Data: 23 august 2020

Secțiunea a III-a; Lecția a VIII-a

Tema: Dumnezeu, temelia familiei și a întregii noastre vieți

Text: Psalmul 127

Verset cheie: Psalmul 127:1

Ideea centrală: Fără recunoașterea providenței lui Dumnezeu orice efort uman, pe plan individual sau pe plan familial, se va dovedi zadarnic. Dumnezeu este susținătorul ultim al vieții și al familiei.

Scopul lecției: Să-i încurajeze pe credincioși să se bazeze în toate lucrările lor pe ajutorul și purtarea de grijă a lui Dumnezeu.


Explicații contextuale și exegetice

Atunci când studiem psalmii trebuie să reținem că aici Cuvântul lui Dumnezeu consemnează sentimentele și cuvintele oamenilor îndreptate către Dumnezeu și după aceea răspunsul lui Dumnezeu către oameni. Psalmul 127 este „O cântare a treptelor” dar și „un psalm al lui Solomon” cântat de pelerini în drumul lor spre Ierusalim. Deși psalmul nu vine însoțit de informații istorice care să ajute la identificarea unui context, faptul că este „un psalm al lui Solomon” poate constitui o informație prețioasă, care să contribuie la o mai bună înțelegere a mesajului acestui psalm.

Perspectiva analitică a lui Solomon asupra vieții prezentată în cartea Proverbelor și în Eclesiastul este ușor de recunoscut și în acest psalm. Chemarea la recunoașterea providenței lui Dumnezeu prezentă în acest psalm poate fi întâlnită și în Proverbele lui Solomon (vezi Prov. 3:5, 6), și în Eclesiastul (Ecles. 7:1–7). Solomon prezintă lucrurile din perspectiva omului de rând care își construiește o casă (v. 1a), care are responsabilități în cetatea lui (v. 1b), care trudește zilnic pentru existența lui și a familiei lui (v. 2), care se îngrijește de viitorul familiei lui (v. 3, 4) și care dorește să aibă o mărturie solidă în societate (v. 5).

1. Fără providența divină orice efort omenesc este zadarnic (vs. 1-2)

Construirea unei case și apărarea cetății erau responsabilități care-i reveneau omului de rând. Deși imaginea creată aici sugerează că oamenii își iau în serios responsabilitățile, acest fapt nu reprezintă o garanție că acțiunile întreprinse vor avea și efectul scontat. Pe lângă implicarea responsabilă a oamenilor e nevoie de ajutorul direct al lui Dumnezeu. De fapt, Dumnezeu avertizează în alte părți din Scriptură că există șansa ca omul care a construit o casă anume să ajungă să nu locuiască în ea (vezi Deut. 28:30; Țefania 1:13). Mesajul este destul de simplu. Fără aprobarea, ajutorul sau voia Domnului, care a promis că va zidi casa lui Israel (vezi Amos 9:11 și Ier. 31:28) și care veghează asupra poporului Său (vezi Psalmul 121:4) orice efort uman este zadarnic.

În v. 2 „sculatul” și „culcatul” denotă muncă și repaus, dar și aceste activități elementare, reluate zi de zi, sunt desfășurate sub privirile Domnului (vezi Psalmul 139:2). A nu fi conștient de acest lucru poate duce la anxietate, durere și faliment. Da, munca trudnică și suferința sunt rezultatul răzvrătirii față de Dumnezeu (vezi Gen. 3:16–19), dar, în ciuda acestei realități, Domnul este milostiv. Chiar dacă munca nu poate fi evitată, anxietatea și teama cu privire la ziua de mâine sunt înlocuite de Domnul cu odihnă și un somn liniștit: Preaiubitului Său însă El îi dă cu adevărat odihnă (aceasta este o traducere mai apropiată de sensul textului în limba ebraică pentru a doua parte a versetului 2, care în Versiunea Dumitru Cornilescu este: preaiubiților Lui El le dă pâine ca în somn). Așadar, și zilele lungi de muncă, fără providența lui Dumnezeu, se vor dovedi inutile.

2. Providența lui Dumnezeu este demonstrată prin asigurarea unui viitor familiei (vs. 3–5)

Domnul le-a promis israeliților ca moștenire o țară (vezi Exod 15:17; Deut. 4:21). Dar țara Canaanului poate va fi rămâne a israeliților în măsura în care aceștia vor avea urmași. În sensul acesta, promisiunea unei țări este strâns legată de promisiunea unor urmași. Domnul asigură ambele aspecte ale promisiunii: țara și urmașii. Acest detaliu este evident și în chemarea pe care Domnul i-o face lui Avraam, părintele poporului Israel (vezi Gen. 12:1, 2). În acest context probabil că expresia din versetul 3, rodul pântecelui este o răsplată dată de El, nu are de-a face cu meritele umane pe care Domnul le răsplătește, ci trebuie înțeleasă în lumina paralelismului de idei specific poeziei ebraice. Adică, înțelesul exprimat în prima parte a versetului este reluat în cea de-a doua parte, dar cu alte cuvinte. Așadar și copiii născuți într-o familie sunt dăruiți de Dumnezeu, fie că e vorba de fii (v. 3a), fie de fiice (v. 3b, deoarece expresia „rodul pântecelui” include atât fiii, cât și fiicele).

