Data: 27 septembrie 2020

Secțiunea a III-a; Lecția a XIII-a 

Tema: Onorează‑L pe Dumnezeu, și El te va onora

Text: Psalmul 132

Verset cheie: Psalmul 132:7

Ideea centrală: Fiecare pelerin este în căutarea celui mai potrivit loc pentru locuința Domnului.   Psalmistul a fost cel care a început această căutare, apoi a arătat că de David și de urmașul lui depinde găsirea lui, că a ajuns acolo și a chemat pe toți pelerinii să meargă pe urmele lui.

Scopul lecției: Să începem sau să continuăm călătoria către locul pe care L-a ales Domnul ca locuința a Sa pentru vecie – Sionul Ceresc.


Psalmul 132 face parte din colecția psalmilor treptelor ce erau cântați de evrei în călătoria lor către Ierusalim cu ocazia sărbătorilor principale: Paște, Cincizecime și Sărbătoarea Corturilor (Lev. 23; Deut. 16:1–17). Psalmul se poate împărți în patru strofe.

 1. Legământul lui David de a găsi un loc pentru locuința Domnului (vs.1–5)  

Psalmistul Îl imploră pe Domnul să-Și aducă aminte de David și de toate necazurile lui, iar apoi de jurământul pe care acesta l-a făcut că nu va pregeta până când nu va găsi un loc de închinare pentru Domnul (2 Sam. 7:1–3; 1 Cron. 17:1, 2). O marcă a acestui psalm este jurământul pe care îl face David, care este urmat de jurământul Domnului că va face o dinastie pentru David și că acceptă Sionul ca loc de odihnă pentru El (v. 11). David, ca orice pelerin către cetatea Ierusalimului, nu acceptă o odihnă deplină pentru sine până nu află care este locul de odihnă al Domnului, al Puternicului lui Iacov.

2. Strigătul de izbândă și de invocare a Domnului în locașul găsit (vs.6–10)  

A doua strofă începe cu strigătul de izbândă al lui David și al oricărui pelerin că a găsit locul unde, pentru o vreme, a fost chivotul legământului (1 Sam. 7:1) și prezența lui Dumnezeu. Ca localizare acesta este în Efrata, un district care conține și locul de baștină al lui David, Betleemul (1 Sam. 17:12). Este compus din mai multe sate, printre care și Betleemul și Chiriat Iearim, unde a stat chivotul pentru mai mulți ani (1 Sam. 7:1; 2 Sam. 6:3). 

Numele acestui loc (v. 6) a fost dat de Caleb, care și-a luat nevastă pe Efrat (1 Cron. 2:19, 24 și Mica 5:1). Din această soție i s-a născut lui Caleb un fiu care avea să fie părintele betleemiților (1 Cron. 4:4). „Ogorul lui Iaar” poate avea sensul de „Ogorul pădurii”, un alt nume al localității Chiriat Iearim, unde timp de douăzeci de ani a stat chivotul, până când Dumnezeu l-a scos din mâinile filistenilor. Peste ani, magii au fost și ei plini de bucurie când au găsit Betleemul, unde era Pruncul Isus, descendent al lui David.

Toți pelerinii au ca destinație finală a călătoriei lor Sionul, locul ales de Domnul pentru ca prezența Sa să fie permanentă cu omul (v. 7). Aici David a înălțat un cort unde a mutat chivotul până avea să fie construit Templul de către fiul său, Solomon. 

Versetul 8 este invocarea Domnului pentru ca Acesta să vină de la casa lui Abinadab, unde a locuit pentru o vreme chivotul, în locul cetățuii lui David din Ierusalim. În Sion preoții trebuie să fie îmbrăcați nu neapărat în odăjdii, ci în neprihănire, iar credincioșii trebuie să fie gata să laude pe Domnul nu observând un ritual, ci din inimă, cu pasiune.

3. Legământul Domnului cu David și alegerea Sionului (vs.11–14) 

Dacă David și orice alt pelerin fac un legământ că nu vor accepta odihna până când nu vor găsi locul de odihnă al Puternicului lui Iacov, tot așa Domnul face legământ cu David că îi va dărui urmași și că, dacă aceștia vor urma învățăturile Domnului, atunci ei vor ședea pe veci pe scaunul lui de domnie. Realitatea a fost că acești urmași, rând pe rând, s-au abătut de la învățăturile Domnului, așa încât dinastia lui David s-a prăbușit odată cu exilul babilonian. 

Legământul Domnului cu David este condiționat de ascultarea de învățătura Lui și fidelitatea lui și a urmașilor lui față de legământul Său. Locul de odihnă al Domnului este pe veci Sionul, dar nu cel pământesc, ci cel ceresc. 

