Data: 12 iulie 2020

Secțiunea a III-a; Lecția a II-a

Tema: Ajutorul celui neprihănit în călătoria vieții

Text: Psalmul 121

Verset cheie: Psalmul 121.2

Ideea centrală: Noi așteptăm ajutorul Domnului cu încredere, pentru că El ne ajută în multe feluri, ca un Creator atotputernic și Tatăl nostru ceresc.

Scopul lecției: Să ne încredem practic în Dumnezeu în toate activitățile și luptele vieții.


Explicații contextuale și exegetice:

Al doilea psalm al treptelor, Psalmul 121, face un pas mai departe față de cel precedent. Aici suntem încurajați să privim spre Domnul cu încredere și să așteptăm ajutorul Lui. Psalmul nu vorbește despre detaliile specifice ale vreunei încercări, dar tocmai așa a fost inspirat de Duhul Sfânt, ca să îi încurajeze pe toți, indiferent de situații. Nicăieri în Scriptură Domnul nu promite că nu ne va ajunge niciun necaz, iar noi știm lucrul acesta și din experiența veacurilor. El promite însă altceva, un lucru foarte important: Domnul te va păzi de orice rău, îți va păzi sufletul (v. 7). Luca 12:5 menționează cuvintele Mântuitorului: Vă spun vouă, prietenii mei: să nu vă temeți de cei ce ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic.

Domnul este ca un munte puternic, unde poți găsi refugiu. Corabia lui Noe s-a oprit pe un munte, Ierusalimul este construit pe un munte. De aceea, ne uităm la Domnul, ca la un munte. El este Stânca mântuirii noastre. Asta nu înseamnă că noi căutăm adăpost în munții geografici, ad literam, ci la Domnul Însuși care este Stânca noastră spirituală. Psalmul 11:1 spune: La Domnul găsesc scăpare! Cum puteți să-mi spuneți: Fugi în munții voștri, ca o pasăre? Scăparea vine numai de la Domnul, care a creat întreg Universul, Cerul și Pământul. 

Pe această treaptă a strigării către Domnul reprezentată de Psalmul 121, găsim niște asigurări puternice. Mai întâi, știm de la cine vine ajutorul nostru: de la Domnul, Creatorul atotputernic (v. 2). Apoi, versetele 3 și 4 ne asigură că Domnul nu permite să ți se clatine piciorul. Dacă ne uităm la versetul 7, descoperim că nu lasă ca sufletul nostru să fie atacat nici de oameni, nici de duhurile răutății. Rămânerea în picioare în ziua ispitei este foarte importantă. În Efeseni 6:13 găsim sfatul acesta: luați toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneți în picioare, după ce veți fi biruit totul. 

Domnul este permanent cu privirea asupra noastră, nu își pierde concentrarea, și nu ne scapă din atenția Lui niciodată. De aceea spun versetele 3 și 4, El nu adoarme și nici nu ațipește. În grădina Ghețimani, ucenicii au adormit în timp ce Isus Se ruga, însă Domnul nu a ațipit. Marcu 14:38 spune: Vegheați şi rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios. Domnul însă este Duh și Adevăr, El nu adoarme în timp ce veghează asupra copiilor săi.

Paza Domnului este peste sufletul nostru (v. 7) și peste puterea noastră (mâna ta cea dreaptă, v. 5). Umbra Lui ne va feri de efectele nefaste ale confruntărilor cu cei răi. Soarele este bun, dar el te poate arde cu razele sale. Luna aduce lumină noaptea, dar ea poate avea efecte negative, te sperie cu umbrele ei sau încurajează răufăcătorii să acționeze la lumina ei slabă. Așa cum s-a întâmplat cu Israel în timpul pelerinajului prin pustiu, norul prezenței Domnului ne va păzi de arșiță, în timpul zilei, și de întuneric, de atacuri și de boli, în timpul nopții (v. 6). Prezența lui Dumnezeu va fi cu noi în încercări, așa încât vom trece prin greutăți, dar nu vor exista pierderi dramatice sau vătămări sufletești. Totul se află sub controlul prezenței și puterii lui Dumnezeu.

