Data: 10 mai 2020

Secțiunea a II-a; Lecția a VI-a

Tema: SAMSON — Alege să trăiești călăuzit de valori sfinte, nu de plăceri înșelătoare

Text: Judecători 16

Verset cheie: Judecători 16:28

Ideea centrală: Alegerile făcute sub imperiul suficienței de sine și sub influența plăcerilor înșelătoare atrag consecințe spirituale devastatoare și conduc la diminuarea eficienței în slujirea creștină

Scopul lecției: Să ne determine să respingem cu fermitate orice compromis cu păcatul.


• Cum trebuie integrată istoria lui Samson în perioada judecătorilor? 

Potrivit cărții Judecători, Samson a trăit într-o perioadă de conflict între poporul Israel și filisteni, pentru că Domnul a hotărât să-și disciplineze poporul dându-l în mâinile filistenilor (Judecători 13:1). Această stare de lucruri nu este nicidecum străină lui Israel. De fapt, suntem spre finalul și la apogeul unui ciclu de evenimente în care poporul trece succesiv prin idolatrie, ca rezultat ajunge în robie, de unde strigă după izbăvire. Când Dumnezeu ridică un izbăvitor în Israel, acesta repetă același păcat (Judecători 1:10-19). 

Israel era prins într-o spirală a păcatului, cartea Judecătorisurprinzând modul în care expresia „fiecare făcea ce-i plăcea” se aplică, spre finalul consemnării, nu doar oamenilor de rând din popor, ci și conducătorilor acestuia. Samson este exemplul cel mai elocvent în acest sens. Istoria lui Eli și a fiilor lui ne este o mărturie suplimentară (1 Samuel 2:12–17).

Cine este Samson? Samson este ultimul dintre judecătorii lui Israel menționați în cartea Judecători. Familia lui făcea parte din seminția lui Dan și locuia la Țorea. Citind istoria lui Samson, impresia este mereu aceea că el nu a atins niciodată potențialul pe care Dumnezeu i‑l rezervase. Fără îndoială, avem înaintea noastră ilustrarea clară a pericolului latent ce însoțește spiritul suficienței de sine, subjugat de plăceri înșelătoare.

1. Nașterea și educația lui Samson

Condițiile care circumscriu nașterea fiecărei persoane sunt unice, chiar dacă sunt parte a unui fenomen comun. Țesătura evenimentelor experienței umane este de o complexitate fascinantă în fiecare situație. Cu toate acestea, în suveranitatea Sa, uneori Dumnezeu intervine supranatural pentru a conduce istoria către împlinirea planurilor Sale. Apariția lui Samson pe scena istoriei are loc în condițiile unei astfel de intervenții.

• În ce fel a acționat Dumnezeu pentru a‑l ridica pe Samson?

a. Supranaturalul implicat la nașterea lui Samson

Citim deseori în Biblie că Îngerul Domnului S-a arătat anumitor persoane. Comentatorii biblici numesc acest tip de manifestare tangibilă simțurilor umane teofanie(Judecători 13:15–23) sau, pentru a fi și mai specifici, hristofanie. Familia lui Manoah, care nu cunoscuse binecuvântarea nașterii unui copil, are parte de o astfel de întâlnire cu Îngerul Domnului (Judecători 13:3, 9). 

Anunțând nașterea lui Samson în condițiile infertilității soției lui Manoah (Judecători 13:2, 3), Dumnezeu aduce speranță în această familie, tot așa cum Dumnezeu este pe cale să aducă speranță și națiunii lui Israel. Soluțiile pentru problemele noastre fundamentale vin numai din mâna suverană a lui Dumnezeu.

b. Misiunea anunțată la nașterea lui Samson

Dumnezeu stă la  originea oricărui suflet care intră în existență (Isaia 42:5; Eclesiastul 12:7; Zaharia 12:1; Evrei 12:9), de aceea El a stabilit și un scop pentru fiecare. Cu atât mai mult scopul divin va fi descoperit atunci când Dumnezeu Însuși intervine în mod supranatural pentru a anunța nașterea cuiva. 