4. Domnul promite să binecuvânteze Sionul și pe David (vs. 15–18) 

Domnul promite că va aduce binecuvântare peste Sion și hrană din plin pentru săracii lui. Domnul Isus extinde această referință la hrană pentru săracii din Sion, când spune că săracilor li se vestește Evanghelia (Matei 11:5). În adevăr, ce hrană minunată este Evanghelia lui Hristos pentru sufletele flămânde, căci, de atunci, atâtea generații au găsit îndestulare în ea!  

Există un singur Mare Preot care a adus mântuirea nu numai pentru evrei, ci pentru toate neamurile, Domnul Isus Hristos, care a trecut prin Sfânta Sfintelor din Sion cu însuși sângele Său. Cu adevărat, preoții în Hristos sunt îmbrăcați în mântuire.  

Pentru puterea lui David (v. 17) este folosit cuvântul „corn”, așa cum în alte referințe biblice apocaliptice se face apel la împărați (de exemplu, Daniel 8:3). Domnul a ridicat pe David de la statutul de cioban la aceeași statură cu conducătorii imperiilor, deoarece a căutat odihna în Domnul. Candela din v. 17 poate fi menora (sfeșnicul) ce stă înaintea perdelei ce separă Sfânta de Sfânta Sfintelor și se referă la Mesia care mărturisește peste ani că El este Lumina lumii (Ioan 8:12). De asemenea, El este lumina ce strălucește în întunericul din Galileea, după proorocia lui Isaia (Isaia 9:1, 2; Matei 4:15, 16). În mod particular, Isus este lumina care a străpuns întunericul din inima apostolului Pavel aflat în drum spre Damasc (Fapte 9:3).  

Aplicații

Viața omului este o călătorie, dar nu spre moarte, nici spre ținte efemere, ci spre a găsi locul de odihnă, care nu este altul decât cel al Domnului. Călătoria aceasta trebuie să înceapă cu un legământ ferm de a căuta odihna Domnului și nu interesele pământești (Evrei 4:1–11), legământ pe care îl facem prin botezul în Domnul Isus.

Chiar dacă vremelnic Ierusalimul pământesc a fost locul prezenței Domnului, așa cum a fost și în casa lui Aminadab din Chiriat-Iearim, adevăratul loc de odihnă al Domnului și al nostru este Ierusalimul ceresc (Evrei 12:22). Acolo toți vom fi preoți și vom lăuda pe Domnul îmbrăcați în neprihănirea Domnului Isus.  

Astăzi Domnul vrea să locuiască în inimile noastre dacă Îl invităm, așa cum ne spune Mântuitorul, iubindu-L și păzind Cuvântul Lui (Ioan 14:23). Domnul a hotărât să împartă domnia Lui cu toți aceia care vor rămâne credincioși până la moarte învățăturii și persoanei Sale și dorește să locuiască temporar cu noi, prin Duhul Său, în călătoria către cer (Apoc. 3:21).

Cât de sărac poți fi când, în pofida promisiunii Domnului că a venit special pentru a te scoate din sărăcia ta spirituală, refuzi Evanghelia Lui! Îmbogățirea celor ce se simt săraci duhovnicește este dată numai de Domnul Isus Hristos.

Cu lumina Sa, Domnul poate să străpungă întunericul în care trăim, indiferent cât de gros este. De aceea, plini de credință, să venim în rugăciuni și să cerem ca țara noastră, orașul, satul, cătunul, familia, sufletul nostru învăluite, poate, de întuneric, să fie binecuvântate de lumina mântuitoare a Domnului Isus. 

Uneori trebuie să ne luăm slujba de călăuze, pentru a ajuta și pe alții în acest periplu către Patria cerească, așa cum magii au fost ajutați de o stea să găsească Betleemul, locul unde S-a născut Isus, Cel ce este odihna noastră. 

Vrăjmașii Ierusalimului ceresc, toți cei ce nu L‑au acceptat pe Isus ca Mesia, vor fi făcuți de rușine la împlinirea vremii, când va veni judecata (Apoc. 21:8).

Psalmul acesta ne motivează să ne rugăm pentru pacea Ierusalimului, fie cel pământesc, real, fie cel simbolic, locul unde ne strângem împreună să lăudăm pe Domnul, fie cel duhovnicesc, ceresc.

Prin acest imn orice om este invitat să caute locul permanent de odihnă al lui Dumnezeu și, când îl găsește, să beneficieze de întreaga Sa binecuvântare, închinându-se Celui ce l-a ales pentru aceasta.   


autor: Daniel Gherman, pastor, Institutul Teologic Baptist din București