Data: 21 iunie 2020

Secțiunea a II-a; Lecția a XII-a

Tema: NEEMIA: Alege perseverența în lucrarea Domnului, nu abandonul

Text: Neemia 6

Verset cheie: Neemia 6:16

Ideea centrală: În lucrarea lui Dumnezeu vor fi piedici și greutăți, dar ele nu trebuie să ne facă să abandonăm lucrarea sfântă. Prin ascultare de Dumnezeu și prin credință trebuie să perseverăm până la sfârșit.

Scopul lecției: Să învățăm cum să perseverăm în lucrarea la care ne-a chemat Dumnezeu fără să abandonăm.


Exemplul lui Neemia este pentru noi încurajator și motivator în a persevera până la capăt în lucrarea la care ne-a chemat Dumnezeu. Ca urmași ai Domnului avem încredințată o lucrare pe care trebuie să o îndeplinim cu credincioșie (vezi pilda polilor – Luca 19:11–28 și pilda talanților – Matei 25:14–30; 1 Petru 4:10–11; Matei 28:18–20 etc.). 

În poporul Domnului, toți sfinții sunt și slujitori ai Lui, toți au o chemare preoțească din partea Lui (1 Corinteni, cap. 12; 1 Petru 2:5). De aceea și Neemia trebuie să stea mereu în fața ochilor noștri, pentru multele lucruri pe care le avem de învățat de la el. Credincioșia față de Domnul, perseverența în lucrare până la capăt, refuzul de a abandona lucrarea pe care a avut-o, curăția de inimă care l-a caracterizat și înțelepciunea care i-a călăuzit deciziile sfinte sunt doar câteva din calitățile acestui mare slujitor al lui Dumnezeu. 

1. Neemia – a biruit ispita abandonării lucrării sale

Capitolul 6 din cartea lui Neemia ne vorbește despre un moment special al lucrării de rezidire a cetății Ierusalimului – erau probabil la momentul de maximă desfășurare a lucrărilor. Lucrarea înainta și se putea constata un succes real (vezi v. 1). Deși momentul a fost unul prielnic pentru lucrare, totuși, faptul că lucrarea nu era încă terminată putea să creeze lucrătorilor un anume disconfort. 

Pe de altă parte, acesta este momentul în care o nouă serie de atacuri din partea dușmanilor se declanșează împotriva lui Neemia și asupra iudeilor implicați în lucrări. Aceste atacuri vin în valuri. Apar aici patru valuri care sunt menite a crea mari probleme lui Neemia și poporului său: 

a) Dușmanii și-au pus de gând să facă rău (vs. 2–4); 

b) Dușmanii atacă din nou prin acuzații nefondate și prin calomniere (vs. 5–9); 

c) Atragerea lui Neemia într-o ispită de a se apăra de dușmani în incinta Templului, pentru ca astfel el să păcătuiască față de Domnul (vs. 10–14); 

d) Unii dintre fruntașii iudei aveau relații de rudenie cu dușmanii și, în acest fel, exista o scurgere de informații spre tabăra adversă, dar și o intoxicare mediatică, mesajele primite creând confuzie și având menirea să-l descurajeze pe Neemia (vs. 17–19). 

Toate aceste atacuri au fost respinse de Neemia cu multă înțelepciune și credință în Dumnezeu. El a ales să nu dea importanță insinuărilor calomnioase, să nu abandoneze lucrările pentru a se pierde în lupte și confruntări sterile cu dușmanii, să trateze toate atacurile cu încredere în Dumnezeu, lăsându-le în seama Lui și rugându-Se Lui pentru ajutor, ca El să rezolve toate lucrurile, să nu păcătuiască prin acțiuni care l-ar fi plasat sub pedeapsa lui Dumnezeu (vs. 3, 8, 9, 11, 14). În toate demersurile Neemia a ales să nu asculte glasurile rele, să strige la Dumnezeu și să meargă înainte nelăsându-se afectat de atacuri.

2. Neemia – încheie cu succes lucrarea pe care a început-o

De-a lungul lucrării pe care a făcut-o, Neemia a învățat să privească în mod corect în trei direcții: 

a) El a privit bine în trecut. Conform v. 1, Neemia a apreciat ca fiind un succes de la Domnul faptul că a ajuns la mijlocul lucrărilor. El nu s-a lăsat descurajat de lucrarea care mai rămăsese de făcut și nu a lăsat ca dușmanii să-l oprească. Referitor la „ochii buni” pe care i-a avut Neemia, el a ținut cont de ceea ce Domnul Isus urma să spună: „Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină” (Matei 6:22–23). Este vorba aici despre o perspectivă corectă asupra lucrurilor.

b) El a privit corect în prezent. Pe de o parte, Neemia era conștient de lucrarea dușmanilor săi – nu putea face abstracție de ei, însă nu i-a tratat ca fiind un pericol insurmontabil. El a învățat să privească în mod corect la Dumnezeul în care s-a încrezut și, de asemenea, a privit cu ochii țintă la lucrarea pe care o avea de făcut. Desigur, el a gândit că atâta timp cât trebuie să lucreze și atâta timp cât Dumnezeu îi este alături, singurul lucru pe care trebuia să-l facă era să persevereze până la capăt. 

c) El a privit cu speranță în viitor. Neemia s-a bazat pe credincioșia lui Dumnezeu, iar lucrul acesta l-a ajutat să încheie lucrările în timp record, în cincizeci și două de zile. Atunci când Îi ești credincios lui Dumnezeu, și El este credincios în a împlini ceea ce a promis.