Izbăvirea lui Israel din mâna filistenilor este misiunea pe care Dumnezeu o are în vedere pentru Samson la nașterea sa (Judecători 13:5). Obiectivul cel mai înalt pe care și-l poate cineva propune și atinge este acela desemnat de Dumnezeu (Efeseni 1:11–12).

c. Educația prevăzută la nașterea lui Samson

Modul în care Dumnezeu a gândit dezvoltarea personalității umane și a caracterului este strâns legat de familie și credință. Părinților le-a fost încredințat mandatul de a asigura în cadrul familiei un climat propice apropierii de Dumnezeu. Orice abatere de la acest mandat este o răzvrătire față de responsabilitățile încredințate nouă, ca părinți, de Dumnezeu. 

Dumnezeu stabilește, în cazul lui Samson, ca educația să se ridice la standardele de nazireat(compară Judecători 13:4, 5 și Numeri 6:1–12). Strictețea cerințelor nazireatului (interdicțiile de a consuma băuturi tari, de a-și tăia părul și de a atinge trupuri moarte) constituia semnul distinctiv al separării cuiva (bărbat sau femeie) de ceilalți și al dorinței de a se închina Domnului. Puterea spirituală, slujirea acceptabilă înaintea lui Dumnezeu și discernământul spiritual își au izvorul într-o viață închinată în întregime lui Dumnezeu (Romani 12:1–2). Dezideratele acestea nu pot fi obținute pe scurtături și nici prin alte mijloace.

d. Ridicarea lui Samson

Referințele biblice care completează tabloul primilor ani din viața lui Samson includ imagini ale unui om care primește sprijin deplin de la Dumnezeu pentru îndeplinirea misiunii sale (Judecători 13:24, 25). Scriitorul biblic consemnează: „și Domnul l-a binecuvântat”. Narațiunea introductivă a istoriei lui Samson se încheie cu un detaliu semnificativ care a contribuit la ridicarea acestuia. Când Biblia spune că Duhul Domnului a început să-l miște la Mahne-Dan, între Țorea și Eștaol(Judecători 13:25) suntem în fața unui fapt remarcabil pe care îl conține Vechiul Testament. Lucrarea Duhului Sfânt în vremurile veterotestamentare are coordonate și dimensiuni diferite de cele pe care le cunosc credincioșii din era Bisericii. În Vechiul Testament, Duhul Sfânt venea peste anumiți oameni aleși special de Dumnezeu pentru a-i abilita și înzestra pentru sarcini specifice. Samson este beneficiarul unui sprijin deplin din partea lui Dumnezeu pentru a-și împlini menirea.

2. Slăbiciunea și căderea lui Samson

Traiectoria vieții lui Samson se schimbă vizibil din momentul în care acesta părăsește perimetrul stabilit de Dumnezeu (Judecători 14:1). Samson intră pe teritoriul filistenilor și rezonează cu ce descoperă acolo. Aceasta este de fiecare dată o rețetă sigură pentru eșec. Ochii, atât de importanți pentru Samson, îi furnizează obiectul poftei cu care să-și umple inima. Primele cuvinte rostite de Samson și înregistrate în Scriptură scot la iveală și principiul care guvernează alegerile acestui bărbat: Am văzut la Timna o femeie din fetele filistenilor; luați-mi-o acum de nevastă… Ia-mi-o, căci îmi place(Judecători 14:2, 3, s.n.). Sistemul de referință deficitar al lui Samson anunță o cădere inevitabilă.

• Ce lecții putem desprinde analizând slăbiciunile și căderea lui Samson?

a. Educația și cunoașterea nu te izbăvesc de puterea păcatului

Atunci când a dat curs poftei păcătoase, Samson a renunțat cu ușurință la toate rigorile și principiile primite în educația de nazireu. Scriptura prezintă exemple de oameni care au fost doborâți de puterea păcatului cu toate că au avut parte de o educație de excepție. În compania lui Samson întâlnim pe Solomon care a ajuns în idolatrie „târât de iubire” (1 Împărați 11:2). 