Versetul 4 conține un alt element specific poeziei ebraice: limbajul figurativ. Aici copiii sunt comparați cu săgețile unui viteaz, ale unui războinic. După cum se dovedesc a fi eficiente săgețile în mâna unui războinic, tot așa se vor dovedi a fi copiii într-o familie pentru părinții lor când aceștia vor avea nevoie de protecție. Probabil aici există și sensul unei continuități. Copiii vor prelua eforturile, ambițiile sau chiar luptele familiei. „Răsplata” menționată în versetul 3 poate fi înțeleasă și ca beneficiu sau ca avantaj. Părinții vârstnici vor constata că beneficiul cel mai mare sau cel mai mare avantaj pe care-l vor avea sunt copiii ajunși la maturitate sub ochii lor, deoarece au fost concepuți în tinerețe. Mai mult, aprobarea sau favorul lui Dumnezeu era demonstrat prin asigurarea generațiilor de urmași (vezi Psalmul 128:6).

Aspectul avantajului este păstrat și în versetul 5 prin același limbaj figurativ. Fiii se vor dovedi a fi un avantaj în dezbaterea cazurilor civile sau în luarea unor decizii importante la poarta cetății. Oamenii influenți, capii de familii, liderii se adunau la poarta cetății (vezi Deut. 21:19; Psalmul 69:12; Iov 5:4). În contextul în care, în urma discuțiilor, puteau să apară tabere, rivalități și chiar conflicte de interese, un bărbat care avea în spate o familie numeroasă, puternică și influentă nu era în pericol de a deveni o victimă a nedreptății, a diferitelor abuzuri sau a corupției din partea adversarilor săi. 

Dar în vremea respectivă pericolele pândeau atât din interior, cât și din exterior. O explicație alternativă a versetului 5 ar fi situația unui conflict armat, a unui război. În caz de asediu, purtătorul de cuvânt al cetății, desemnat să poarte tratative cu vrăjmașii, îi poate sfida încrezător pe atacatori, știind că are în spate un număr considerabil de „fii” luptători.  

Aplicații practice

Probabil că tinerii ar trebui stimulați și îndemnați să reflecteze mai mult la voia Domnului pentru viețile lor decât la planurile personale, cerând călăuzirea și ajutorul Domnului în ce privește cariera, dobândirea unui cămin sau întemeierea unei familii. Credincioșii nu ar trebui să fie preocupați de voia lui Dumnezeu în viețile lor doar de dragul avantajelor și a succeselor care ar rezulta de aici. Relația personală cu Dumnezeu, mântuirea oferită prin Domnul Isus Hristos, credincioșia Domnului în împlinirea promisiunilor Sale sunt motive suficiente pentru a ne focaliza mai mult pe voia Domnului și ceea ce poate El face în viețile noastre de copii ai Săi. 

Totodată, credincioșii din biserică ar trebui încurajați să fie deschiși pentru descoperirea voii lui Dumnezeu în vederea întemeierii de familii la vârsta tinereții. În prezent, trendul în societate este amânarea întemeierii unei familii. Dar Dumnezeu asigură binecuvântarea acelora care dovedesc credincioșie și dependență de El, chiar la vârsta tinereții.

Cu siguranță, este binevenită și o încurajare în privința nașterii de copii, cu atât mai mult cu cât Scriptura ne-a amintit că „fiii sunt o moștenire de la Domnul.” Un număr mai mare de copii într-o familie poate fi expresia unei mai mari încrederi în Domnul, dar și semnul deschiderii acelei familii pentru mai multe binecuvântări din partea lui Dumnezeu.

Întrebări pentru discuții

• Cum am explica unui necredincios providența lui Dumnezeu?

• Cum îi învățăm pe copii, adolescenți și tineri dependența de Domnul în toate aspectele vieții, într-o societate în care belșugul și consumul au devenit normă?

• Cum am argumenta într-o discuție cu niște colegi, prieteni sau cunoscuți importanța familiei în societatea actuală?

• Cum îi putem încuraja pe tinerii din biserică să întemeieze familii sănătoase și cum îi putem pregăti mai bine pentru viața de familie?

• Cum înțelegem importanța nașterii copiilor în familiile credin­cioșilor? 


 autor: Teodor-Ioan Colda, pastor, Biserica Creștină Baptistă „Golgota” București