Psalmul 121 se încheie cu promisiunea că Domnul ne va păzi de orice rău și că ne va păzi și la venire, și la plecare (vs. 7, 8). Aici găsim asigurarea pe care Domnul o oferă pelerinilor care veneau la Templul din Ierusalim să se închine adevăratului Dumnezeu. Drumurile puteau fi periculoase și, din această pricină, unii s-ar fi putut întreba cât este de potrivit să mergi pe un drum lung și primejdios? Domnul îi asigură de protecția Lui, atât la venire, cât și la plecare, pe toți cei care Îl caută. După Înviere, Domnul Isus i-a asigurat pe ucenici că va fi cu ei în toate zilele până la sfârșitul veacului (Matei 28:18–20) 

Aplicaţii:

Psalmul 121 ne invită la încredere în Dumnezeu. Domnul este Stânca la care putem apela. Psalmul 61:2 zice: De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită şi zic: „Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!”, adică, du-mă la Tine, Doamne. Dacă El nu ațipește, ci veghează asupra noastră, înseamnă că noi putem să ne odihnim liniștiți. Nu lăsa îngrijorările să te doboare, să te țină treaz noaptea. Deși nu este chiar ușor, încredințează-ți Domnului toate îngrijorările și odihnește-te în El. Dumnezeu este suveran. Isaia 26:1–3, descrie astfel cântarea celui credincios: Avem o cetate tare, Dumnezeu ne dă mântuirea ca ziduri şi întăritură… Celui cu inima tare, Tu îi asiguri pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. Încredințează-ți călătoriile în grija Domnului, la fel ca proiectele și afacerile, toate planurile și activitățile tale. El poate să te păzească și să îți sporească puterea (e ca o răcoare umbroasă pe mâna ta cea dreaptă). 

Sugestii practice:

Este de mare folos să ne aducem aminte de ajutorul Domnului în încercări și să împărtășim aceste experiențe. Ai folosit vreodată Psalmul 121 în rugăciunile sau în cântările tale? Îți mai aduci aminte în ce situații? Dacă da, încearcă să mărturisești cuiva și să încurajezi pe cineva cu experiențele vieții tale. Dacă ți s-a părut vreodată că Domnului nu Îi pasă de tine, ca și cum nu S-ar mai uita la tine sau a adormit, cere-ți iertare pentru gândul acesta. 

Mulțumește-I pentru grija Lui de zi cu zi. Uită-te bine la greutățile prin care treci: vezi ajutorul Domnului și că El ți-a păzit sufletul? Notează‑ți pe hârtie în câte feluri crezi că sufletul unui om ar putea fi afectat de încercările vieții și bifează dacă Domnul te-a păzit de astfel de efecte. Discută cu prietenii tăi despre aceste adevăruri și mulțumește-I Domnului.

Întrebări pentru discuții:

• De ce Domnul veghea asupra lui Israel, în pustiu, ca un nor luminos, noaptea, și ca un nor umbros, ziua? 

• Cum i-a păzit Dumnezeu sub forma unui nor umbros pe israeliți de furia faraonului și a oștilor sale?

• Explicați de ce nu se contrazic Psalmii 121 și 11 cu privire la scăparea pe care o poți găsi în munți.

• Ce înseamnă că „Dumnezeu îți va păzi sufletul”?

• Ce înseamnă, practic, afirmația că Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă?

• De ce creștinii pot fi afectați de descurajare? Ce trebuie făcut? Poate da Domnul victorie asupra descurajării? Cum?


autor: Octavian D. Baban, pastor, Biserica Baptistă „Sfânta Treime” București. (e-mail: obinfonet@gmail.com)