Creștinismul contemporan experimentează o adevărată explozie de resurse educaționale: conferințe, seminarii, cărți, predici, emisiuni de radio-televiziune, clipuri video, bloguri, articole, comentarii online și lista poate continua. Toate acestea nu par să fi făcut creștinismul mai rezistent în fața materialismului, senzualismului, alcoolului, drogurilor sau diferitelor tipuri de adicție. În postmodernitate se confirmă, dacă mai era necesar, că educația și cunoașterea sunt insuficiente prin ele însele pentru a izbăvi umanitatea de puterea păcatului. Fără a contesta nevoia de educație și cunoaștere, este timpul ca acestea să fie puse la locul lor.

Conform învățăturii Mântuitorului, eliberarea de puterea păcatului este realizată prin cunoaștere; dar nu prin cunoașterea unor noțiuni, concepte sau sisteme, ci prin cunoașterea adevărului, iar adevărul este o persoană. Expresia veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face sloboziîși primește interpretarea în cuvintele deci, dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi(Ioan 8:32, 36).

b. Atitudinea nebiblică la prima întâlnire cu păcatul este periculoasă

Samson nu experimentează pedeapsa lui Dumnezeu după prima abatere. Până acum, toate planurile lui Samson au decurs potrivit așteptărilor sale. A scăpat de fiecare dată din cursa ce i-a fost întinsă. Acesta este și motivul pentru care prima întâlnire cu ceea ce este interzis este atât de periculoasă. În afară de câteva excepții, ea pare o reușită. Pe Samson l-au înconjurat dușmanii, dar a scăpat (Judecători 16:2–3). Dumnezeu nu a dat niciun semn dezaprobator cu privire la faptele lui, ba mai mult, i-a dat putere să mute porțile. Concluzia firească pentru el este aceea că pe Dumnezeu nu Îl deranjează, că faptele nu sunt atât de grave sau că, cel puțin, lui Dumnezeu nu Îi pasă. 

Dacă Dumnezeu nu l-a pedepsit pe loc, Samson e convins că nu trebuie să aibă regrete și, pe măsură ce un anumit păcat este repetat, dispare orice urmă de teamă față de acesta (Eclesiastul 8:11). Datorită „succesului” primei abateri dispare senzația de pericol, apare o falsă siguranță și se creează premisele pentru tipare comportamentale înrobitoare.

c. Cei care se joacă cu păcatul devin în scurt timp prizonierii lui

Nu există istorii cu final fericit ale flirtului cu păcatul. Indiferent de numele, poziția, educația, prestigiul, originea sau privilegiile pe care le-au deținut, cei ce s-au jucat cu păcatul au simțit la final gustul amar al robiei. Samson s-a atins fără să clipească de trupul mort al leului pe care el însuși îl ucisese și a petrecut la ospățul de șapte zile al filistenilor. A încălcat două dintre prevederile legii nazireatului. Încă nu trecuse briciul peste capul lui. Suficiența de sine și pofta înșelătoare l-au pierdut. Crezându-se stăpân pe sine dar dominat de pofta senzuală pentru Dalila, Samson a căzut în capcana acesteia. 

Jocul cu păcatul este descris în termenii unui dialog a cărui ironie nu poate trece neobservată. El o iubea pe Dalila (Judecători 16:4) în timp ce aceasta a negociat prețul trădării lui cu domnitorii filistenilor (Judecători 16:5, 18c). La fel de ironică este acuza Dalilei că Samson nu i-a spus adevărul ci numai minciuni (Judecători 16:10, 13, 15) în timp ce ea ascundea uneltirea și pânda domnitorilor filisteni (Judecători 16:9, 12, 18b). O nouă dimensiune a acestei ironii este dată de reproșul Dalilei: „ți-ai bătut joc” (Judecători 16:10, 13, 15) în timp ce întregul dialog este o farsă perfidă. Tot Dalila sugerează că Samson nu și-a deschis inima față de ea, în timp ce ea însăși ascunde planul filistenilor. 

