Pe data de 13 mai 1941, cu puțin timp înainte de intrarea României în război, în comuna bihoreană Orvișele, în familia credincioșilor baptiști Teodor și Floarea Vereș vede lumina zilei un băiat, pe nume Teodor. După absolvirea școlii primare din Tileag și a liceului din Aleșd, Bihor, la doar 17 ani, Teodor își predă viața Domnului,  primind botezul noutestamentar. 

Răspunde neîntârziat chemării divine de a sluji și de a vesti Evanghelia  în biserica locală. Înțelegând că Dumnezeu îl cheamă la o slujire specială, în 1961 se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din București,  iar după absolvire, în 1965, începe lucrarea slujitoare care va dura mai bine de jumătate de secol, în cercul bisericesc Gurahonț. 

În biserica baptistă din Bonțești o cunoaște pe Elena Miclea, cu care se căsătorește în anul 1968. Dumnezeu binecuvântează tânăra familie Vereș cu patru copii: Teofil(1969), Claudia(1975), Teodora(1977) și Otniel (1981).

La scurtă vreme după ordinarea ca păstor, în 1969, Teodor Vereș este chemat să slujească biserica baptistă din cartierul arădean Micălaca (actualmente „Renașterea”) unde va lucra mai bine de un deceniu (1970-1981). Mutându-se cu familia la Oradea, în 1980, începe slujirea de 25 de ani a Bisericii Baptiste nr. 3 (cunoscută mai târziu ca „Golgota”) a cărei nouă clădire o inaugurează în 1993. În paralel cu biserica din Oradea slujește și alte biserici din apropiere sau din județ: Aleșd, Topa de Criș, Vadu Crișului. După 2006 se întoarce ca slujitor în Orvișele, localitatea de baștină, în ultimii ani lucrând ca păstor înlocuitor în Tărcăița, Bihor. 

Pastorul Vereș a avut un rol important și în conducerea comuntății teritoriale bihorene unde a slujit pastoral, dar și în Consiliul Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România. Trebuie menționat și faptul că s-a numărat printre inițiatorii „Memoriului celor 50”, cum a rămas cunoscută acțiunea de protest din 1973 a 50 de păstori baptiști români. Într-o întâlnire la București cu alți colegi de slujire (pastorii Taloș, Sărac, Brânzei, Geabou, Ștefănuți, Bodor ș.a.) s-a decis trimiterea a două scrisori de protest față de tratamentul abuziv al regimului aplicat bisericilor baptiste și credincioșilor acestora, una către Consiliul de Stat al RSR și alta către postul de radio Europa Liberă, pastorul Vereș asumându-și alături de ceilalți inițiatori posibilele repercusiuni.

Activ, neobosit în lucrare, pastorul Vereș a influențat mulți slujitori pe care i-a călăuzit în slujirea pastorală prin studiile și cursurile sale din Scriptură. Mare iubitor al cărților, al lecturii, s-a cultivat și autoinstruit toată viața. Rigoarea morală extremă pe care a dovedit-o și a susținut-o, uneori chiar cu intransigență, și stabilitatea doctrinară au ajutat mult credincioșilor pe care i-a slujit și comunității de credință. A susținut și a apărat identitatea baptistă atât în vremurile grele ale fostului regim, cât și după căderea acestuia, publicând studii, exegeze sau articole doctrinare în revistele baptiste, în ultimii ani publicând propria Colecție de schițe de predici „Valea cu oase uscate”.

La doar câteva luni de la plecarea dintre noi a celei care i-a fost alături și marcat de o suferință fizică severă, fratele Teodor Vereș își încheie existența de aici, de pe pământ, în noaptea de 6 spre 7 august, la aproape 80 de ani, chemat fiind de Cel pe care L-a slujit cu sacrificiu, integritate și multă dragoste față de Cuvântul Lui. Rămânem cu bogăția amintirilor frumoase ale vremii în care ne-a fost alături, la evanghelizări, botezuri, evenimente fericite ale vieții, rugându-ne ca Părintele mângâierilor să consoleze și să îmbărbăteze familia îndurerată.


Ioan Ardelean, secretarul general al Uniunii Baptiste din România