3. Neemia – primește confirmarea divină a perseverenței lui în lucrare

Versetele 15 și 16 ne spun că restaurarea zidului a fost încheiată într-un timp record. Atunci s-au întâmplat câteva lucruri: 

a) Toți vrăjmașii au auzit despre acest eveniment. Succesul în lucrarea lui Dumnezeu va fi cunoscut foarte bine de cei care au fost dușmani. Nu este nevoie ca noi, credincioșii, să trâmbițăm acest succes, știe Dumnezeu cum să facă publicitate lucrării Sale. Când o face El, nu mai este nevoie de contribuția noastră. 

b) Toți vrăjmașii s-au temut de Dumnezeu și de poporul Său. Acest lucru ne aduce aminte de groaza pe care Dumnezeu a inspirat-o popoarelor canaanite, atunci când Israel a trecut prin marea Roșie ca pe uscat (vezi Iosua 2:9–11). Dumnezeu știe cum să-i îngrozească pe dușmanii poporului Său. 

c) Toți vrăjmașii au cunoscut că succesul iudeilor a fost realizat de Dumnezeu Însuși. Ei au ajuns să fie pe deplin convinși că Dumnezeu a lucrat. Dumnezeu știe cum să convingă pe cineva de acțiunile Sale. 

d) Cu siguranță că poporul și Neemia s-au bucurat de succesul dat lor de Dumnezeu. A fost pentru ei o confirmare a credinței lor și un mare prilej de bucurie și înviorare pentru sufletele celor credincioși. Dumnezeu este  Suveran în începutul, continuarea și finalizarea lucrărilor dorite de El și în a aduce bucurie, tărie a credinței și ridicarea celor credincioși mai presus de vrăjmașii lor.

Concluzii: 

Neemia este un excelent exemplu pentru noi, mădulare în biserica lui Hristos, colaboratori cu Dumnezeu în lucrarea Lui. Neemia a fost ferm convins că lucrarea pe care o avea de făcut nu era lucrarea lui, ci lucrarea lui Dumnezeu. Cu această perspectivă în minte și în inimă el s-a angajat la lucrarea dificilă de rezidire a zidurilor Ierusalimului. 

Dumnezeu, care a fost deasupra vieții lui și stăpân al lucrării pe care o avea de făcut, l-a întărit în credință și l-a făcut să-i trateze pe dușmani și toate problemele cu un fel de detașare sfântă, ajutându-l să persevereze până la încheierea tuturor lucrărilor fără să abandoneze ceea ce i s-a încredințat. 

Neemia a fost mânat de principiile enunțate mai târziu de Domnul Isus și de apostolul Pavel: despărțiți de Mine, nu puteți face nimic (Ioan 15:5); Pot totul în Hristos, care mă întărește (Filipeni 4:13). Credința adevărată îl face pe orice credincios să nu dea înapoi ci să persevereze până la sfârșit (Evrei 10:38–39). În acest fel avem validarea că suntem în voia Domnului, așa cum Neemia a dovedit.

Aplicații:

Și noi suntem un Neemia pentru lucrarea lui Dumnezeu. Desigur, nu suntem chemați să restraurăm zidurile Ierusalimului, dar chemarea noastră are legătură cu edificarea spirituală a Bisericii Domnului Isus Hristos, a Trupului Său spiritual. 

În 1 Corinteni 12:4–11 ni se spune că Domnul Isus ne-a încredințat responsabilități în lucrarea Lui, Duhul Sfânt ne-a dat daruri spirituale fie­căruia pentru zidirea Bisericii Sale și Dumnezeu Tatăl lucrează prin ceea ce facem noi în această lucrare spirituală. Noi, toți sfinții Domnului suntem buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu și fiecare dintre noi trebuie să slujească altora (și lui Dumnezeu) după darul pe care l-a primit fiecare (vezi 1 Petru 4:10–11; 1 Corinteni 4:1, 2; 3:10–15; Matei 28:18–20; Efeseni 4:11–16). Toate aceste pasaje biblice ne arată fiecăruia chemarea de a-I sluji Domnului cu credincioșie și perseverență și să nu abandonăm lucrarea (vezi abandonul lui Dima, 2 Timotei 4:10, în opoziție cu credincioșia lui Pavel, 2 Tim. 4:7, 8).


autor: Marian Ghiță, pastor, Biserica Baptistă „Sfânta Treime”, Constanța