Făcând apel la sinceritate, Dalila nu face altceva decât să demonstreze perfidia păcatului; și anume, că păcatul va exploata tocmai ceea ce este bun (Romani 7:13). Samson crede că poate domina și subordona păcatul, de aceea cu fiecare insistență a Dalilei răspunsul său se apropie tot mai periculos de adevăr (Judecători 16:13). Samson a obosit să mai lupte cu stăruințele ei. Când și-a deschis inima, au venit îmbrățișările (Judecători 16:19). Cât de înșelătoare s-au dovedit a fi! Și cât de amară robia! 

d. Cei care sunt prinși devin obiect de dispreț și distracție pentru lume

Experiența tristă a lui Samson ne învață că intențiile reale ale diavolului nu corespund cu cele declarate. Când diavolul face reclamă păcatului, acesta este dezirabil pentru că pare să aducă libertate, satisfacție și viață. În realitate, păcatul aduce robie, dezamăgire și moarte. 

Cel ce a ajuns în robia păcatului va cunoaște și rușinea. Samson devine punctul de atracție al petrecerii filistenilor (Judecători 16:25, 27). În fapt, asistăm la antiteza perfectă a ceea ce ar fi trebuit să reprezinte punctul culminant al narațiunii biblice (Judecători 16:23–25). Samson, cu ochii scoși, este eliberat din lanțurile de aramă și adus de la râșnița la care învârtea în temniță pentru a spori satisfacția biruitorilor lui. Scriitorul biblic prezintă, însă, evenimentul acesta ca un punct culminant aflat în totală contradicție cu ceea ce ar fi trebuit să fie. Nu Israel, ci filistenii celebrează. Nu Dumnezeului lui Israel i se aduce o mare jertfă, ci lui Dagon. Nu Dumnezeul lui Israel este lăudat, ci Dagon. Și nu vrăjmașii lui Israel au fost dați în mâinile lor, ci Samson este în mâinile filistenilor. Acesta este tabloul dezolant al înfrângerii lui Samson.

3. Răzbunarea și sfârșitul lui Samson 

• Oare a săvârșit Samson păcatul de neiertat? La ce mai poate el spera?

L-am văzut împreună pe Samson înșelat și îngenuncheat de păcat. Atât de mulți oameni sub acțiunea devastatoare a păcatului ating punctul critic al disperării. Păcatul împovărează ființa umană; aduce anxietate, frustrare, neastâmpăr și un pronunțat sentiment de vinovăție de care conștiința nu se poate debarasa chiar dacă este re-educată prin programe speciale care-L exclud pe Dumnezeu. Nu ne surprinde că depresia este boala secolului 21. Nu puțini sunt striviți de teama de a nu fi săvârșit păcatul de neiertat. Până la abuzul de alcool, droguri sau până la suicid nu mai este decât un pas. Samson este prins între rușinea provocată de păcat și dorința de răzbunare. Răzbunarea este însă cu prețul morții lui sub dărâmăturile unui templu păgân.

Apelul Mântuitorului răsună și pentru această generație sedusă de plăcerile înșelătoare ale păcatului: Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre(Matei 11:28–30).

Capitolul final al vieții și lucrării lui Samson include: 

a. Rugăciunea lui Samson

În miezul sărbătorii închinate lui Dagon și capturării lui Samson, acesta s-a rugat. Aspectul pozitiv al rugăciunii este acela că a strigat către Domnul. A recunoscut ca altădată că puterea lui vine de la Domnul (Judecători 15:18; 16:28a). Rugăciunea lui a avut și un aspect negativ: a vrut doar să se răzbune (Judecători 16:28b).

