-se într-o experiență a închinării adevărate, acolo dă Dumnezeu binecuvântarea și viața pentru veșnicie. David a experimentat unitatea națiunii israelite avându-l pe Dumnezeu în centru.
Concluzii
Dintotdeauna voia lui Dumnezeu a fost să aibă un popor sfânt, care să fie lumină printre neamuri, în întunericul spiritual al lumii. Unitatea poporului lui Dumnezeu este ca o lumină pentru neamuri, în mijlocul întunericului.
Realitatea unității între frați este experimentată în mod deosebit în biserica lui Hristos. Unitatea în Hristos este strâns legată de unitatea dintre noi ca urmași ai Lui. Nu putem avea una fără cealaltă. Unitatea dintre frați în contextul Bisericii este importantă, pentru că face din Biserică un exemplu pozitiv în lume și-i atrage pe alții la Hristos (Ioan 17:18–22).
Unitatea dintre frați experimentată în Biserica lui Hristos, ne ajută să gustăm din dulceața părtășiei din ceruri.
Aplicații practice
Unitatea între frați este un lucru sacru, în timp ce dezbinarea între frați este un lucru păcătos. Biblia ne spune că Dumnezeu urăște pe cel ce stârnește certuri între frați (Proverbe 6:16–19). Satan se poate folosi de oricine pentru a produce dezbinare între frați. Data viitoare când ești gata să te cerți cu soția și cu copiii, adu-ți aminte că unitatea în familie este un lucru sfânt. Data viitoare când dai un telefon și bârfești pe cineva din biserică, adu-ți aminte că unitatea între frați este sfântă.
În timp ce unitatea în familie începe cu capul familiei, unitatea în biserică începe cu slujitorii bisericii iar unitatea de la locul de muncă începe cu conducătorii.
Întrebări pentru discuții
1. Cum se aplică Psalmul 133 familiei, bisericii și la locul de muncă?
2. Cum contribui la unitatea bisericii în care ești membru?
3. Ce poți face ca soț, slujitor în biserică, conducător la locul de muncă, pentru ca unitatea să se reverse peste cei din jurul tău?
autor: Daniel Mariș, pastor, Biserica Creștină Baptistă „Golgota”, București