b. Răzbunarea lui Samson

Răzbunarea lui Samson este doar atât: o răzbunare (Judecători 16:28, 30). Ce a realizat moartea lui Samson pentru Israel? Nimic. Israel a rămas sub dominație filisteană. Domnul a început izbăvirea lui Israel, așa cum a promis (Judecători 13:5), dar e evident că poporul trebuia să aștepte pe cineva mai bun decât Samson. Astfel suntem îndreptați spre 1 Samuel. Samson și-a răzbunat cei doi ochi, dar și-a încheiat lucrarea. Istoria lui Samson ne învață ceva important despre eficiența noastră în lucrare. Cât de mult a fost diminuată eficiența acestui judecător din cauza atitudinii sale iresponsabile! Cum ar fi arătat, oare, lucrarea lui Samson în condițiile unei umblări cu Domnul la înălțimea consacrării de nazireu? Sfârșitul abrupt al lucrării sale ne mai învață și că există abateri care descalifică un slujitor și pun capăt lucrării sale. 

c. Sfârșitul lui Samson

Sfârșitul lucrării lui Samson coincide și cu sfârșitul vieții sale. Nu este însă ultima dată când citim despre Samson în Scripturi (Evrei 11:32). Capitolul titanilor credinței include în lista selectă pe care o prezintă și numele lui Samson. Sfârșitul său din cadrul narațiunii vetero-testamentare nu ne-ar determina să includem numele lui Samson în galeria eroilor credinței. Poate că tocmai de aceea, Duhul Sfânt a socotit atunci când a inspirat scrierea cărții Evrei că e necesar să ne facă de cunoscut modul în care l-a evaluat Dumnezeu. Însă, faptul că a fost inclus în această listă nu schimbă cu nimic tragedia descalificării sale. Măreția harului lui Dumnezeu nu justifică mizeria păcatului în care a trăit Samson.

Concluzii:

• Ce putem învăța din viața lui Samson? 

Cu toate că Samson, judecătorul lui Israel înzestrat cu o putere fizică ieșită din comun, a beneficiat din plin de sprijinul lui Dumnezeu, s-a lăsat sedus de plăcerile înșelătoare. Când acestea au devenit fundamentul alegerilor sale, Samson a irosit șansa de a duce la îndeplinire misiunea înaltă încredințată de Domnul: aceea de a fi un adevărat izbăvitor pentru Israel. Familiaritatea pe care și-a îngăduit-o cu ceea ce era interzis i-a fost fatală. Prețul a fost încheierea prematură a lucrării sale, însă falimentul lui Samson nu a fost finalul istoriei. Prezența lui între credincioșii Vechiului Testament enumerați în Evrei, capitolul 11, arată că Dumnezeu oferă iertare ori de câte ori procesul pocăinței este dus până la capăt.

Aplicații:

• Din moment ce soluțiile pentru umanitate vin de la Dumnezeu, adaugă pe lista ta de rugăciune pe aceia care ar trebui să fie folosiți de Dumnezeu pentru binecuvântarea națiunii (de exemplu, demnitari, dascăli etc.).

• Scrie pe o foaie de hârtie care crezi că este misiunea pe care Dumnezeu o are pentru viața ta și ce ai putea să faci pentru a o îndeplini (de exemplu, să slujești de laudă slavei Sale, dovedind putere spirituală și speranță în suferință).

• Evită scurtăturile în creșterea spirituală. Propune-ți obiective înalte (de exemplu, memorează psalmi, versete sau capitole din Scriptură în fiecare săptămână).

• Răstignește firea pământească. Nu-i purta de grijă, ca să nu-i stârnești poftele (de exemplu, deprinde-te cu disciplina postului ca să exersezi stăpânirea de sine. Refuză principiul „fac ce-mi place.”).

• Fii ferm în fața primului compromis care ți se propune (de exemplu, presiunea de grup în cazul adolescenților și tinerilor de a consuma băutură, droguri etc.).

• Transformă educația într-un instrument de conectare a adevărului cu Adevărul și fugi de plăcerile înșelătoare (de exemplu, tentațiile senzualismului în mediul online).

• Vino la Isus cu povara păcatului! Nu amâna procesul pocăinței (de exemplu, închide-te în cămăruța ta și mărturisește lui Dumnezeu ce te apasă, apoi du pocăința până la capăt).


autor: Viorel Corneliu Ile, pastor, Biserica Baptistă Sion, Oradea